Raportul comisiei de agricultură din Camera Deputaţilor privind modificările propuse votului în plen pentru Legea 321 /2009 privind comercializarea produselor alimentare include, la Articolul 10.6, obligaţia comercianţilor de a organiza evenimente de promovare şi vânzare a produselor alimentare româneşti. Până aici, nimic anormal, având în vedere că retailerii derulează campanii la scară naţională ce utilizează atributul „românesc” ca argument pentru a asigura o creştere a vânzărilor, aşa cu revista Piaţa a scris aici: Atributul „Produs românesc” creşte vânzările cu minim 5% .

Continuarea acestui articol ce urmează a fi introdus în lege este însă cel puţin ilară: „Frecvenţa acestor evenimente precum şi orarul de funcţionare se va stabili prin hotărâre a consiliului local.” Cu alte cuvinte, aleşii locali primesc prin propunerea legislativă dreptul de a decide cum şi de câte ori trebuie să cheltuiască un agent economic banii pentru acţiuni de promovare.

O astfel de măsură contravine principiilor economice de bază pentru funcţionarea unui agent economic. În mod firesc, acţiunile de promovare au drept scop creşterea afacerii, a încasărilor, implicit acoperirea costurilor de promovare din aceste creşteri. Cum pot consilierii locali dintr+o anumită localitate să stabilească rentabilitatea unei acţiuni de promovare organizată de un retailer? Nu pot, pentru că nu au şi nu vor avea acces la rezultatele financiare obţinute de fiecare supermarket sau hipermarket în parte. În consecinţă, aceştia nu pot nici să stabilească o anumită frecvenţă a evenimentelor de promovare, pentru că nu deţin intrumentele prin care să stabilească profitabilitatea acestor acţiuni. Mai mult, nici nu se poate închipui cum ar putea un retailer cu 3- 400 de magazine să organizeze un număr de 6- 800 evenimente de acest gen anual!!! Ce resurse financiare şi umane implică un astfel de demers!

Măsura propusă de comisia de agricultură aminteşte de vremurile regimului totalitar, în care „judeţeana de partid” stabilea câte locuri de muncă noi trebuie să fie inventate în fiecare întreprindere, indiferent dacă era nevoie sau nu de forţă de muncă, la fiecare sfârşit de ciclu şcolar!!!

Iniţiativa este profund anticoncurenţială, obligând comerciantul să promoveze o anumită categorie de produse în detrimentul altora. Cu late cuvinte, cheltuielile de promovare pe care producătorii români ar trebui să le suporte pentru produsele lor sunt transferate către retaileri, în timp ce beneficiile rezultate din aceste acţiuni de promovare sunt împărţite cu producătorul, acesta obţinând o creştere a volumelor de vânzări fără să investescă ceva în acest demers!