Etichetarea produselor alimentare este reglementată prin Regulamentul European 1169/211 şi a intrat în vigoare pe piaţa locală în decembrie 2014. Camera Deputaţilor a adoptat, la începutul lunii aprilie, o lege privind suplimentarea măsurilor în etichetarea laptelui proaspăt pentru consum şi a produselor lactate.
Aceste măsuri suplimentare vin în sprijinul consumatorilor şi a fermierilor producători de lapte, dar introduc şi anumite reglementări ce se pot întoarce împotriva acestora, prin generalizare. Astfel, noua lege stabileşte faptul că un produs românesc este acela care foloseşte în proporţie de 100% materia primă de bază realizată în România. Extrapolând această prevedere în sectorul preparatelor din carne şi a mezelurilor, rezultă că pe piaţă nu prea există produse româneşti, cu excepţia celor realizate după metode tradiţionale sau a celor de origine controlată. Nici în cazul produselor „Eugenia” sau batoanelor „Rom” lucrurile nu vor fi mai clare, deoarece crema foloseşte ingrediente din import.
În sens invers, dacă moara de porumb de la Ruse sau cea de la Bekescsaba vor utiliza 100% porumb românesc în procesarea şi producerea mălaiului, atunci aceste companii vor putea ambala produsul cu eticheta „Produs românesc. Fabricat de Compania Kft, Bekescsaba, Ungaria”, iar producătorul respectiv poate utiliza ca argument utilizarea materiei prime 100% româneşti.
Lacunele legii nu constau în ceea ce a reglementat, ci în ceea ce a scăpat din vedere şi a omis să reglementeze pentru afişarea etichetei „Produs românesc”. Nu se ţine cont de locaţia producătorului, de reţeta și de forţa de muncă utilizată, legea face precizări exclusiv legate de materia primă şi poate deveni un precedent periculos pentru alte categorii ale industriei alimentare.
Proiectul legislativ pentru suplimentarea condiţiilor de etichetare a laptelui şi a produselor din lapte a fost promovat de deputatul PSD Liviu Harbuz, vicepreşedinte al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice din Camera Deputaţilor. Deputatul a avut drept scop iniţial stimularea colectării laptelui de pe piaţa internă, în condiţiile în care în ultimii trei ani cantitatea de lapte intrat în România pentru procesare este în uşoară creştere, în timp ce laptele colectat de la producătorii interni reprezintă doar 60 % din producţia locală. Între principalele cauze ale gradului redus de colectare sunt producţia mică, absenţa tancurilor de colectare comune pentru un anumit număr de producători individuali, absenţa infrastructurii rutiere în zonele de deal şi de munte şi, nu în ultimul rând, incertitudinea privind documentele sanitar-veterinare care să ateste trasabilitatea produsului.
