Dialog 1:1 cu Robert Uzună - Vicepreședinte Corporate Affairs, Ursus Breweries

După ce timp de un an RetuRO s-a străduit să spargă sticla pentru a fi reciclată, ministrul mediului vrea să crească numărul de sticle reutilizabile/returnabile. Ne întoarcem de unde am plecat?

Robert Uzună: Este un subiect care nu trebuie lăsat să plutească în aer, pentru că el schimbă strategia multor companii. La nivel de intenție, creșterea proporției ambalajelor returnabile pe piață este direcția către care evoluăm noi, producătorii de băuturi în special, însă aici este nevoie să nuanțăm. Avem în legislația din România, încă din 2018, o prevedere care invită producătorii să crească ambalajele returnabile cu 5% în fiecare an. Nu există o penalitate atașată acestei obligații, iar eu cred că legiuitorul a procedat corect prin această abordare, în sensul că a indicat care este direcția – fără să anticipeze că va exista un PPWR – iar în acest moment, când știm că PPWR va produce efecte, toți ne uităm la soluțiile de creștere a proporției de ambalaje reutilizabile. Cred că mai întâi trebuie să imaginăm soluțiile operaționale pentru o eventuală explozie de ambalaje reutilizabile, pentru că schimbarea unor linii de îmbuteliere adaptate ambalajelor reutilizabile presupune un proces cu o durată de minim doi ani.


Este posibil ca această intenție a Ministerului Mediului să vină ca urmare a unei neînțelegeri cu reciclatorii?

Robert Uzună: Ultimele cifre pe care le vedem de la RetuRO ne indică faptul că navigăm pe o direcție sigură și predictibilă în ceea ce privește capacitatea de colectare și reciclare a PET-ului și aluminiului, dar rămâne o provocare: sticla. Sticla a fost o provocare și înainte de SGR. În acest moment știm că există o lipsă de capacitate de reciclare sticlă în România. Este nevoie ca RetuRO să exporte sticla la niște procesatori mari care au capacitatea să prelucreze cantitățile colectate fără emoțiile că țintele de reciclare nu vor fi atinse. Pe reciclatori îi pot înțelege până la un punct, este firesc ca banca sau finanțatorul să ceară o dovadă a faptului că un reciclator se poate aproviziona cu materie primă. Dar mai este o discuție de care nu trebuie să ne ferim, este vorba despre dorința autorității publice și a RetuRO de a asigura acces cât mai liber concurențial la acest material, astfel încât RetuRO să poată să genereze venituri din vânzarea materialului colectat la un preț cât mai avantajos, în condițiile în care este de notorietate valoarea negativă a sticlei pe piață, dintre toate materialele. Construcția mai multor SGR-uri în Europa Centrală și de Vest va transforma radical piața din perspectiva capacităților de reciclare.