Dacă în anii 2019 și 2020(anul pandemiei Covid) sustenabilitatea a urcat pe locul doi în Topul priorităților executivilor din companiile globale, începând cu anul 2021 importanța sustenabilității a scăzut constant. Anul trecut sustenabilitatea ocupa locul șase, dar schimbările majore determinate de strategia administrației Trump pe plan global și deschiderea mai multor zone de conflict în ultimii 4 ani au determinat ca în anul 2025 sustenabilitatea să se regăsească abia pe poziția a 12-a în acest clasament, stabilit de Studiul Horváth „CxO Priorities 2025” .

Studiul a fost realizat prin intervievarea, în perioada mai-iunie 2025, a peste 1.000 de membri de board și directori generali, provenind dintr-o gamă variată de 15 industrii: energie, industria de producție, automotive, retail, tehnologie, servicii financiare și altele.

Respondenții provin din 33 de țări din America de Nord și de Sud, Orientul Mijlociu, Asia, Australia și Europa, inclusiv din Germania, Austria, Elveția, Polonia, România și Ungaria, oferind astfel o perspectivă comparativă la nivel regional și sectorial. 80% dintre companiile participante generează venituri anuale de peste 100 de milioane de euro.

În actualul context economic global, marcat de conflicte comerciale și disrupții tehnologice, studiul Horváth a identificat patru aspecte fundamentale, care asigură un avantaj strategic și determină performanța companiilor:

1. Excelență operațională: creșterea eficienței și a competitivității la nivel de costuri;
2. Portofoliu rafinat de produse și servicii: prioritizarea creșterii și a ofertelor cu valoare adăugată ridicată;
3. Lanț valoric global echilibrat: construirea unei amprente reziliente și competitive;
4. Nucleu pregătit pentru viitor: inovație prin tehnologie și inteligență artificială.

Per ansamblu, 67% dintre companii rămân dedicate atingerii obiectivelor „net zero”, iar una din cinci(20%!) a decis decalarea inițiativelor legate de sustenabilitate, ceea ce reflectă un climat incert și prevalența altor obiective de business.

Contextul economic, costurile și Omnibus Package – cauzele ”deprecierii” sustenabilității

Indicatorii bursieri ce analizează evoluțiile din rapoartele de sustenabilitate publicate de companiile listate pe principalele 10 burse de acțiuni din întreaga lume au înregistrat o scădere continuă în perioada 2021 – 2024, printre motive fiind reducerea importanței pentru o serie de obiective în raport cu creșterea continua a importanței obiectivelor de mediu și a celor privind efectele schimbrilor climatice.

”Costurile estimate de companii în 2019 pentru atingerea obiectivelor ”net zero” în anul 2030 s-au dublat la nivelul anului 2023. În doar patru ani, companiile si-au vazut erodate eforturile financiare în această direcție. Pentru anul 2024 a avut loc o masivă realocare de fonduri destinate sustenabilității, astfel încât KPI-ul ”net zero” să fie atins mai devreme decât a fost planificat, pentru a evita alte creșteri de costuri. Au fost neglijate astfel alte aspecte ale sustenabilității, piloni sau ODD-uri stabilite de ONU și astfel am ajuns în situația în care fondurile alocate pentru proiecte privind combaterea sărăciei sau cele pentru educație să fie cu peste 40% mai mici decât cele alocate în 2019. Un rol important au avut și pandemia, dar și conflictele deschise în Europa și Orientul Mijlociu. Dacă guvernele nu au mai făcut eforturi pentru a menține pacea globală și schimbul liber de mărfuri, companiile s-au adaptat noului context și au investit doar acolo unde impactul este direct în relația dintre ele și clienții lor”, a declarat Evelyn Bartdrige, senior consultant Barclay`s.

În 2024, campaniile electorale din SUA și din mai multe state europene au condus la o erodare evidentă a implicării companiilor în Obiective de Dezvoltare Durabilă precum reducerea gradului de sărăcie, accesul la hrană și apă sau diversitatea. Apariția Raportului Draghi, cu accent pe competitivitatea industriei europene și pe atenuarea prevederilor Green Deal, a avut o contribuție specifică în implicarea companiilor în proiectele de mediu.

”Green Deal a fost un proiect gândit a se derula cu o viteză în plus față de avansul tehnologic ce i-ar fi asigurat viabilitatea, obiectivele Comisiei de Mediu care a propus acest program nu au ținut seama de incapacitatea tehnologică de absorbție a efectelor acestui program. Companiile s-au adaptat, intuind lipsurile tehnologice și au transferat o parte din actve în afara zonei de influență a Pactului Verde European, slăbind astfel economia europeană. În momentul apariției Raportului Draghi, mulți CEO din multinaționale au răsuflat ușurați, anticipând apariția Omnibus Package, patru luni mai târziu. Practic, Omnibus a oferit răgazul pentru politicienii de la Bruxelles să uniformizeze legislația de mediu și să elimine o serie de redundanțe. Pe de altă parte, Omnibus a fost o gură de oxigen pentru companiile medii și mici, total nepregătite să facă față unor raportări complexe de sustenabilitate”, a afirmat în mai 2025 Thomas Roth, analist broker la London Stock Exchange.

Tot în 2024, Piața a organizat conferința ”How Much Sustainability?”, urmărind evoluția în regres a interesului pentru sustenabilitate manifestat prin structura bugetelor alocate de principalele companii de pe piața locală. Bugetele nu erau neapărat mai mici de la un an la altul, dar creșterea costurilor a determinat ca la bugete similare numărul și eficiența proiectelor derulate să fie inferioare celor din anii anteriori.
În 2025, la conferința Sustainability Forward organizată tot de Piața, Marius Brînzea, Director de Strategie la Reciclad`OR, a punctat efectele pe care Omnibus le are asupra consultanților și asupra companiilor care trebuie să întocmească raportările CSRD: