Autorităţile duc războiul împotriva companiilor multinaţionale la un nou nivel. Și nu oricum. După experienţa renumitelor economate, care au dispărut la fel de repede și suspect cum au apărut, după conceptele moşmondite la Ministerul Agriculturii pentru reţele de aprozare sau reţele de buticuri cu produse tradiţionale, a venit timpul ca autoritățile române să abordeze conceptul „Think Big” pentru a intra în competiție cu mastodonții retailului internațional. Își poate imagina cineva statul român, în calitate de administrator a tot și toate, în competiție cu vasta experiență câștigată în zeci de ani de funcționare pe diverse piețe de pe cinci continente? Ar putea fi de succes în atragerea consumatorilor un proiect în care trendul naționalist de consum al produselor locale poate face abstracție de prețul de achiziție a produselor?
Cu alte cuvinte, am depăşit etapa produselor ieftine, pentru populaţia săracă, am trecut peste susţinerea legumicultorilor prin reţele de aprozare şi intrăm direct în businessul adevărat, cu o reţea de hipermarketuri. Pentru cei care au încă o urmă de îndoială, cum că proiectul ar putea fi fezabil, recomand o scurtă retrospectivă în care să enumere 3 afaceri de succes administrate de statul român în ultimii 30 de ani. Iar când spun succes, mă refer la profit operaţional, nu la monopoluri naturale de genul Romgaz, Transgaz sau Transelectrica.
Dincolo de propunerea aberantă care ar putea înghiţi o sumă exorbitantă numai din realizarea proiectelor, remarcăm că vrând-nevrând, industria bunurilor de larg consum este târâtă în campania electorală murdară, fiind dezbinată între retailerii multinaţionali şi bieţii antreprenori români tocmai de cei care ar fi trebuit să militeze pentru unitatea acestei industrii, astfel încât afacerile să fie cu câştiguri de ambele părţi. Dezbaterile privind produsele româneşti care nu ajung pe rafturile supermarketurilor au încins spiritele şi în campania electorală anterioară, când Legea 321 şi ulterior Legea 150 au fost la un pas de a poziţiona comerţul modern pe post de cobai la cheremul experienţelor politice. Fără nici un rezultat, pentru că laboranţii politruci au încurcat eprubetele şi nu au mai ştiut cum să enunţe normele metodologice de aplicare, astfel încît să nu explodeze laboratorul şi să se vadă fumul tocmai de la Bruxelles.
De această dată însă, ideea construirii unei reţele de hipermarketuri, pe cât de hilară şi gogonată, pe atât de periculoasă devine la prima intenţie de aplicare. Ce buget imens ar putea avea un astfel de proiect? Realizaţi, cred, că acel buget uriaş ar fi epuizat înainte ca al doilea hipermarket din „vasta reţea” să îşi deschidă porţile către consumatori: că doar suntem în campanie electorală, iar dacă la primul trebuie să taie cineva „pamblica”, să-i vadă lumea şi să îi voteze, pe al doilea nu vor mai avea cu ce să-l termine decât dacă fac rafturile din afişe electorale.
