După șapte luni din 2024 în care s-au prins în Hora Reciclării într-un număr și cu un entuziasm neașteptat de mare chiar și pentru managementul RetuRO, administratorul Sistemului Garanție Returnare, consumatorii devin tot mai nemulțumiți de performanțele sistemului și de felul în care returnarea ambalajelor s-a transformat dintr-o acțiune etică într-o corvoadă. Care sunt cauzele, ce a condus la aceste probleme și la valul de ”hate” din social media și din presă și ce se mai poate îndrepta voi încerca să identific în cele ce urmează.

Această analiză vine la încheierea a 7 luni de funcționare a SGR dintr-un an în care obiectivele propuse sunt de a colecta 65% din ambalajele puse pe piață de către producătorii incluși în program. Și vine într-un moment pe care ministrul mediului, Mircea Fechet, s-a grăbit să-l sărbătorească deja de unul singur, în avans, pe rețelele de socializare, înainte ca administratorul sistemului să transmită datele preliminare – atingerea pragului de un miliard de ambalaje colectate, pe parcursul lunii iulie.

O performanță construită pe entuziasmul inițial al consumatorilor, nerăbdători să contribuie la campania de ecologizare a României, așa cum arată ultimul studiu realizat de Kantar la comanda RetuRO și dat publicității în luna iulie. Aceeași performanță însă este construită pe timpul și banii consumatorilor, care aleargă disperați de la un RVM la altul pentru a scăpa de sacii cu ambalaje din portbagaj, sau ai retailerilor mici, care își văd expuse afacerile în fața unui proiect ce nu ar fi trebuit să le afecteze în nici un fel activitatea economică sau veniturile, conform afirmațiilor aceluiași ministru Mircea Fechet, la lansarea programului, în 30 noiembrie 2023.

Care sunt provocările pe care SGR și managementul RetuRO trebuie să le depășească până la finalul anului? De cine depinde rezolvarea acestor provocări?

Frustrarea consumatorilor – ce o alimenteză, cine are soluții

Trebuie spus încă de la început că frustrarea actuală este direct proporțională cu entuziasmul manifestat în abordarea SGR încă de la lansarea lui. Iar această întorsătură poate fi de rău augur pentru atingerea obiectivelor de colectare.
Această frustrare are mai multe forme și generează sentimentul de abandon, de renunțare la a mai fi parte din acest sistem de returnare, sau așa cum le place celor de la RetuRO, parte din Hora Reciclării. Am identificat mai multe forme distincte de evenimente ce provoacă frustrare în comportamentul consumatorilor.

RVM -urile nefuncționale sau funcționale doar pentru PET și doze

Pe de o parte, vorbim despre situația cu care s-au confruntat majoritatea celor ce au returnat ambalaje sau au vrut să o facă pe parcursul lunilor iunie sau iulie: automate de colectare nefuncționale sau care nu colectează sticla.

Trebuie spus aici că proprietarul RVM-ului este retailerul, nu RetuRO, așa cum s-a acreditat în mesajele negative din rețelele sociale. Iar retailerul are opțiuni limitate la activitatea de bază pe care o desfășoară.

Primele probleme majore cu RVM-urile, dincolo de acele întreruperi minore ce apăreau când persoana responsabilă cu golirea acestora uita să-și facă treaba, au apărut la începutul verii, odată cu creșterrea consumului de băuturi și cu creșterea frecvenței de returnare. În luna iunie, raportarea RetuRO spune că au fost colectate aproximativ 350 de milioane de ambalaje prin SGR, majoritatea în sistemul de colectare automată. Colectare realizată cu doar 4.000 de RVM-uri, cât susține managementul RetuRO că erau funcționale la începutul verii. Asta înseamnă o medie de 80.000 de ambalaje pentru un RVM într-o lună, sau aproximativ 2.800 de ambalaje zilnic.

Totodată, Tomra Collection România comunică faptul că întreaga rețea de sisteme automate instalată la nivel național respectă toate specificațiile și standardele impuse de administratorul sistemului, RetuRO Sitem Garanție-Returnare.

O specificație importantă solicitată de administratorul SGR este că toate ambalajele preluate trebuie compactate sau sparte pe loc. La data de 31 mai 2024 s-a finalizat perioada de conformare cu această cerință pentru furnizorii de tehnologie privind ambalajele de sticlă și toate sistemele ce au fost sau vor fi amplasate trebuie să aibă funcția de spargere pe loc a unor astfel de ambalaje preluate.

Sistemele Tomra preiau toate tipurile de ambalaje în condițiile impuse de administratorul SGR. Conformarea cu aceste specificații și cerințe este un aspect important pentru comercianți, întrucât de aceasta depinde încasarea tarifului de gestionare și buna desfășurare a tuturor proceselor operaționale generate de colectarea ambalajelor SGR”, spune Dorin Mihai, Director General, Tomra Collection România, într-un comunicat transmis presei în luna iulie.

Cu alte cuvinte, ce ne spune Directorul General de la Tomra Collection România este că multe RVM-uri sunt deja suprasolicitate și că este nevoie de investiții pentru extinderea acestei rețele.

Realitatea arată că numărul de RVM-uri este mult subdimensionat pentru ambițiile SGR de a colecta 65% din ambalajele puse pe piață. În 2023, majoritatea lanțurilor de retail au instalat RVM-uri pentru a colecta 50% din ceea ce magazinul respectiv vindea într-un an. Nu a fost luată în calcul nici creșterea consumului, nici orientarea consumatorilor spre sistemele automate de colectare. Acel 50% a fost deja depășit în luna iunie, deoarece spre RVM-uri au fost direcționate și vânzările din comerțul tradițional, unde colectarea și raporturile dintre RetuRO și comercianți sunt încă deficitare. Dar despre asta vom vorbi ceva mai târziu.

Comercianții de RVM-uri spun că aceste aparate sunt construite pentru o colectare optimă a 2.000-2.500 de ambalaje prin intermediul a maxim 400 returnări/24 de ore. Ori noi stim că orice vitezometru, inclusiv cele de pe bordul automobilului, are o limită dusă la extrem și marcată cu roșu, unde angrenajele nu mai funcționează optim și trebuie evitate excesele. În plus, RVM-urile funcționează doar atât timp cât magazinele sunt deschise, adică 14-15 ore pe zi, iar asta înseamnă că acea limită de funcționare optimă a RVM-urilor este între 200-250 de operațiuni/zi.

Conform acestor calcule, în lunile iunie și iulie, RVM-urile au funcționat la capacitate maximă, nu se poate pretinde mai mult de la ele. În schimb se poate face o comparație cu alte țări europene în care funcționează SGR și în care RVM-urile colectază zilnic între 1400-1800 ambalaje. Dar și acolo, numărul aparatelor automate este cel puțin dublu la mia de locuitori față de România, pentru a reduce timpii de așteptare.

Timp de așteptare mai mare decât la casa de marcat

Pentru că tot a venit vorba despre timpul de așteptare, acesta pare să fie marea provocare pentru retaileri în perioada ce urmează. Lanțurile de retail s-au mai confruntat cu această problemă în perioada crizei financiare 2008 – 2011, când frecvența de cumpărare a crescut și valoarea coșului de cumpărături a scăzut dramatic. Dar au rezolvat-o prin creșterea numărului de case de marcat, prin organizarea mai eficientă a rafturilor, a traseelor optime și a fluxurilor de cumpărători în magazine.

De această dată însă, problema timpilor de așteptare nu mai ține exclusiv de retailer, pentru că oamenii își introduc singuri ambalajele în aparate. Și tot mai mulți se plâng, pe bună dreptate, că petrec mai mult timp la coadă la RVM decât în magazin, ceea ce nu poate fi decât păgubitor pentru retailer.

Poate că protestele consumatorilor nu ar fi fost atât de furibunde, dacă retailerii ar fi căutat încă de la început soluții pentru amplasarea eficientă a RVM-urilor. Dar am constatat personal, în zilele caniculare din luna iulie, ce înseamnă să stai 40 de minute într-o parcare betonată, fără pic de umbră, așteptând la un rând format din 6 persoane pentru a returna 30 de ambalaje. A doua oară nu am mai încercat această experiență și mă întreb ce așteptări au retailerii, Ministerul Mediului sau managementul RetuRO de la consumatori în lunile ploioase de toamnă? Vor aștepta aceștia în ploaie 40 de minute sau se vor îmbulzi la cei câțiva retaileri care au amplasat RVM-urile la interior?

Ambalaje respinse, deși sunt conforme SGR

”Există probleme la colectare. Și eu am primit reject la un ambalaj pe care am încercat să-l returnez ieri. În weekend am dus câteva ambalaje de la Fine Store, RVM-ul mi le-a blocat. Sunt aceste probleme care în timp se vor fixa, prin discuții cu producătorii, cu importatorii. Avem și noi un rol important aici, să-i ajutăm să înțeleagă impactul.” Asta este afirmația managerul comercial RetuRO, Radu Pascu.

Personal, am trăit o experiență ca o lecție de viață. Am observat că la fiecare returnare, RVM-ul respinge între 10-15% din ambalajele pe care le avem în sac. Uneori, ambalaje provenite din același bax de apă sau de răcoritoare, la fiecare 9 ambalaje unul era respins. Nu se poate spune că în 1 din 9 cazuri nu m-am priceput să pun ambalajul cum trebuie în aparat. Ambalajele respinse le păstram în sac și le returnam la retailerul din cartier, care face colectare manuală. Recuperam astfel banii de garanție, până când...

...Într-o dimineață din luna iulie, la RVM-ul unui mare magazin de lângă Mega Mall, în fața mea se afla fiul patronului magazinului din cartier unde duceam ambalajele respinse. Avea doi saci din cei livrați contra cost de RetuRO, plini cu ambalaje. Am așteptat circa 35 de minute să termine, timp în care i-au fost respinse 48 de ambalaje, intre care si cele pe care le-am dus eu cu câteva zile în urmă. Am aflat de la el că au contract cu RetuRO, și distribuie către ei un sac la 45-50 de zile. Dar nu mai mult, pentru că nu-și permit să țină banii blocați până face RetuRO plata, iar ambalajele astea respinse de RVM vor fi respinse și de RetuRO și sunt scăzute din valoarea totală a încasării. M-am simțit de parcă am băgat mâna în buzunarul puștiului și i-am furat banii, iar din acea zi nu am mai dus ambalajele respinse în retailul tradițional.
Personal, cred că pentru ambalajele SGR respinse trebuie găsită o soluție. Nu este firesc ca un consumator cu conduită corectă să fie păgubit, nu este firesc ca un retailer ce face colectare manuală să fie păgubit. Iar argumentul etichetării eronate este valabil pentru anumite ambalaje, dar când cumperi un bax și 1 din 9 ambalaje nu este acceptat, nu despre etichetare este vorba.

Retaileri mici care vor sau nu vor să primească ambalajele

Retailerii mici par să fie cei mai afectați de disfuncționalitățile SGR în primele șapte luni din acest an. Ca și în cazul prezentat anterior, majoritatea se plâng că numărul ambalajelor acceptate este mult mai mic decât numărul ambalajelor predate în momentul colectării. În plus, banii de la RetuRO pentru administrare sunt mult mai puțini decât banii primiți de marii retaileri pentru aceleași ambalaje colectate automat, iar acești bani vin cu întârziere. Pentru companiile de dimensiuni mici, problemele legate de cash-flow fac diferența între profit și faliment și comercianții știu bine acest lucru.

Dar cel mai bine a sitetizat problemele comercianților mici Feliciu Paraschiv, Vicepreședinte AMCMMR și Director General al rețelei Paco Supermarkets. Întrebat ce le-ar reproșa Ministerului Mediului, managementului RetuRO și transportatorilor de ambalaje, Feliciu Paraschiv(FOTO) a răspuns punctual:

Colectarea deficitară - ca tot ceea ce ține de transport în România

De colectarea deficitară a ambalajelor nu se plâng doar retailerii mici și medii. Și marile rețele de retail au acuzat acest serviciu ca fiind deficitar și au avertizat chiar asupra riscului de a genera probleme de siguranță alimentară și sanitară.

RetuRO spune însă că se fac 2.000 de curse zilnic pentru colectarea ambalajelor. Dar pentru că reacția consumatorilor a fost una foarte pozitivă, se pare că aceste 2.000 de curse sunt insuficiente sau...ineficiente. Managementul RetuRO va trebui să ofere mai multe explicații, în mod public pentru a ajunge și la micii comercianți, dar și la consumatorii care întâlnesc pe RVM-uri afise cu mesajul ”Nefuncțional pentru că RetuRO nu a ridicat ambalajele colectate”. Da, chiar este cazul unor comercianți(de obicei la parterul blocurilor), care nu dispun de spațiu suplimentar de depozitare a ambalajelor colectate de RVM, iar transportatorul trebuie să le ridice direct din aparat pentru ca acesta să redevină funcțional.

Schimbarea proiectului câștigător – cauza logisticii deficitare?

Tot managementul RetuRO ar trebui să ofere explicații și în ceea ce privește schimbarea proiectului inițial de management, proiect cu care a câștigat licitația la Ministerul Mediului. În acel proiect, locațiile privind centrele de colectare erau diferite de locațiile în care au fost deschise aceste centre, iar dezvoltatorul despre care se vorbea că va lucra în parteneriat era Globalworth, compania triatlonistului Sorin Preda. După deschiderea centrului de colectare de la Cluj s-a observat că dezvoltatorul imobiliar a fot schimbat cu Eli Parks, de asemenea și orașele unde trebuiau deschise centrele de colectare. Această schimbare de parteneriat presupune o modificare strategică a planului de management, fiind vorba despre alte locații, alte distanțe de parcurs de către transportatori.

Pentru RetuRO, dar mai ales pentru Ministerul Mediului, în calitatea sa de acționar RetuRO, parteneriatul cu un holding a cărui finanțare vine din zona pariurilor și a cazinourilor ridică mari semne de credibilitate.

Ce spun și ce nu spun raportările RetuRO

Nu avem încă un comportament al consumatorului predictibil. În raportările pe localități apar sate sau comune întregi din care nu sunt colectate nici un PET sau doză, dar sunt colectate mii de sticle de bere sau apă. Și nu este vorba doar despre destinații turistice, pot fi regăsite în raportări sate și comune cu activitate turistică zero dar cu astfel de comportament. Managerul Comercial al RetuRO, Radu Pascu, crede că oamenii din acele localități preferă să meargă cu PET-urile la magazinele din oraș, dar pentru că sticla este mai grea o returnează la magazinele din sat.

De asemenea, raportările RetuRO pe județe arată că Bucureștiul și alte 4-5 județe pot spera să ajungă la o rată de returnare de peste 65 % înainte de finalul anului, dar există 6-7 județe în care rata de colectare la jumătatea anului 2024 este sub 20%.

Ce nu spun raportările RetuRO – și ar fi important de știut – este ce se întâmplă cu toate acele ambalaje care ajung în depozite de sortare și numărare cu înscrisul, codul de bare și logo-ul SGR, dar nu sunt decontate către retailerii mici și nici către consumatorii care le lasă lângă aparatele automate de colectare. Cât reprezintă aceste ambalaje și care este sorta lor, în realitate?

Ce spune Radu Pascu, Commercial Manager RetuRO, despre colectarea ambalajelor din sticlă

Este evident prin datele din primele șase luni că cei mai mulți consumatori optează pentru colectare automată, peste 90% din ambalajele SGR fiind colectate prin RVM-uri. Aici este nevoie de timp pentru o educare adecvată a consumatorilor, astfel încât aparatele automate să colecteze toate ambalajele. Dar aici mai sunt probleme și din partea producătorilor, sunt producători car4e etichetează greșit codul de bare, nu vorbesc despre logo pentru că logo-ul nu are o influență la colectarea automată. Dacă acea etichetare nu respectă standardele – care nu sunt standarde RetuRO – sunt standarde de industrie, acele ambalaje nu pot fi colectate automat. Au fost discuții cu acești producători, unii dintre ei au interesul să corecteze aceste deficiențe. Impactul este puternic la consumatori, aceștia pot decide să schimbe brandul dacă întâmpină probleme la returnare în mod repetat, iar producătorii sunt conștienți de acest risc. Mai sunt astfel de probleme și la importuri, unde importatorii au plasat stickere peste eticheta originală. Acest lucru este permis, dar din păcate calitatea acestor stickere începe să genereze probleme la colectare.

O altă problemă ce influențează colectarea este diversitatea ambalajelor colectate. Nu există SGR în Europa care să aibă o diversitate atât de mare a ambalajelor de sticlă. În celelalte țări europene, sticla fie nu se colectează prin SGR, fie se colectează doar anumite tipologii de ambalaje din sticlă, standardizate. Noi colectăm sticle rotunde, pătrate, ovale, sticle de toate culorile, este o diversitate foarte mare. Cam 80% din sticla colectată merge către reciclatorii români. O foarte mică parte merge la extern. Reciclatorii nu se așteptau ca într-un timp atât de scurt, sistemul să colecteze cantități atât de mari. Asta a însemnat și pentru ei reorganizarea producției, retehnologizare, își deschid noi capacități în zona Moldova. Mulți acum funcționează în două schimburi, au nevoie de investiții.

Practica pentru producătorii de ambalaje din sticlă este de a lucra cu intermediari care fac sortarea purificarea, desprinderea etichetelor sau a dopurilor de metal, astfel încât materia primă ce ajunge la ei să poată fi introdusă direct în furnalul de topire. Din informațiile pe care le avem producătorii de ambalaje din sticlă sunt și ei într-un proces de creștere a capacităților de producție în România.”