Creșterea gradului de colectare pentru ambalaje, sistem de raportare a unor parametri măsurabili pentru sustenabilitatea businessului prin ESG, modificări în legislație cu privire la modul de calcul a taxelor de mediu, iar la toate acestea se adaugă provocări externe ce țin permanent în priză echipele de management din industria bunurilor de larg consum. Despre impactul pe care toate aceste schimbări îl au asupra companiilor am discutat cu Aurelia Pătulea, Manager ESG Advisory, KPMG și Roxana Suciu, Manager ESG Advisory, KPMG.
Ce intervenții legislative europene, sub forma unor Directive sau Regulamente, vor modifica strategiile și abordarea companiilor în materie de sustenabilitate în acest an?
În ultimii ani discuțiile legate de schimbările climatice și sustenabilitate, în sens larg, s-au intensificat. Aceste teme nu mai sunt abordate doar de mediul academic și organizațiile internaționale implicate în dezvoltarea durabilă, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite sau Forumul Economic Mondial, ci au devenit teme importante pe agendele legiuitorilor (vezi Pactul Verde European), ale mediului de afaceri (vezi UN Global Compact), în mass media și în discuțiile purtate de publicul larg.
Fie că schimbările sunt cerute de legislație sau nu, pentru a face față provocărilor pe termen mediu și lung, toți actorii din economie vor trebui să încorporeze elemente de sustenabilitate în modelul de afaceri pentru că presiunile nu sunt doar de ordin legislativ.
Prin Pactul Verde European, UE și-a asumat un rol de lider în ceea ce privește sustenabilitatea. Ca atare, a adoptat sau este în curs de a adopta o serie de propuneri legislative menite să adapteze politicile UE în domeniul climei, resurselor, transporturilor și finanțării, pentru a reduce până în 2030 cu cel puțin 55 % emisiile nete de gaze cu efect de seră față de nivelurile din 1990.
Vedem deja primele reglementări menite să decupleze creșterea economică de folosirea resurselor naturale cum ar fi noul Plan pentru o Economie Circulară împreună cu toate reglementările ce derivă din acesta. Totodată, se fac eforturi pentru a canaliza investițiile către afacerile durabile prin adoptarea noului Regulament privind instituirea unui cadru de facilitare a investițiilor durabile – sau Taxonomia Verde cum mai este cunoscută aceasta legislație. Pentru a putea evalua in mod corect impactul acestor politici, UE dorește și să crească transparența vis a vis de eforturile mediului de afaceri de a sprijini această tranziție către o economie verde. A apărut astfel la sfârșitul anului trecut noua Directivă de Raportare de Sustenabilitate Corporativă. Aceasta aduce profunde schimbări în modul în care mediul de afaceri trebuie să își alinieze strategia de afaceri cu cea de sustenabilitate și să comunice acest lucru către părțile interesate.
Pentru a răspunde tuturor acestor provocări, sectorul de afaceri va trebui să fie agil, să se angajeze cât mai curând în inițiative de sustenabilitate și să formeze parteneriate strategice care să pună la lucru, pentru rezultate excelente, calitățile fiecărui partener în parte.
Ce modificări legislative interne vor avea un impact organizațional și/sau financiar semnificativ asupra companiilor, din perspectiva raportării de sustenabilitate?
Ca stat membru al Uniunii Europene, România trebuie să transpună în legislația națională toate directivele menite să sprijine Pactul Verde European. Așadar, chiar dacă acum aceste Directive nu au fost transpuse în totalitate la nivel local, fiecare afacere va trebui să analizeze și să înțeleagă care este impactul potențial (direct și indirect) al Pactului Verde European asupra afacerii, și cum trebuie să se pregătească. Momentul analizei și a creionării planurilor de acțiune este acum, pentru a se menține in joc pe termen lung.
În prezent, numai un număr relativ mic de întreprinderi publică rapoarte de sustenabilitate sau declarații nefinanciare în România. De exemplu, lipsa unor astfel de rapoarte poate atrage după sine pierderea unor oportunități de dezvoltare; de exemplu, pentru astfel de companii va fi mai dificil să atragă investiții, de vreme ce instituțiile financiare trebuie să raporteze cât de sustenabil este portofoliul lor investițional.
In afara cadrului agreat la nivel European, exista și câteva inițiative locale menite sa sprijine tranziția către o economie sustenabila.
Codul Sustenabilității, este o inițiativa a Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă (DDD) din cadrul Guvernului României care propune crearea unei platforme care să faciliteze conformarea organizațiilor cu obligațiile de raportare și, în același timp, accesul actorilor interesați la informații de sustenabilitate.
În aceeași notă, pentru că cerințele de transparență pentru companiile listate sunt mai stricte, Bursa de Valori București a pus la dispoziția participanților la piața de capital un Ghid privind raportarea ESG. Documentul poate fi folosit nu doar de companiile listate, ci și de cele care raportează pentru prima dată sau vor să își îmbunătățească nivelul calitativ al rapoartelor existente.
Din perspectiva consultantului KPMG, implementarea SGR și funcționarea lui din decembrie 2023 va reprezenta pentru producătorii de băuturi un cost suplimentar sau un beneficiu începând cu anul 2024?
Este o întrebare foarte bună și absolut legitimă pentru producătorii și importatorii de produse al căror ambalaj intră în scopul prevederilor legislative privind aplicarea sistemului de garanție returnare. Totuși, trebuie avut în vedere faptul că la acest moment avem cadrul legislativ stabilit și a început înregistrarea comercianților și producătorilor pe platforma operată de administratorul sistemului, însă mai sunt necesari pași importanți până la operaționalizarea sistemului. Iar componenta de dezvoltare și operare a infrastructurii logistice din spatele acestui sistem este o componentă foarte importantă, cu multe variabile de care va depinde finalmente tariful de gestionare. Astfel, răspunsul la acest moment este că pentru a avea o imagine clară este necesar să existe tarifele de gestionare aprobate, iar acest lucru este de așteptat să mai dureze. Ca și comentariu general, ne putem gândi că pentru anul următor este puțin probabil să existe un impact semnificativ în sensul reducerii costurilor pentru producătorii și importatorii de produse în ambalaje SGR având în vedere investițiile necesare pentru punerea în operare a acestui sistem. Totuși, în funcție de performanțele înregistrate după operaționalizarea acestui sistem, apreciem că pe termen mediu putem ajunge să vorbim și de o reducere a costurilor pentru producători.
Principala provocare în acest moment în termeni financiari pentru producătorii ce trebuie să se înregistreze în sistem este legată de analiza impactului generat de decalajul dintre plata garanției de 0,50 Ron/ambalaj și recuperarea acesteia.
Ce este important de reținut dincolo de toate aceste provocări atât pentru companii, administratorul SGR și consumatorii finali este potențialul de a avea un nivel mai ridicat de colectare a deșeurilor de ambalaje și menținerea materialelor recuperate în circuitul economic. Este un pas important pentru noi, la nivel de țară, să progresăm ușor către îndeplinirea obiectivele de reciclare și valorificare pentru plastic, sticlă și metal.
Cum se vede abordarea acestei probleme cost/beneficiu prin funcționarea SGR în cazul retailerilor?
Răspunsul la această întrebare are o nuanță ușor diferită în funcție de categoria de retailer. Dacă ne gândim la marile rețele de retail, multe dintre acestea parte din Asociația Retailerilor pentru Mediu, care este și unul dintre acționarii sistemului, preocuparea principală este mai degrabă în zona de pregătire pentru implementarea sistemului și către aspectele de ordin operațional și logistic. Spre exemplu, pentru că va exista o perioadă de tranziție în care vor putea fi comercializate stocurile de produse ce încă nu poartă marcajul specific SGR aceasta presupune o actualizare a sistemelor IT de la casele de marcat. O altă preocupare de ordin logistic este cea referitoare la gestionarea spațiilor de depozitare și frecvența de ridicare a deșeurilor colectate. Impactul financiar pe termen scurt, chiar dacă nu este de neglijat, poate fi gestionat mai ușor de o companie de dimensiuni mari, cu oameni pregătiți să facă față unor astfel de situații.
Pe termen scurt, mai afectați sunt comercianții tradiționali, ce nu dispun neapărat de personal specializat care să poată sprijini procesul de înregistrare pe platformă și ulterior de colectare și raportare a datelor necesare. Problemele logistice și de spațiu sunt o mare provocare și pentru comercianții tradiționali, însă pe termen scurt vor resimți mai puternic impactul financiar antrenat de decalajul dintre restituirea garanției și decontarea sumelor aferente de către administratorul SGR.
Beneficiile vor exista cu siguranță, în primul rând din zona unui nivel mai mare de trasabilitate și transparență care sunt de așteptat pe fondul gestionării acestor ambalaje într-un circuit închis, de către o companie în care acționar este și statul prin Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. Este nevoie de timp și mult efort pentru a ajunge la un sistem performant și eficient, însă miza este una ridicată pentru că în cazul în care nu ne îndeplinim obiectivele de reciclare și valorificare la nivel de țară, atunci vorbim de o potențială procedură de infringement. Situație în care fiecare cetățean ar avea de pierdut. Colectarea separată, valorificarea și reciclarea deșeurilor sunt zone în care avem un decalaj important comparativ cu alte state membre UE, motiv pentru care este necesară o accelerare a ritmului cu care ne aliniem la măsurile legislative din această sferă. Mai mult, este necesar să conștientizăm cu toții că modificările din plan legislativ adoptate sau în pregătire la nivelul UE nu fac altceva decât să susțină Pactul Verde European, iar o componentă importantă a acestuia o reprezintă zona de economie circulară.
