În urma consultărilor derulate săptămâna trecută la Palatul Victoria de reprezentanți ai guvernului cu reprezentanții asociațiilor de fermieri, de procesatori din industria laptelui și reprezentanți ai rețelelor marilor magazine, prim-ministrul Nicolae Ciucă și ministrul Agriculturii au propus reducerea cu 20% a prețului la raft pentru laptele de consum cu grăsime de 1,5% ce are prețuri mai mari de 7 lei/litru.

Măsura a fost prezentată drept un armistițiu între fermieri, procesatori și retaileri, după ce mai mulți fermieri din Ardeal au aruncat pe câmp tone de lapte, spunând că ei nu sunt de acord să vândă produsul cu 1,5 lei și să-l regăsească pe rafturile magazinelor de 5-6 ori mai scump.

La ședința de guvern de astăzi, ministrul Agriculturiii Petre Daea ar trebui să prezinte soluția prin care această reducere a prețului pentru o perioadă de șase luni va putea fi pusă în aplicare fără să încalce regulile de concurență, deoarece guvernul nu intenționează să aplice o plafonare a prețului după modelul polițelor RCA. Surse guvernamentale spun că o astfel de plafonare ar fi riscantă deoarece producătorii de alimente au semnalat faptul că pentru mai multe categorii de alimente, inclusiv legume și fructe proaspete, prețurile au luat-o razna și ar fi nevoie de plafonări. În acest caz, o Ordonanță de Urgență privind plafonarea prețului pentru un singur produs poate deschide o cutie a Pandorei și poate genera un val de solicitări similare de la fermieri din alte sectoare.

Conform ministrului Petre Daea, propunerea privind reducerea prețului cu 20% pentru laptele ce depășește 7 lei aparține premierului Nicolae Ciucă. De aceea, ministrul agriculturii a evitat să își asume anumite valori sau procente privind reducerile, înainte de ședința de guvern de astăzi. Dar Petre Daea nu a evitat să spună, într-o declarație dată unui post de televiziune, că ”... în şedinţa respectivă s-a luat această măsură tocmai pentru a se reduce litrul de lapte la galantar, în aşa fel încât oamenii să simtă şi ei că viaţa este mai ieftină şi să simtă şi ceilalţi care se ocupă de prelucrare, pentru că nu la producător e problema. Lăcomia astăzi poate aduce sărăcia mâine.”

Cu alte cuvinte, înțelegerea dintre fermieri, procesatori și retaileri cu medierea ministrului agriculturii are o singură direcție: să-i determine pe retaileri să reducă marjele, pentru a crește volumul de mărfuri vândute, chiar și cu riscul scăderii rentabilității. Pentru celelalte două categorii dintre partenerii de dialog implicați – fermierii și procesatorii – premierul și respectiv ministrul Agriculturii au anunțat măsuri care să conducă la o compensare a pierderilor generate de reducerea de preț. Pe de o parte, fermierii vor primi subvenții, iar pe de altă parte, procesatorilor li se promite reluarea și dezvoltarea programelor tip ”cornul și laptele” în școli, pentru creșterea volumului de lapte vândut.

Contactat telefonic, George Bădescu, Director Executiv al AMRCR a precizat: ”Apreciem faptul că am fost consultați în această privință și nu s-a mai întâmplat ca în cazul altor acte normative, când am fost puși în fața faptului împlinit, adică a fost adoptată o regulă pe care trebuia să o respectăm. Și de această dată, dacă va exista o regulă, o vom respecta, dar pare oarecum nefiresc că anumite grupuri consideră că trebuie să-i învețe pe retaileri cum se face comerț. Este oarecum logic faptul că raportul volum de vânzări/preț la raft se stabilește în funcție de obiectivele fiecărui retailer în parte, astfel încât beneficiile să fie optimizate. Acum cred că mingea se află în terenul Consiliului Concurenței, care va trebui să spună cum se poate realiza această înțelegere pe lanțul de aprovizionare fără să încalce legislația de concurență.”

Pe de altă parte, exemplele de pe piețele externe privind plafonările de prețuri pe perioadă determinată au demonstrat că aceste măsuri sunt generatoare de alte puseuri inflaționiste. Au fost astfel de exemple în Slovenia, Polonia și Ungaria, în care, din diverse motive justificate au fost plafonate prețurile la ouă(Slovenia), carne de pasăre(Polonia) sau alimente de bază și combustibili(Ungaria). În fiecare dintre aceste cazuri, plafonarea prețului a condus mai întâi la absența produselor de pe rafturi, iar după trecerea perioadei de plafonare au generat un nou val de scumpiri pentru respectivele produse, deoarece lanțurile de aprovizionare întrerupte s-au refăcut în alte condiții contractuale.

Nu în ultimul rând, ieftinirea ”forțată” a unui singur produs dintr-o gamă largă de produse ce au ca materie primă laptele nu înseamnă că cineva va pierde cei 20% cât reprezintă această ieftinire. Valoarea respectivei reduceri se va regăsi în prețul iaurtului, al smântânii, al brânzeturilor, atât la procesator cât și la retailer. Pentru consumatorul final, o astfel de ieftinire va produce efect doar în cazul în care acesta consumă doar lapte, din toată gama de produse lactate puse pe piață.