Compania Fepra a achiziționat în noiembrie Remat Nord pentru a transforma centrul de colectare în primul și cel mai important Centru de Economie Circulară din România. Am vorbit cu Ionuț Georgescu, fondator și CEO Fepra, despre piața materialelor reciclabile, despre colectare și proiectul de economie circulară pe care tocmai l-a demarat.

De ce ați ales Remat Nord pentru locația Ceentrului de Economie Circulară?

Ionuț Georgescu: Fepra a plecat primul rând la drum cu intenția de a găsi o locație pretabilă, autorizabilă din perspectiva managementului deșeurilor, pentru activitățile de reutilizare, reparare și reciclare în același timp. O locație care să fie în jurul Bucureștiului și care să fie posibil de accesat în viitorul apropiat și de către persoane fizice, nu doar de către companii. În trecut existau două astfel de zone în București, una dintre ele a fost privatizată și a trecut prin mai multe tranzacții. A rămas Remat Nord singura locație accesibilă pentru un astfel de proiect.

Este pentru prima dată când o companie declară că dorește acces pentru persoane fizice în zona de colectare pentru reciclare...

Ionuț Georgescu: Ne uităm foarte mult la ceea ce au nevoie și companiile și persoanele fizice nu doar din București, ci din toată țara, dar acum ne focalizăm pe această zonă. Este vorba despre încrederea în activitatea de colectare și reciclare. Dacă facem un sondaj să întrebăm cât de mult au încredere românii într-un serviciu de salubritate în diverse localități. Din păcate, cam 80- 90% din răspunsuri vor dovedi că nu există încredere, poate peste 90%. România are servicii de salubritate subdezvoltate, lipsite de transparență, care ne duc, într-adevăr, la un procent de depozitare a deșeurilor de peste 80 la sută.

Și accesul persoanelor fizice la Centrul de Economie Circulară va rezolva acestă problemă?

Ionuț Georgescu: De multe ori auzim de la companii sau persoane fizice depre frustrarea pe care o au în momentul în care sortează deșeurile, le separă pe categorii. foarte mulți încep să și spele anumite deșeuri, să le curețe puțin de impurități în așa fel încât să nu contamineze alte deșeuri și se trezesc că salubriștii sau alți colectori le amestecă ulterior ân aceleași mijloace de transport, justificând că se duc către stații de sortare.
În momentul acesta, nimeni nu știe ce se întâmplă mai departe, nici dacă, în realitate acele deșeuri sunt reciclate, nici cât se reciclează. Cifrele Ministerului Mediului de la AFM, ANPM se bat cap în cap, sunt diferite, dar e clar că peste 80 %din deseuri nu sunt reciclate. Și atunci, ceea ce încercăm noi să facem prin acest centru este să punem la dispoziția partenerilor noștri un serviciu de colectare și reciclare transparent, de încredere pe care pot să îl înțeleagă și să-l accepte. Și aici mă refer la faptul că ne vom focusa, ne vom repoziționa toate activitățile de colectare în jurul acestui centru, în așa fel încât să deservim toată jumătatea de nord a Bucureștiului și a județelor Ilfov, Prahova și Dâmbovița, dar și o parte din sud. Aici ne vom reloca fabrica de reciclat sticlă pe care noi o deținem în acest moment și o operăm în estul Bucureștiului, în incinta fostei fabrici de sticlă Stirom București, pe care bănuiesc că puțini o știu din piață. Și vom adăuga servicii noi.

La ce fel de servicii noi faceți referire?

Ionuț Georgescu: O spun în premieră astăzi, la dumneavoastră, vom adăuga servicii de valorificare deșeuri din construcții și demolări. Vom adăuga servicii de valorificare și reciclare mobilier din lemn și vom valorifica pe termen mediu și partea de deșeuri din mâncare și deșeuri biodegradabile. Vom avea în incinta Centrului de Economie Circulară și instalații de reciclat alte plastice, în așa fel încât să putem acoperi, pe lângă fabrica de PET pe care o avem la Hunedoara, să acoperim și restul categoriilor de plastice, deoarece avem 7 tipuri de plastice puse pe piață sub formă de ambalaje, iar în mare parte acestea se reciclează diferit.
Ne uităm de asemenea, foarte mult în zona de reutilizare sticlă și vrem să adăugăm, pe lângă fabrica de reciclat sticlă, o linie de spălare pentru ambalajul de sticlă, în așa fel încât să-l putem întoarce înapoi către industrie pentru a fi reutilizat. Ne uităm foarte mult în zona de reparații pentru mobilier, echipamente electrice și electronice. Vrem să abordăm și zona deșeurilor textile, să pregătim piața pentru ceea ce va urma din punct de vedere al legislațieie. Dar aceste lucruri nu vrem să le facem singuri. Fepra își dorește să creeze parteneriate cu companiile medii cu companiile existente în acest moment, dar ne uităm foarte mult și în zona de startup- uri, în zona de antreprenori tineri care vor să intre în această industrie și au nevoie de resurse, de aceea vom aloca spațiu și logistica necesară.

Testează Fepra un nou model de business prin acest Centru de Economie Circulară?

Ionuț Georgescu: Fepra își dorește ca această locație să devină un centru de economie circulară care să permită companiilor și persoanelor fizice să aibă acces la servicii de colectare și reciclare, iar acestea să fie dovedite cu o trasabilitate digitală. Noi folosim, noi avem softul nostru propriu de trasabilitate.
Este, într-adevăr, un mod nou de a face business, un nou comportament de consum pentru noi toți. De multe ori ne întrebăm ce se întâmplă după ce noi am pus gunoiul, deșeul la pubelă. Și poate o să începem să vorbim mai mult despre resursa pe care o punem în pubela de colectare. Vrem să arătăm ce se întâmplă după pubelă și într-adevăr, să recâștigăm încrederea oamenilor și a companiilor că această activitate de reciclare poate fi făcută eficient. Și să avem încredere unii în alții și în sistem.

Ați pomenit la un moment dat de faptul că intenționați să stimulați reutilizarea pentru ambalajele din sticlă. Dar prin SGR, RVM-urile vor colecta sticla fărâmată...

Ionuț Georgescu: Aparatele de colectare automată sparg sticla, dar există sisteme care se adaugă la aceste RVM-uri și care protejează sticla să nu fie spartă. Trebuie să învățăm să gestionăm sticla pentru reutilizare. Noi am pregătit rețeaua magazinelor cora pentru colectarea separată a ambalajelor și pentru SGR. Dar la un centru de colectare consumatorul nu trebuie doar să găsească o mașină cu un ecran și acolo o fantă în care să introducă ambalajul ar trebui să găsească chiar un om care să-l ajute. De aceea, în centrul pilot pe care l-am avut noi la cora Pantelimon am făcut un container care, pe lângă aparate fizice, echipamente roboți, am avut și oameni, pentru a putea avea o interacțiune cu consumatorii.

Considerați că din noul regulament european pentru ambalaje – PPWR – țintele de reciclare și reutilizare sunt tangibile pentru România?

Ionuț Georgescu: Greu de spus. Noul regulament pe ambalaje și deșeuri de ambalaje vine cu obligații noi și foarte, foarte ambițioase privind reutilizarea și repararea. Dacă există voință politică și dorință din partea consumatorilor, se poate face. Într-adevăr, trebuie să ne întrebăm ce poate România implementa dacă ne uităm la cetățeni, dacă cetățenii pot implementa astfel de sisteme, pot respecta astfel de sisteme, se pot implica într-un astfel de sistem, deoarece companiile o fac deja. Dar cetățenii sunt cei mai activi actori din sistemul de management ambalajelor și al deșeurilor. Din păcate, ceea ce nu s-a reușit în ultimii 19 ani, de la prima lege din 2004, a fost să convingem și autoritățile locale să se implice. Și acum mă întreb dacă în următorii 20 de ani trebuie să asistăm la același lucru sau ne uităm, vedem unde am greșit, vedem ce nu merge. Înțelegem realitățile românești și poate implementăm altceva pentru că repetăm același lucru care nu a dat rezultate în relația cu autoritățile locale. Autorități publice care nu sunt pregătite, nu au voință politică și know how, un mod de management care să permită o dezvoltare rapidă și atingerea unor ținte în mod realist. Autoritățile locale chiar trebuie să accepte să se ocupe exclusiv de deșeul menajer, să se gândească că pot face un bine enorm, făcând un pas în spate.

Ceea ce spuneți dumneavoastră contrazice cumva strategia de implementare SGR, care spune că UAT-urile pot sprijini retailerii mici din rural prin organizarea unor puncte comune de colectare. Este corect?

Ionuț Georgescu: Mi-aș permite să vă contrazic, să folosesc exemplul dumneavoastră și să spun că ceea ce am propus eu este exact exact ce face RetuRO pentru implementarea SGR în acest moment. Văzând că timp de 20 de ani primăriile nu fac colectare separată, patronatele din industrii precum berea, vinurile, apele sau sucurile s-au unit și au spus primăriilor ”de acum ne ocupăm noi de fracțiile PET, sticlă și doze de aluminiu”. Ministerul Mediului cere primăriilor să se asocieze cu retailerii la cererea acestor retaileri, pentru a le permite să facă un sistem comun de colectare. Dar acei retaileri mici pot alege să facă ei colectarea comună sau să o transfere la un terț. Fepra este pregătită să ofere acest serviciu autorităților locale pentru retailerii care se asociază din mediul rural, începând cu anul 2024. Cred că putem vorbi deja de faptul că și alte industrii se uită foarte mult la SGR și și-ar dori ca în următorii ani ambalajele lor să intre să fie acceptate. De ce? Pentru că până la urmă suntem în eșec cu colectarea separată pentru reciclare.
Dacă până acum un salubrist care gestiona toate tipurile de ambalaje își scotea banii în special din pet și aluminiu și pe ultimul loc foarte puțin din sticlă, după introducerea SGR salubristul pierde 30 la sută din volume și 80 la sută din venituri. Deci presiunea va fi formidabilă, iar serviciile de salubritate livrează în continuare marfa, pentru că o putem numi marfă, extrem de murdară și de slab calitativă. Industria de colectare din salubritate nu a vrut niciodată să se perfecționeze, să se dezvolte și în acest moment va fi lovită într-adevăr foarte mult. De ce? Pentru că este o industrie blocată în anii 70 cu o relație incestuoasă între salubritate și lumea politică administrativă.

Dacă SGR va ajunge să funcționeze în parametrii optimi la un moment dat, pentru companiile care preiau responsabilitatea producătorilor ce impact va avea SGR asupra businessului lor?

Ionuț Georgescu: În primul rând, aș vrea să spun că Fepra se pregătește de cel puțin 3 ani pentru implementarea SGR. De aceea, ponderea ambalajelor SGR în businessul Fepra reprezintă între 7 și maxim 20% expunere pe fiecare partener, deci impactul nu va fi mare din punctul nostru de vedere. Pe de altă parte, aș vrea să fiu sincer și direct: SGR va curăța piața, inclusiv la salubritate, ce vorbeam mai devreme, pentru că îi va impacta și inclusiv în piața de preluare responsabilitate. Există o neîncredere în companiile ce preiau responsabilitatea producătorilor, și din partea companiilor care pun pe piață produse ambalate și din piața FMCG și din partea ministerului și a autorităților. De ce? Vorbim despre raportări eronate, ca să nu spun că sunt false, în special pentru sticlă. Administrația Fondului pentru Mediu a constatat că aproape 500.000 de tone au fost raportate greșit în 2021, 2022. Anul trecut, 80 % din sticla de ambalaj din România a fost reciclată în materiale de construcții și doar 20 la sută a fost reciclată în altă sticlă. Anul acesta, Fepra a trimis 80 % din sticlă la reciclat în alte sticle. Doar sticla de foarte proastă calitate a mers sub un control strict către construcții.

Din perspectiva economiei circulare, cum vedeți piața ambalajelor în industria alimentară? Ce ar trebui să facă industria în materie de inovație a ambalajului, astfel încât să avem parte de o economie circulară cu adevărat?

Ionuț Georgescu: Mă bucur că ați atins acest subiect, este și un subiect sensibil când vorbim de alimente, pentru că trebuie să vorbim de protecția sănătății consumatorilor. Aș propune companiilor să se gândească prima dată la designul ambalajelor. Prima întrebare pe care mi-aș pune-o ca și companie este ce ambalaj pot folosi pentru produsele mele care să fie cu cel mai mic impact negativ pe tot lanțul până la reciclare. Dacă au constatat că trebuie să folosească plastic, atunci să caute soluțiile prin care să utilizeze un singur tip de plastic pentru ambalaj. Va dau un exemplu: caserolele din PET sunt reciclabile, dar dacă pun pe ele o folie de polietilenă pentru etichetare sau ppentru ambalare comună, atunci cineva trebuie să separe cele două tipuri de plastc. Iar această operațiune costă, pentru că cele două materiale nu pot fi reciclate în aceeași instalație. Dar poți să pui o folie de PET în loc de folie de poilietilenă. Este mai scumpă dar dacă iei în calcul costul reciclării, posibil să fie mai eficientă. Un alt exemplu ar fi PET-urile care ajung la reciclat, 90% dintre ele sunt fără dop. Deci 90% dintre dopuri ajung la groapa de gunoi menajer, de aceea au apărut PET-urile al căror dop este legat de gâtul ambalajului.