Ultimii 10 ani în economiile dezvoltate și ultimii 6-7 ani în economia românească au fost marcați de transformări economice care au la bază cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă stabilite prin Agenda 2030 a Organizației Națiunilor Unite. De la caz la caz, guvernele țărilor membre ONU au adoptat măsuri mai riguroase sau mai relaxate pentru transformarea economiei globale într-o economie durabilă, care să țină seama de utilizarea resurselor, de factorii sociali, egalitatea de șanse, accesul la educație și justiție sau localități și comunități sustenabile.
Cu doar șase ani înainte de termenele stabilite prin Agenda 2030, document în care țările membre le Uniunii Europene și-au propus să joace un rol determinant în atingerea obiectivelor, pentru o parte dintre aceste ODD-uri lucrurile nu au mers tocmai în direcția dorită. E drept, ultimii ani au fost marcați de o pandemie globală și de un război ce a distrus lanțuri de aprovizionare pentru cel puțin o treime din țările membre ONU și a restricționat accesul la resurse energetice pentru țările europene.
Și totuși...
Nici pandemia, nici războiul din Ucraina nu sunt motivul pentru care se constată acum, în prima jumătate a anului 2024, că tot ceea ce Uniunea Europeană a redus în materie de emisii de carbon în ultimi cinci ani a fost pus la loc de economia chineză, care s-a axat mai mult pe producție și exporturi eficiente economic și mai puțin spre deloc pe probleme ce privesc impactul activității economice asupra mediului.
Nici pandemia, nici războiul nu au împiedicat până acum reprezentanții guvernelor la ONU să discute despre o standardizare a reglementărilor pentru atingerea acestor obiective. Prima întâlnire de acest fel a avut loc abia în luna martie a acestui an, la solicitarea mai multor corporații cu expansiune globală și a pornit de la un element banal: ambalajul de produs. Producătorii globali au constatat că fără o standardizare a acestor reglementări, companiile sunt obligate să asigure zeci de tipuri de ambalaje care să respecte reglementările din zeci de piețe naționale, pentru același produs. Ori asta transformă orice producător de bunuri într-un gestionar al soluțiilor universale de ambalaje pentru produsul X sau Y, ceea ce presupune costuri uriașe ce se pot întoarce foarte ușor împotriva consumatorului.
Acestea sunt doar două dintre argumentele pentru care Piața lansează pe 5 iunie, cu ocazia Zilei Internaționale a Mediului, provocarea HOW MUCH SUSTAINABILITY, sub forma unor dezbateri în cadrul conferinței cu aceeași temă. Spun că este o provocare pentru că și cei mai vehemenți susținători ai sustenabilității sunt de acord că acțiunile sunt remarcabile, dar direcția spre care ne îndreptăm nu este întotdeauna foarte clară. Așa cum a fost cazul trecerii de la energia pe combustibili fosili la energia eoliană, s-a obținut o reducere importantă a emisiilor de carbon dar nu a fost luat în calcul impactul asupra mediului acvatic, conform ultimului raport al Curții Europene de Conturi.
Încercăm să aflăm prin intermediul acestor dezbateri cum poate fiecare companie să acționeze în sensul dezvoltării durabile a societății, dar menținând planificarea pentru dezvoltarea durabilă a businessului. Vă așteptăm să vă alăturați acestui demers și să participați pe 5 iunie 2024 la conferința HOW MUCH SUSTAINABILITY, a VI-a ediție a conferințelor anuale Sustainability & CSR Excellence. Detalii despre temele abordate găsiti AICI.
Pentru a-ți rezerva un loc la dezbateri, CLICK AICI.
Au apreciat inițiativa și s-au alăturat acestui demers companii în calitate de parteneri companii importante din industria bunurilor de larg consum, servicii sau din industria colectării de ambalaje: Kaufland România, RetuRO, Coca-Cola HBC România, Coca-Cola România, Reciclad`OR, Ursus Breweries, Profi Rom Food, Inovalabel, dm drogerie markt, Transavia, CHEP România, Nestlé România, Nescafé Dolce Gusto și Inventive Marketing.
