Președintele a promulgat la începutul lunii octombrie Legea 150/2025 care impune o serie de restricții noi în ceea ce privește introducerea și utilizarea pe piața din România a produselor din plastic de unică folosință. Legea 150/2025 a fost publicată în Monitorul Oficial din 13 octombrie și a intrat în vigoare pe 16 octombrie.

Legea 150 aduce câteva modificări la prevederile Ordonanței Guvernului nr. 6 din 25 august 2021, ordonanță emisă și semnată de cabinetul Florin Câțu, act normativ care transpune în legislația românească Directiva UE 2019/904 și reglementează reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului. Principalele prevederi ale OG 6/2021 includ interzicerea introducerii pe piață a unor produse de plastic de unică folosință, cum ar fi tacâmuri, paie și recipiente de polistiren expandat.

Directiva UE 2019/904 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului a avut impact în rândul companiilor multinaționale care au adoptat măsuri concrete de reducere a plasticului pus pe piață încă dinainte de transpunerea Directivei în legislațiile naționale. Astfel, în România, mai multe lanțuri de retail au renunțat la pungile de plastic de unică folosință, înlocuindu-le cu pungi biodegradabile încă din anul 2020. Două lanțuri de retail – Kaufland și Lidl – au anunțat și au operat încă de la 1 ianuarie 2020 inlocuirea altor produse de plastic de unică folosință, precum farfurii, caserole, paie pentru băut, tacâmuri, bețișoare pentru urechi, cu variante mai ecologice din materiale reciclabile sau ușor biodegradabile.

Eforturile comerciale și de conștientizare a consumatorilor, depuse de marile rețele de retail, au fost însă minimizate de apariția unei puzderii de magazine chinezești, în special în orașele medii și mici, a căror activitate comercială se bazează și în prezent pe comercializarea produselor pe care OG 6/2021 le-a eliminat de pe rafturile marilor retaileri.

Unul dintre comercianții chinezi ne-a dezvăluit și metoda prin care aceste produse ajung pe rafturi, fără ca cineva să plătească taxe de mediu pentru ele și în timp ce inspectorii Gărzii de Mediu fac controale pentru a verifica avizele de mediu pentru punctul comercial respectiv, dar nu și pentru marfa din rafturi. O persoană fizică poate comada la producător, în China, o cantitate mare de caserole, paie pentru băut, pahare de plastic de unică folosință, cu condiția ca producătorul să le livreze în zile diferite la adrese diferite din județe diferite. Practic,  comandă de 10-12.000 de caserole, 5-7.000 de paie, 4-6.000 de pahare și aproximativ 8.000 de farfurii din plastic trece neobservată atât de Garda de Mediu, cât și de inspectorii ANAF. Iar astfel de persoane care fac aceste comenzi nu sunt 10 sau 20, ci câteva sute, care pretind că au emis comenzi pentru uz propriu. Cum ANAF centralizează și urmărește în sistemele electronice activitatea agenților economici , centralizarea comenzilor emise de persoane fizice în mai multe județe este aproape imposibil de realizat. Comerciantul nu a stiut să explice și cum apar actele justificative pentru marfa prezentă în magazine, dar nu e dificil de imaginat. Cantitățile prezentate mai sus nu sunt întâmplătoare, ele reprezintă vânzările lunare aproximate de comerciant pentru 10.000 de locuitori ai unei urbe, iar rețeaua lor de magazine respectă această repartizare, de un magazin pentru 10.000 de potențiali clienți.

Un alt aspect încă neclarificat îl reprezintă activitatea HORECA, industrie care nu poate renunța la ambalajele din plastic pentru mâncarea gata preparată, atât timp cât avansul tehnologic nu oferă soluții alternative. În cazul HORECA, producătorii locali de ambalaje sau importatorii plătesc taxele de mediu, dar aici Legea 150 spune că pentru produsele din plastic de unică folosință precum recipiente pentru alimente, cum ar fi cutiile cu sau fără capac, utilizate pentru a conține produse alimentare finite (fast food), pachete și folii din material flexibil care conțin produse alimentare destinate consumului direct din pachet sau recipientele pentru băuturi cu o capacitate de până la trei litri, producătorii trebuie să acopere costurile aferente aplicării dispozițiilor referitoare la răspunderea extinsă a producătorilor și costurile de curățare a deșeurilor rezultate din respectivele produse, precum și ale transportului și tratării ulterioare a acestora. Asta înseamnă prețuri mai mari pentru ambalaje, iar legislația actuală prevede ca unitățile de alimentație ce oferă mâncare gata preparată la pachet să afișeze distinct prețul ambalajului, astfel încât consumatorul să conștientizeze și să decidă dacă va plăti mult pentru un ambalaj poluant sau dacă preferă să vină cu ambalajul de acasă. Singurii operatori din HORECA ce au găsit soluții pentru tot ceea ce oferă în meniu sunt tot lanțurile multinaționale – McDonald`s și KFC.

Legea 150 elimină din rândul excepțiilor actuale de la interzicerea introducerii pe piață a unor produse din plastic de unică folosință, începând cu 16 octombrie, următoarele produse:

• bețișoarele de urechi, agitatoarele pentru băuturi, paiele din plastic de unică folosință pentru uz medical, utilizate în scopuri medicale sau utilizate de un profesionist în sănătate în scopuri medicale;
• bețișoarele din plastic de unică folosință utilizate de un prestator de servicii medico-legale sau în scopuri științifice (diagnostic, educațional sau în cercetare);
• paiele de plastic de unică folosință pentru uz medical, în scopuri medicale sau utilizate de un profesionist în domeniul sănătății pentru scopuri medicale, utilizate în casele de îngrijire, unități de învățământ, locuri de detenție.

Situația la zi este îngrijorătoare

În fiecare an, în Europa sunt generate 29 de milioane de tone de deșeuri de plastic. Un european generează în medie 37 de kg de deșeu de ambalaj plastic pe an. Doar 36% din plastic este colectat pentru reciclare.

Plasticul de unică folosință nereciclat se descompune în sute de ani. În anul 2050, oceanele vor conține mai mult plastic decât pește.

Comisia Europeană - 80% din deșeurile marine sunt din plastic, iar peste 50% din ele sunt articole de plastic de unică folosință.

Un european utilizează, în medie, 200 de pungi de unică folosință într-un an, care adesea ajung în natură. Din acestea, 90% sunt pungi subțiri de unică folosință. Din cele 200 de pungi, doar una ajunge să fie reciclată.