Inflația a ajuns în 2022 principala preocupare. Pentru a contracara efectele, băncile centrale cresc ratele dobânzilor, iar implicațiile sunt semnificative. Randamentele obligațiunilor de stat sunt mai mari pe tot globul. Economisirea este, prin urmare, mai atractivă decât investițiile în proiecte sau în acțiuni ale companiilor, fapt ce explică performanța mai slabă a burselor de valori în ultima vreme.

Totodată situația se răsfrânge asupra finanțării corporative și a evaluărilor care, la rândul lor, determină rate de actualizare mai mari și evaluări mai mici pe măsură ce costul de oportunitate al oricărui proiect este în creștere.

Efectul inflației asupra costurilor companiilor este estimat într-un raport al strategy&, departamentul global de strategie al PwC, care arată un impact între 5% și 20% asupra diferitelor cheltuieli ale companiilor pe parcursul anului 2022. Spre exemplu, este preconizată o creștere între 10 și 20% a cheltuielilor cu serviciile interne IT, 5-15% a cheltuielilor de operare/ mentenanță a birourilor, 10-15% cu angajații temporar, 8-10% cu bugetul salarial și între 5 și 10% impact în cheltuielile cu contractorii, cele de marketing sau pentru soluții și servicii IT contractate de la terți.

Creșterea cheltuielilor companiilor, a costului vieții, atenția sporită pe care clienții o acordă prețurilor, precum și o nouă rată de actualizare pentru randamentul capitalului sunt toate modalități prin care impactul inflației începe să fie resimțit de companii. Cum vârful inflației nu a fost depășit, companiile nu pot să ignore prea mult contextul.

Puține companii vor putea atenua șocul inflației transferând costul integral către clienți. Scumpirea produselor sau serviciilor nu este o soluție pe termen lung, iar companiile ar trebui să se concentreze pe eliminarea costurilor secundare și îmbunătățirea modelului operațional.

Soluții pentru a limita impactul inflației asupra costurilor

În viziunea PwC, există trei zone cheie asupra cărora organizațiile trebuie să se concentreze pentru a atenua impactul inflației, fără a compromite strategia pe termen lung: revizuirea priorităților strategice, revizuirea întregului lanț valoric pentru resetarea structurii de costuri, respectiv păstrarea angajaților și creșterea agilității operaționale.

Totodată, companiile ar trebui să-și sporească vizibilitatea asupra tuturor categoriilor principale de costuri, creând astfel o bază de referință pentru un răspuns ajustat nevoii. Inițiativele de optimizare a costurilor ar trebui să fie aliniate cu obiectivele pe termen lung, iar strategia de investiții ar trebui să fie ajustată ținând cont de contextul macroeconomic actual care modifică ratele de rentabilitate ale oportunităților de investiții. Alte puncte care ar mai putea fi reanalizate vizează reziliența și eficiența lanțului de aprovizionare, cheltuielile cu terții și automatizarea pentru eficientizarea proceselor și accelerarea productivității forței de muncă.

Costurile, între optimizare și risc de a vulnerabiliza afacerea

Deși reducerea costurilor este necesară, măsurile pripite privind reducerea costurilor sau deciziile pripite privind investițiile pot vulnerabiliza companiile și poziția lor competitivă. Costurile trebuie gândite strategic, ca investiții care alimentează creșterea și dezvoltarea. Acest lucru va permite companiilor să reducă continuu costurile inutile, redirecționând în același timp resursele. Cu alte cuvinte, reducerea costurilor nu este un obiectiv în sine, ci trebuie corelată cu identificarea unor noi modalități de creștere și noi surse de venit.

Este cert că problema costurilor este resimțită diferit de la un sector la altul, iar măsurile de reducere trebuie ajustate specificului fiecărei companii, respectiv modului în care inflația afectează clienții, concurenții, furnizorii și costurile. În timp ce unele companii se confruntă cu efectul imediat al unei creșteri substanțiale a facturilor la energie, pentru altele aceasta s-a suprapus peste un efect prelungit al crizei COVID-19: provocări în lanțul de aprovizionare, deficit de forță de muncă și reducerea productivității. La toate acestea se adaugă presiunile pe bugetele salariale și tarifele serviciilor. Companiile care ies mai puternice din recesiuni sau crize nu sunt cele care reduc costurile mai repede și mai mult, ci acelea care transformă crizele în oportunități.