Intențiile proaspătului premier Marcel Ciolacu, de a plafona adaosurile comerciale pe tot lanțul de aprovizionare pentru o listă de 10 produse de bază sunt, la prima analiză, la fel de populiste ca toate măsurile adoptate de socialiști. Inspirate din modelul socialist din vestul Europei – Franța –, dar și de mult mai apropiatul premier Victor Orban, aceste măsuri implică anumite riscuri ce fac ca rezultatul final al acestor măsuri să nu fie, neapărat, în interesul consumatorului final.

Dar care sunt principalele riscuri ce apar la plafonarea adaosului comercial pe tot lanțul de aprovizionare pentru un produs?

Eliminarea unor producători de pe piață

”Prin limitarea marjelor de profit în actul comercial sunt afectați producătorii sau prestatorii de servicii care își finanțează activitatea operațională prin linii de finanțare deschise la bănci, purtătoare de dobânzi și a furnizorilor care au de amortizat investiții realizate cu puțin timp în urmă și pe care nu le-au achitat încă integral. Sunt afectate companiile care au achiziționat utilaje de producție și transport în leasing, cele care au în analiză dosare de creditare pentru reînnoirea utilajelor de producție.”

Din descrierea de mai sus, preluată din cursul unui student la Academia de Studii Economice București, devine evident pentru orice absolvent de economie că producătorii medii și mici vor avea de suferit, fie și pe termen determinat, în favoarea producătorilor mari, companii multinaționale, fie și numai pentru că dobânzile la care acestea accesează liniile de finanțare pentru operațional și tehnologie sunt de cele mai multe ori cu 2-4% mai mici decât dobânzile pentru companiile de talie medie. O astfel de măsură ridică grave probleme de concurență, dar așa cum ne-am obișnuit președintele Consiliului Concurenței abordează astfel de măsuri din perspectiva consumatorilor, nu din perspectiva operatorilor economici aflați în competiție pe o piață.

Pentru cei mai puțin adaptați rigorilor economice, reducerea marjelor de profit poate conduce la producție în pierdere și la ieșirea temporară sau definitivă de pe piață a unor produse sau a unor companii.
Pierd companiile mici, locale, câștigă companiile mari, multinaționale.

Producătorii români sunt puși în dificultate, la produsele din import nu pot fi controlate adaosurile

Spuneam la început că o astfel de măsură este populistă, iar acum pot dovedi relativ ușor această afirrmație. Pentru cartoful recoltat din Brașov, Covasna sau Harghita, cabinetul Ciolacu poate cere fiecarei companii de pe lanțul de aprovizionare o reducere a adaosului comercial până la un anumit prag. Va mai fi rentabil economic pentru fermier să vândă, pentru transportator să parcurgă acel drum, petru retailer să ocupe un spațiu atât de mare cu un produs? Nu știm, până nu aflăm care va fi nivelul de plafonare a adaosului. Dar știm că pentru o parte dintre companiile de pe acest lanț de aprovizionare există soluții alternative. Producătorii de cartofi din Egipt, Turcia sau Olanda au cantități suficiente pentru a aproviziona zilnic mii de supermarketuri, iar aceștia nu pot fi verificați de ANAF-ul românesc la ...adaos. Dacă retailerul achiziționează marfa la producător, poate condiționa și transportul acesteia, ceea ce înseamnă că transportatorii vor incheia tot contract extern pentru prestarea serviciului, deci și ei les de sub incidența adaosului plafonat. Dacă un retailer internațional achiziționează marfa printr-o centrală de achiziții sau printr-o fililă externă, adaosul nu poate fi controlat local.

Cine câștigă în acest caz? Retailul internațional, producătorii externi și companiile de logistică, pentru că au distanțe mai mari de parcurs. Cine pierde? Producătorii locali, retailul local, dar mai ales statul român, prin dezechilibrul generat și prin creșterea artificială a importurilor de produse alimentare. Și, bineînțeles, consumatorul român, care va putea alege produse dintr-o sortimentație restrânsă și, foarte important, din care va lipsi adesea produsul local.

Retailerii vor opta pentru mărci private în detrimentul brandurilor

Negocierile dure între marii retaileri și producători nu sunt doar o poveste, fie că sunt producători locali sau reprezentanțe ale unor producători internaționali. Ca și în situația experimentată deja, a reducerii prețului la lapte, retailerii vor pune în balanță, în negocierea cu furnizorii, realizarea unor mărci private competitive ca preț și la aproximativ aceeași calitate cu branduri cunoscute consumatorilor. Măsura reducerii adaosului comercial va încuraja retailerul să pună pe raft mai multe produse marcă privată, mai ales când produsele sunt realizate de producători locali, deci se respectă și legea privind ponderea produselor locale la raft.
Evident, reducerea adaosului va fi în folosul retailului, dar în detrimentul brandurilor locale.

Schimbarea traseului logistic sau a rețetelor – alte soluții de evitare a limitării marjelor. Retailul poate transfera adaosurile mari către produse din afara listei 

Pentru un producător internațional de ulei, cu fabrici în România și Bulgaria, întocmirea unor documente prin care producția internă merge în Bulgaria și cea din Bulgaria vine în România se poate face la Vama din localitatea în care se află fabrica, respectiv Constanța, Galați sau Urziceni. Practic, nu este nevoie decât de etichete noi pentru produs și de PET-ul de ulei a intrat in circuitul internațional fără să mai intre sub incidența limitării adaosului la producător și distribuitor.

Pe de altă parte, din experiența trăită de producătorii din industria mezelurilor pe parcursul anterioarei crize economice, în 2008 – 2011, modificarea rețetelor și reducerea calității produselor concomitent cu reducerea prețurilor a fost soluția de compromis cu care au trecut prin criză. Cu această soluție au realizat volumele de vânzări, chiar dacă în multe cazuri produsele respective nu au mai ieșit pe piața sub un anume brand, pentru a nu afecta reputația acestuia. Din nou, o astfel de măsură poate veni în sprijinul dezvoltării mărcilor private ale retailerilor, în timp ce pentru producători este doar un compromis pentru parcurgerea unei etape economice dificile. Cu mențiunea că în ultimii ani mărcile private concurează seros cu brandurile îîn ceea ce privește calitatea produsului, iar prețul cel mai mic este determinat exclusiv de absența cheltuielilor de marketing.

Pentru consumator, oferta de sortiment se va restrânge

Va beneficia consumatorul final de măsura plafonării adaosului comercial?
Conform celor menționate mai sus, prețurile vor fi mai mici pentru o listă de produse, dar consumatorul va găsi prețuri mai mari la alte categorii, ceea ce înseamnă că, per total, coșul lui de cumpărături ar putea fi chiar mai scump decât înainte de plafonarea adaosului.
Cosumatorul va găsi la raft o ofertă mai slabă de produse de același fel din care poate alege, deoarece o parte dintre producători nu au făcut față acestei măsuri și au dispărut de pe piață.
Consumatorul va găsi la raft mai multe produse din import, mai multe mărci private ale retailerilor, mai puține branduri locale sau regionale.

Cum beneficiarii măsurii de plafonare a adaosului comercial au fost menționați mai sus – retail internațional, mărcile private, producători externi – iar beneficiul consumatorului este relativ și îndoielnic, așteptăm de la cabinetul Ciolacu lista cu produsele propuse pentru a fi aplicată această măsură și forma finală a HG-ului care va reglementa implementarea.

Statul se poziționează ca un perdant categoric al acestei măsuri, prin încurajarea importurilor și creșterea deficitului comercial extern, prin falimentarea unor producători locali, plătitori de taxe, dar și prin transferul inflației de la o grupă de produse la alta, transfer care se poate solda cu un nou puseu inflaționist.