Birocratie cat cuprinde, o piata scapata de sub control in care de cele mai multe ori legea e facuta de intermediari care lucreaza la limita legii, si in fata carora producatorilor locali nu le raman prea multe optiuni. Aceasta este in cateva cuvinte situatia pietei autohtone de legume si fructe, evaluata la 400 milioane de euro/an, o piata pe care abia acum autoritatileincearca sa faca ordine.
Struguri din Argentina, mere din Spania, pere turcesti sau rosii aduse din te miri ce colt de lume. Aceasta este oferta pe care nu doar comerciantii locali, ci pana si multe dintre pietele agroalimentare romanesti, o afiseaza. Desi suntem mari producatori de legume si fructe, productia autohtona ia calea fabricilor de gemuri sau compoturi europene, daca nu chiar a fabricantilor de sampoane.
900.000 de euro reprezinta prejudiciul adus bugetului Romaniei in urma controalelor de anul trecut ale Garzii Financiare, pe segmentulimporturilor de legume si fructe
"Secretul" fructelor ieftine aduse de peste mari si tari este simplu. La fel de simplu ca si cel prin care fructele locale sunt respinse de catre marii retaileri, nu intotdeauna fara motiv. Pe de o parte, transporturile de fructe din import imbraca in foarte rare cazuri formele legale, astfel ca marfa poate ajunge pe piata romaneasca la preturi foarte scazute, mult sub cele ale producatorilor autohtoni. De cealalta parte, si productia locala isi are partile ei proaste. Se cultiva pe suprafete mici si prin urmare, cu eficienta scazuta, producatorii nu s-au asociat in uniuni sau cooperative care le-ar da o putere economica mai mare si nu in ultimul rand, saracia ii face sa ramana la cheremul importatorilor sau intermediarilor.
Puncte slabe:
- faramitarea si dispersarea suprafetelor cultivate cu legume in camp;
- lipsa tehnologiilor per formante de cultivare si procesare;
- grad scazut de organizare a fermierilor in asociatii;
- randamente scazute la hectar;
- comercializarea produselor fara a fi in conformitate cu standardele de comercializare privind igiena produselor si procedeele de manipulare a acestora pe pietele stradale;
- lipsa informatiilor accesibile privind cererea si oferta de produse.
Sursa: MADR
Situatia este cunoscuta de la cel mai mic producator de fructe pana la nivel de ministru. "In sectorul legume-fructe ar trebui sa avem o productie mai mare comercializata pe piata nationala pentru ca suntem in situatia paradoxala in care noi producem si legume si fructe, dar importam de multe ori nu pentru ca nu avem la nivel national aceasta productie, ci pentru ca oferta nu e suficient de concentrata si producatorul nu e stimulat suficient pentru a vinde pe piata organizata", spune ministrulCiolos.
Puncte tari:
- conditiile optime de clima si sol pentru cultura legumelor;
- cultivarea unui numar mare de specii de legume;
- asigurarea materiilor optime pentru procesatori;
- supermarketurile ofera o gama mai buna de produse, un bun standard al serviciilor si niveluri mai mari de eficienta fata de alti detailisti in ceea ce priveste achizitionarea produsului, vanzarea si alte functii.
Sa recapitulam. Un fruct din doua este adus din import prin contrabanda, arata datele Garzii Financiare. Acest lucru ii diminueaza mult valoarea pe piata, iar importatorul sau intermediarii se pot prezenta la negocierile cu marile magazine cu o oferta de pret foarte competitiva. Producatorul roman e sarac, nu poate sau nu stie sa se oganizeze in asociatii, acuzand Statul ca nu face nimic sa il sprijine. Statul admite ca nu s-a ocupat foarte mult de acest sector si s-a pus din aceasta toamna pe treaba. A incropit o strategie nationala in domeniul legumelor si fructelor, promitand si subventii micilor producatori locali. Care va fi efectul acestor masuri, ramane de vazut.
Cum se obtin preturi mici la fructele de import
- produsele, odata intrate in tara se vand la preturi de dumping, dupa care se intocmesc documente din care rezulta ca marfa s-a stricat si a trebuit distrusa;
- produsele sunt importate legal prin firme fantoma, livrate comerciantilor la preturi foarte mici, dupa care firmele sunt radiate sau vandute unor cetateni fictivi;
- marfa este vanduta comerciantilor la negru, iar in actele firmei apare ca vanduta unor persoane fizice care nu pot fi identificate.
Deocamdata, in sectorul pruductiei locale de legume si eructe, se salveaza de la faliment cine poate.
Puncte slabe:
- reducerea semnificativa a patrimoniului pomicol;
- lipsa spatiilor de depozitare;
- suprafete pomicole in declin si abandonate;
- grad scazut de asociere a fermierilor in grupuri de producatori;
- costuri de productie ridicate;
- comercializarea fructelor fara a fi in conformitate cu standardele de comercializare privind igiena produselor si procedeele de manipulare a acestora pe pietele stradale.
Sursa: MADR
Consumul anual de legume si fructe ajunge in Romania la un milion de tone, aproximativ 60% dintre acestea fiind reprezentate de produse din import, spun reprezentantii jucatorilor din domeniu. "Circa 600.000 de tone de legume si fructe vin din import. Unul dintre motive este ca pe segmentul de fructe productia locala acopera doar 15% din necesarul de consum, in timp ce legumele intre 40% si 60% din necesar, in functie de perioada anului", a declarat Aurel Tanase, presedintele patronatului Romconserv.
Puncte tari:
- conditii de clima si sol favorabile;
- forta de munca ieftina;
- sortiment variat de specii si soiuri, pentru asigurarea consumului in tot timpul anului;
- calitatile gustative ale fructelor sunt mai apreciate de consumatori comparativ cu produsele din import;
- asigurarea de materii prime pentru industria de procesare.
Sursa: MADR
Datele oficiale arata ca Romania poate produce anual circa 5 milioane de tone de legume si fructe, din care 45% legume, struguri pentru masa - 15% si fructe - 40%. La nivel national, suprafata destinata segmentului de legume si fructe este de circa 550.000 hectare, dar specialistii spun ca scade de la an la an. "Anul trecut producatorii au fost afectati de seceta, iar in 2008, chiar daca prognoza favorizeaza productia, au fost tergiversari ale actelor normative cu privire la sprijinul financiar, ceea ce i-a determinat pe agricultori sa renunte la suprafete alocate culturilor cu legume.
Nu au avut incredere ca vor primi banii si nu au vrut sa riste", este de parere presedintele patronatului Romconserv. Producatorii de legume si fructe au primit anul trecut subventii in valoare de 50 de euro/ha de la Comisia Europeana. Cei care au reusit sa isi faca proiecte au putut aplica pentru Programul National de Dezvoltare Rurala, banii urmand sa vina in a doua parte a acestui an.
@page_break@
Producatorii locali recunosc ca nu fac fata cerintelor retailerilor
Producatorii locali de legume si fructe viseaza momentul in care produsele lor vor umple rafturile comerciantilor. Numai ca pana acolo mai este mult, cata vreme pentru a-si implini visul, mai trebuie indeplinite cateva conditii. Cea mai mare este legata de capacitatea de livrare si de ritmicitatea livrarii. Retailerii vor sa se asigure ca isi vor primi sutele de tone de marfa in baza unui calendar riguros, pe care foarte putini producatori reusesc sa-l respecte. O alta cerinta este legata de calitatea marfii. Magazinele nu vor marfa sub un anumit standard, pe care putini producatori il pot respecta in acest moment. Asa ca visul se face praf. Desigur, producatorii au argumentele lor.
Cand vine vorba despre lipsurile pe partea ofertei, ei invoca saracia, lipsa unui ajutor de la stat si angrosistii care le iau produsele pe bani marunti, pentru a le revinde la preturi duble. Putini sunt cei care admit ca nicaieri in lume, daca vrei sa faci agricultura profitabila, nu lucrezi pe suprafete mici. Si mai putini sunt cei care, intelegand acest lucru, au incercat sa-l si aplice. Mai mult, ei spun ca solicitarile marilor lanturi de KA sunt aproape imposibil de indeplinit de catre un producator roman. Si ca pentru a surmonta acest obstacol, enevoie de bani. Cercul se inchide.
"Am incercat sa le vindem si in supermarketuri, am cautat comenzi o luna intreaga. Am incercat la Metro, la Kaufland, dar nu ne-am putut lipi,pentru ca au furnizorii lor."
Mihai Aurica, SC Fabria Com SRL
"Producem sute de mii de tone de legume pe care nu le listam in supermarketuri si hipermarketuri, dintr- un motiv foarte simplu. Retailerii cer marfa ieftina, iar noi iesim in pierdere daca listam produsele in magazine", a declarat Vasile Olariu, presedintele Cooperativei Agricole Tarina din localitatea Iaslovat, judetul Suceava.
E drept, retailerii cer anumite conditii, printre care si o ritmicitate a livrarii, pe care nu toti producatorii autohtoni o pot asigura. "Retelele moderne de magazine cer o ritmicitate a livrarii pe termen indelungat.
Ceea ce este destul de greu de realizat pentru ca noi avem un depozit mic. Iar daca in cateva zile marfa nu se vinde, este inlocuita", a mai spus Olariu.
Cat despre produsele din import, Olariu sustine ca sunt de proasta calitate deoarece se folosesc seminte hibrid, fiind totusi preferate de retai leri pentru ca au un "aspect mai frumos si sunt frumos ambalate". Productia de legume pe care Cooperativa Tarina o scoate pe piata romaneasca se ridica la 300 de tone pe an, din care 20-30 de tone sunt procesate. Printre legume se numara: cartofii, varza, pastarnacul, castravetii, gogonelele. "In acest an, productia de cartofi si varza a fost mult mai mica din cauza ploilor abundente", mai arata Olariu. Si alti producatori au incercat sa bata la poarta marilor retaileri, dar nu au avut mai mult succes. Moise Berce, reprezentantul Selagro Seleus din Arad, sustine ca a intentionat sa incheie un contract cu Carrefour, considerat in cele din urma ca fiind dezavantajos. "Cei de la Carrefour ne-au cerut marfa la preturi mici ca sa poata pune un asa-zis adaos de 30%. Am incercat si la Spar Timisoara, insa mi-au luat numai 30% din marfa", a precizat Moise Berce.
Ce le lipseste producatorilor romani
- organizarea in asociatii care sa exploateze suprafete mari;
- investitii in depozite de sortare si ambalare a marfii;
- subventii pentru diversele lucrari agricole;
- o politica agricola coerenta a Ministerului Agriculturii, avand la baza o strategie viabila in sectorul legume si fructe.
Aproape toti producatorii locali recunosc ca nu au amenajate conditii ce tin de logistica si depozitare, care sa le permita sa trateze cu magazinele, exact asa cum fac intermediarii.
"Nu avem bani de depozite sau de tiruri", spun majoritatea. Lucru normal, cata vreme costurile cu care se lucreaza sunt mari, iar profitul aproape ca lipseste cu desavarsire. "Daca aduni costul motorinei, semintelor si a fortei de munca si pe cel al substantelor impotriva daunatorilor, depasesti pretul de livrare. Dupa care, dupa ce ai cheltuit acesti bani, da o ploaie care iti distruge jumatate din recolta si care te lasa fara nimic. La noi, din cauza ploii, din 5.000 de hectare de cartofi s-au facut numai 3.000", a precizat Dumbrava. Cauzele meteorologice sunt confirmate si de Vasile Ormenisan, directorul tehnic al Asociatiei Grupului de Producatori Agricola Hortipomicola. "In 2007 nu am avut productie din cauza ca ne-au inghetat merii in floare. Ne-am descurcat ca si ursul, din resursele proprii, am mai facut credite... a fost foarte greu. Principala noastra productie este cea de mere. Avem 100 ha si 20 de angajati permanenti, la care se adauga pana la 200 in plin sezon. La o livada pe rod, profitul ajunge la 200 mili oane la hectar, suma care nu ajunge nici macar pentru solutiile de stropit care se consuma. Concret - noi dam kilogramul de mere extra cu 1-1,5 lei. Merele pentru industrie nu costa mai mult de 0,2 lei/ kg. Probabil vom mai continua afacerea, dar nu pentru multa vreme. Indiferent cat ar fi pretul, noi, producatorii, suntem cei care pierdem cel mai mult. Si stiti de ce? Pentru ca sunt multe manute care vor sa apuce cat mai mult si ar trebui sa vina cineva sa le dea cu nuielusa peste degetele, sa se mai potoleasca", sugereaza Armenisan.
"Nu vindem direct in magazine, ci dam marfa intermediarilor, deoarece nu dispunem de depozite de sortaresi ambalare."
Jeni Dumbrava, presedinta Asociatiei producatorilor de legume si fructe din Constanta.
Exista insa si producatori fericiti. Unul este Ion Manolache, administratorul Grupului Slobozia Moara, Natural SRL. "Noi livram la Metro varza ambalata si din punctul nostru de vedere marfa nu are nicio problema", spune Manolache. Fericirea nu este completa intrucat, spune Manolache, reprezentantii retailerilor lucreaza dupa criterii care scapa judecatii riguroase.
"Cand ajunge la comerciant insa, personalului de la calitate e deajuns sa i se para ceva in neregula si o refuza pe toata. Nu stiu care sunt criteriile lor, deoarece am vazut legume sub orice critica in unele locatii. Chiar daca numele retailerului este mare, asta nu inseamna ca toate firmele cu care lucreaza sunt serioase. Am participat si la licitatii, dar acolo trebuie sa ai pe cineva care sa iti furnizeze adevaratele conditii sub care are loc vanzarea. Iar ca sa livrezi la un comerciant in mod direct este imposibil, sunt persoane sau firme inradacinate acolo si peste care nu poti trece", spune Manolache. Administratorul Grupului Slobozia Moara mai arata ca fermierii romani vor sa fie sprijiniti de catre autoritati nu din mila, ci din ratiuni de business. "Fermierii din Vest sunt foarte dotati, noi am mai incercat sa ne utilam prin Sapard, dar sunt si acolo o serie de piedici birocratice.
Noi nu vrem bani degeaba de la Guvern, nu vrem beneficii gratuite, vrem sa muncim cinstit, dar sa fim cat de cat protejati. Spre exemplu, pe toata perioada secetei am folosit combustibil la irigatii - benzina si motorina, pe care le-am luat de la statiile de alimentare, cu tot cu taxa de drum inclusa.
Am consumat foarte multi litri, avand in vedere ca nu a plouat de la 26 iulie pana la 10 septembrie. Ar trebui sa existe niste masuri care sa ne protejeze.
De ce nu exista controale la vama pentru produsele din Turcia? Se vamuieste un singur tir si pana la urma trec 10 pe aceeasi factura", se plange Manolache.
El recunoaste ca una din marile probleme este cea a faramitarii terenurilor in parcele mici, care cresc costurile de productie. "In Vest, terenurile sunt comasate, pe cand la noi sunt faramitate si iti ia mult timp sa le lucrezi. Aceste lucruri se intampla deoarece agricultura a fost multa vreme "oaia neagra" a economiei. A existat la un moment dat programul Fermierul, dar nu ne-a sprijinit prea tare", mai spune Manolache.
Firma lui lucreaza in special cu producatorii de chipsuri, dar incearca sa isi creasca vanzarile si pe segmentul comerciantilor de legume si fructe proaspete. "Noi practicam culturile succesive - prima data cartoful timpuriu si apoi cartoful normal, de toamna.
Cartofii s-au vandut la un pret derizoriu, sub cel de productie. Probleme mari sunt si la cartoful de samanta, care ar trebui sa fie produs in zone protejate, sa existe un cerificat de calitate pentru el, dar nu este asa. Noi platim 1,5 lei pe kilogram si el nu este nici macar calibrat. Am incercat sa ne asociem cu producatori din alte zone, dar cei din zona Targul Secuiesc-Covasna, au facut o liga si nu mai vand.
Norocul nostru este ca avem desfacere asigurata pentru o parte din productie. Noi avem contact cu Intersnacks din Brasov pentru chipsurile Chio si speram sa se concretizeze ceva si cu fabrica din Popesti Leordeni, unde sunt produse chipsurile Lays.
Problemele apar daca marfa nu este conforma, pentru ca eu nu gasesc desfacere pentru cartofii de chipsuri. Sunt niste cartofi speciali, mai mici, cu mai multa substanta uscata si mai putin amidon, altfel s-ar innegri la prajit.
La acest tip de cartofi, producatorul pierde cel mult 20% din produs, pe cand la cei obisnuiti ar pierde 50% sau mai mult. S-au acordat niste subventii pentru acesti cartofi, de 0,15 lei per kilogram, pentru care am inaintat dosar si pe care sper sa le si primesc la un moment dat", conchide Manolache.
Mihai Aurica, reprezentantul SC Fabria Com SRL, spune la randul sau ca Statul este cel care ar putea regla piata. "Toate sunt foarte scumpe, incepand de la seminte si pana la folia de plastic cu care se invelesc culturile din solare. Cultivam vinete, ardei, conopida etc. si avem o suprafata de 8000 de metri patrati. Suntem cinci insi cei care lucram permanent aici, iar in lunile mai, iunie si iulie, cand este mai mult de lucru suntem opt. Profitabilitatea depinde foarte mult de tipul de legume: spre exemplu, in cazul legumelor care rodesc o singura data pe an (conopida, varza etc.) nu scoatem nici cheltuiala, pe cand la legumele care au mai multe cicluri de rod pe an (spre exemplu ar deiul), rezultatele sunt mai bune. In afara de castigurile insuficiente, mai sunt alte dezavantaje, cum ar fi faptul ca Pietele agroalimentare sunt punctul de vanzare preferat de producatorii locali legumele fac multe boli, al caror tratament este extrem de costisitor. Spre exemplu, pentru a trata paianjenul de varza este necesar un litru de solutie care costa 6 milioane de lei. Cultura trebuie stropita de regula, o data pe saptamana, dar pentru a nu compromite legumele, o stropeam in fiecare zi. Mai stropim si cu benzina, dar tot ne costa scump - un litru de benzina este 4 lei. Folia pentru solar este 7,5 lei/metrul, iar noi avem nevoie de 1.270 m ca sa invelim solarul. Apoi costa si bilele pentru solar si semintele - este 3 lei un metru cub de bila si 0,2 lei samanta de ardei. Pentru a putea face fata mai usor cerintelor de pe piata am constituit un grup pentru care tot suntem chemati la Directia Agricola - ne-au promis de doi ani ca vor vira in contul nostru 400 de milioane, dar pana acum nu am vazut niciun leu. Pamantul pe care il avem il lucram din tata in fiu, iar alta sursa de venit nu avem", explica Aurica.
El mai spune ca a incercat sa intre cu produsele sale in marile lanturi din retail, dar ca nu a avut niciun succes. "Productia o ducem la angros si asteptam sa vina cumparatorii sa o dam, pentru ca altfel, marfa se strica.
Eu cred ca legumele de import sunt cumparate de cei cu bani. Am incercat sa le vindem si in supermarketuri, am cautat comenzi o luna intreaga. Am incercat la Metro, la Kaufland, dar nu ne-am putut lipi, pentru ca au furnizorii lor. Cei care vin si ne iau noua marfa, o vand apoi tot la Metro, dar cu alt pret. Ne-au pus conditia sa avem lada frigorifica si am vrut sa facem credit ca sa luam una. Pana la urma nu am mai luat, ca ne-au gasit alte neajunsuri", conchide producatorul roman.
@page_break@
Importatorii dau vina pe producatori si pe autoritati
Foarte putini importatori au fost de acord sa se alature demersului nostru. Unii ne-au solicitat sa nu le publicam numele, intrucat afacerile lor ar putea avea de suferit. Altii ne-au refuzat din start, sub acelasi pretext. Majoritatea au recunoscut ca in materie de politici agricole, Romania mai are multe de facut. "Produsele romanesti reprezinta aproximativ 20%din totalul ofertei de fructe si legume.
Vorbim aici doar de o parte dintre produsele romanesti - ma refer aici la cartofi, prezenti pe rafturile magazinelor intr-o pondere mai mare. Exista o mare problema in ceea ce priveste fructele. Romania sta foarte prost la acest capitol. Produsele romanesti sunt mai sanatoase, pamantul nu este atat de afectat, insa elaborarea este inadmisibila, adica nu sorteaza bine produsele, nu le calibreaza, nu au grija de ele. Anul trecut, cand functionau serele de la Codlea, luam noi rosii, a caror calitate era impecabila.
In momentul in care le spuneam ca doresc rosii de calibru mare imi ofereau, insa fiind puse in ladite, la randurile de jos era amestecatura, aproximativ 20% dintre ele erau lovite, fapt ce determina o stricare a ofertei calitatii pentru toate produsele, nu se putea lucra", spune unul dintre importatori.
"Romania este frumoasa, dar romanul este puturos si imbecil. In aceste conditii, aducem produse din import. Cum este posibil sa nu se cultive struguri in Romania si sa se importe struguri din Italia? Oamenii nu se ocupa aici de munca. Nu cu adevarat. De aceea se ajunge in situatia obiectiva si reala in care Romania face importuri", mai spune reprezentantul importatorului.
Potrivit aceleiasi surse, drumul fructelor din import suporta un mecanism riguros pentru a face fata conditiilor impuse de piata. "In primul rand este vorba de conditia marfii. Evident ca noi nu mergem sa culegem fructele. Cei care cumpara recolta o duc in depozite. Acolo sunt puse pe o banda, sunt selectate, apoi sunt spalate cu medicamente contra bacteriilor, sunt ambalate si apoi aduse in situatia de a putea fi exportate", explica el.
Partea proasta incepe insa odata cu ajungerea marfii la frontiera. "In momentul in care marfa ajunge in tara, vin autoritatile de control si spun "team prins". Vor spaga. Solutia pentru eliminarea acestui fenomen consta in stabilirea unui nivel al TVA-ului similar cu cel existent in alte state", sugereaza importatorul. El admite ca firmele care intermediaza aceste importuri sunt de multe ori firme fantoma, care dispar dupa cateva luni. "Firmele intermediare sunt functionale timp de 2-3 luni, dupa care se inchid si apare o alta firma, astfel incat proprietarul acelei companii nu plateste Statului niciun leu impozit. Lucreaza cu profit curat", explica proprietarul firmei de import fructe.
El spune ca acele companii care prefera sa lucreze legal, merg in pierdere. "Anul trecut am pierdut 100 de mii de euro pentru ca noi am lucrat legal in timp ce altii castiga bani grei. Acum o saptamana am primit felicitari de la Garda Financiara pentru ca am avut o contabilitate imbatabila. Noi vrem sa facem comert, insa comertul nu se poate face in Romania in mod corect. De aceea toate firmele mari evita atat Romania cat si Bulgaria. Exista opinia ca aici se face bisnita, ca in cele doua tari te fura partenerul de afaceri, te fura si Statul si in aceste conditii nu stiu cat de mult merita sa te apuci de businessul cu fructe", mai explica importatorul intervievat de Piata. El s-a mai aratat revoltat si de modul in care se colaboreaza cu buyerii marilor lanturi din retail.
"Pentru retaileri, categoria fructelor si legumelor este ideala, data fiind abudenta produselor. In momentul in care ajung la receptie cu comanda, retailerii solicita 10 tone de la mine, 10 tone de la altul. Fiindca ofertele sunt foarte mari, ei solicita un volum de perisabilitate de 500 de kilograme. Aceasta cantitate este uriasa, dar daca nu accepti conditiile lor, nu iti primesc marfa si se duc la un alt importator. Mai sunt si buyerii. Uneori trebuie sa oferi atentii atat lor cat si receptionerilor, ca sa nu ramai pe dinafara. Noi insa continuam sa speram", mai spune reprezentantul companiei importatoare.
El crede ca in relatia cu retailerii mai sunt multe lucruri care pot suferi imbunatatiri. "De obicei, intampinam dificultati pana la receptie si in momentul incheierii contractului. In afara de asta, mai sunt si promotiile pe care retailerii le organizeaza si la care trebuie sa participi. Partea proasta este ca daca te-ai angajat cu un anumit pret, atunci peste acel pret nu poti sa treci indiferent ce se intampla in piata.
Plus ca, din punct de vedere cantitativ, trebuie sa acoperi tot ce au pierdut in perioada promotiei. Mai mult, dupa ce ca ei primesc acele discounturi, retailerii mai trag si la cantar, in momentul in care se face receptia marfii. De asemenea, mai sustin ca inregistreaza pierderi la diverse produse, cum ar fi strugurii. Retailerii acuza cumparatorii ca gusta cate o boaba de strugure, ceea ce le produce pagube pe care tot noi trebuie sa le acoperim. Ca sa nu mai spun de problema cu rulajul de marfa, care este in felul urmator: noi avem obligatia sa facem livrari zilnice de produse si cu o oferta cat mai bogata, insa ei nu au obligatia de a le achizitiona", se plange importatorul citat. Pe partea de fiscalizare a legumelor si fructelor, el considera ca o aliniere a TVA la standardele UE ar fi benefica pentru industrie. "S-a auzit la un moment dat ca va fi TVA-ul de aproximativ 7-5% ca in celelalte state europene. In Romania sistemul nu functioneaza asa cum ar trebui. Uitativa la polonezi! Au facut TVA-ul 3% si situatia s-a schimbat radical. In Italia, TVA-ul este de 4%, in Olanda acesta ajunge la 6%, in Grecia, de anul trecut a crescut si a ajuns la 7-8%, nivel considerat enorm. Si atunci ce sa mai zici de 19%? Vrei o populatie vitaminizata, dar cu ce sa o vitaminizezi? Cu conserve?", se intreaba retoric importatorul strain.
El mai sugereaza ca o "curatenie" in piata, din partea Garzii Financiare si a organelor de control, ar fi utila pietei insasi. "La firmele fantoma nu se duce nimeni sa le controleze si sa le inchida. Ar fi bun un set de reguli care functioneaza si in Vest si care sunt foarte dure. In momentul in care nu ai depus TVA-ul la stat, risti dosar penal si puscaria. Daca te-au prins in Austria ca ai facut o singura inselaciune pe firma ta, nu numai ca iti iei amenda si ti se face cazier, dar nu mai ai voie sa lucrezi in comert niciodata. Ia sa faca si Romania asemenea legi, sa vedem cati ar mai rezista in piata?", mai arata importatorul citat. El spune ca din categoria fructelor, in Romania cea mai mare trecere o au bananele. "Dintre fructe, se vand foarte bine bananele, dupa care urmeaza portocalele, rosiile si restul legumelor", afirma reprezentantul companiei de import.
@page_break@
Retailerii cer standarde minime de livrare
In cuvinte cat mai putine, retailerii cer furnizorilor urmatoarele lucruri: o cantitate minima lunara, dar care sa fie livrata zilnic si o anume calitate a produselor. Reprezentantii marilor lanturi spun ca desi consumatorii prefera legumele si fructele produse in tara, producatorii localinu pot respecta aceste conditii.
"Apelam la importuri pentru ca productia autohtona este mult sub cantitatile necesare. Insuficienta acoperire a cererii a determinat afluxul mare de produse de import pe categoria legumelor si a fructelor. Clientii prefera produsele romanesti, dar inconstanta in livrare si lipsa bazei logistice sunt problemele principale cu care ne confruntam in colaborarea cu producatorii autohtoni. E drept, impreuna cu furnizorii facem eforturi pentru a depasi aceste probleme. Pe masura ce productia interna va creste si furnizorii vor reusi sa se organizeze astfel incat din punct de vedere logistic sa poata face fata cererilor noastre, vom avea din ce in ce mai multe produse autohtone de calitate buna la rafturi", explica Andreea Mihai, directorul de marketing al Carrefour Romania. Acelasi punct de vedere il are si reprezentantul Ethos, unul dintre cei mai dinamici jucatori locali.
"Majoritatea retailerilor prefera legumele si fructele din import, deoarece au o calitate net superioara fata de produsele din productia autohtona. Sunt produse calibrate, cu estetic deosebit care pentru consumatorul roman reprezinta motivul principal de achizitie", explica senior buyerul Ethos, Andrei Sandu.
Ce vor de fapt retailerii?
"Tehnic vorbind, cerintele noastre sunt urmatoarele: pentru producatorii de radacinoase - cateva sute de kilograme pe luna. Pentru producatorii de struguri - in sezon 120 tone/luna, la un consum de 3-4 tone/zi. In cazul producatorilor de capsuni, solicitam 30 tone/luna in sezon, cand consumul in retea atinge o tona/zi. Ca mod de aprovizionare, dorim ca in cazul produselor sensibile, aprovizionarea sa se faca zilnic. Pentru cele gen cartofi , ceapa, aprovizionarea o dorim la un interval de doua zile. Preferam aceste intervale pentru ca nu dispunem de un depozit special amenajat in care sa depozitam marfa. Cat priveste modul de ambalare, deocamdata nu se pune problema sa solicitam ca un producator autohton sa livreze marfa calibrat - asta se va realiza poate peste cativa ani - dar dorim ca livrarile sa fie facute in saci echilibrati sau ladite. Foarte important mi se pare altceva: la ora actuala nu exista nicio autoritate cu care sa se poata discuta despre cantitatea sau modul de aprovizionare cu legume si fructe. Mai mult, nu am fost niciodata contactat in mod direct de catre un producator autohton. Eu am de unde sa ma aprovizionez si nu am timp sa merg eu sa ii caut, insa de abordat nu m-a abordat nimeni pana acum", Ion Soloman, proprietarul lantului Ethos.
Si oficialii discounterului Plus confirma ca in acest moment, producatorii romani nu au forta financiara si logistica pentru a intra in retelele de KA. "Majoritatea retailerilor sunt nevoiti sa prefere legume si fructe din import din mai multe considerente. Rezistenta produselor - sunt soiuri care rezista mult, acestea fiind tratate chimic, calibrarea produselor conform standardelor europene - in Romania nu se face acest lucru, baxarea si paletizarea produselor dupa preferinta retailerilor, ritmicitatea aprovizonarii - in cazul producatorilor locali aceasta depinde foarte mult de vreme.
De exemplu, majoritatea produselor romanesti sunt culturi de camp, ceea ce reprezinta o adevarata loterie pentru producatori, iar in sezonul rece doar una sau doua sere pot produce.
In privinta preturilor, produsele romanesti sunt ieftine in sezonul de vara, deoarece nu intervin costuri logistice (ca la importatori). Ma refer aici la calibrare, baxare, paletizare si chiar la transport. Producatorii locali nu-si permit sa investeasca, atata timp cat cererea depaseste oferta", Veronica Apetroaei, Category Manager Legume/Fructe la Plus.
Din punctul de vedere al retailerilor, doua conditii sunt esentiale in colaborarea cu producatorii locali: ritmicitatea aprovizionarii si ca pa citatea de a-si adapta oferta la cererea retailerului. "Este recomandata aprovizionarea zilnica, pana in ora 08:00, astfel incat clientul sa gaseasca in orice moment al zilei produse proaspete.
Cu cat aprovizionarea se face in cursul zilei sau in cel mai rau caz in cursul serii, produsul risca sa fie expus la raft cu intarziere si sa aiba o miscare lenta (pe timp de noapte). Avand in vedere natura produselor (fresh) perisabilitatea creste, vanzarea scade iar clientul cand vine in magazin dimineata gaseste produse expuse la raft de cel putin 12 ore. Indiferent de natura raftului sau ambalajului in care produsele sunt expuse, acestea isi pierd din prospetime", mai spune oficialul Ethos.
El mai precizeaza ca Romania exporta catre Germania mere de la Voinesti (cele mai mici si cu un aspect urat) cu 7 euro/kg, datorita faptului ca Germania considera acest produs ecologic si fara chimicale. "In schimb, exportatorul roman aduce din Germania cartofi albi mari, calibrati, dar care, pentru cetateanul german este un produs necomestibil si devine furajer, pentru ca acesta contine un grad ridicat de azot", conchide Andrei Sandu.
Retailerii au o pondere a businessului cu legume si fructe in totalul cifrei de afaceri intre 5 si 15%, in functie de strategia fiecarui retailer si de sezon.
@page_break@
Guvernul incurajeaza din motive electorale
Asadar avem urmatoarele: pe piata legumelor si fructelor, producatorii locali nu pot sa se listeze in lanturile de magazine, din cauza ca au costuri de productie mari, nu au o strategie care sa le permita sa fie rentabilisi-i mai nenoroceste si vremea.
Castigatorii acestei situatii sunt importatorii, care aduc produse frumoase si ieftine in conditii mai mult sau mai putin legale. Retailerii spun ca ar lua de la producatorii locali, dar nu au de la cine. In asemenea conditii, pentru a-i ajuta pe producatorii locali sa nu falimenteze, Guvernul a decis sa le acorde un sprijin financiar. Pentru a-i ajuta insa, Guvernul pune cateva conditii.
"Producatorii agricoli trebuie sa aiba in folosinta suprafete agricole de cel putin 0,25 ha si sa nu aiba datorii la bugetul de stat sau la bugetul administratiei publice locale", a anuntat premierul Tariceanu, la sfarsitul sedintei de Guvern in care s-a adoptat hotararea. Cea mai ciudata fraza din documentul parafat de premier este aceea care prevede ca sprijinul financiar se acorda pentru o suprafata de maximum 3 hectare, de pe care sunt recoltate unul sau mai multe produse, care apartin organizarii comune de piata in sectorul legume-fructe.
Decizia Guvernului frizeaza absurdul, cata vreme Statul ar trebui sa sprijine producatorii prin formarea unor uniuni care sa exploateze suprafete agricole cat mai mari. Beneficiarii din acest sector pot solicita sprijin financiar fie numai pentru suprafetele de pe care recolteaza legume, fie numai de pe suprafetele de pecare recolteaza fructe
Cu alte cuvinte, daca ai facut o cooperativa, pentru a primi sprijinul Guvernului, trebuie sa iesi din ea. Sa ramai cu exploatatia cat mai mica, altfel nu te califici. O aberatie explicabila numai prin campania electorala care se apropie. In loc sa incurajeze, asa cum fac guvernele statelor din jur, marile suprafete agricole, decizia premierului mai mult le faramiteaza. Tehnic vorbind, ajutorul pentru sectorul legume-fructe este de: 1.110 lei/hectar pentru persoanele fizice, membre ale asociatiilor sau organizatiilor profesionale, persoane fizice autorizate si persoane juridice; 2.960 lei/hectar pentru membrii grupurilor de producatori recunoscute in conformitate cu Ordonanta 27/2005, si de 3.700 lei/hectar pentru membrii grupurilor de producatori recunoscute preliminar sau membrii organizatiilor de producatori recunoscute conform Ordinului 684/2007.
Exista si un ajutor pentru agricultura ecologica, reprezentat de sustinerea a 50% din contravaloarea taxei de inspectie si certificare, platita de producator organismului de inspectie si certificare cu care a incheiat contractul. Sprijinul maxim acordat este de 900 lei. Bani care sunt aruncati fara ca ei sa poata ajuta producatorii pe termen mediu si lung. Asta si din cauza ca nu exista niciun dialog intre functionarii ministerului de resort, care traiesc din teoria agriculturii, si producatorii locali,care mor din practicarea ei.
