Inflația la produsele alimentare rămâne încă foarte ridicată, chiar dacă prețurile scad în alte sectoare economice, ceea ce indică faptul că inflația alimentară s-a detașat complet de rata generală a inflației.
Ultimul raport asupra inflației publicat de BNR în februarie oferă câteva indicii privind decuplarea prețurilor de consum de costurile asociate producției de alimente procesate și împlicit, de rata generală a inflației. Dar fenomenul nu este unul local, el s-a manifestat pe toate piețele, cu precădere pe piața comunitară.

Prețurile din Uniunea Europeană au atins un vârf în octombrie, cu o inflație de 10,6%, iar la acel moment inflația alimentară era de 15,9%. Ultimele date Eurostat, din februarie, arată că prețurile au scăzut la 6,9%; cu toate acestea, prețurile alimentelor continuă să urce, ajungând la o rată de creștere de 17,7% față de februarie 2021. În Marea Britanie, economie conectată încă la sistemele de referință din blocul comunitar, prețurile generale au atins și ele un maxim în octombrie, ajungând la 11,1% (16,2% pentru alimente), însă prețurile la alimente au depășit 18% în februarie, când țara s-a confruntat cu o penurie de legume.

Prețurile alimentelor s-au detașat chiar și de prețurile produselor agricole de bază, care au scăzut timp de unsprezece luni consecutiv, potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO). Cu toate acestea, prețul zahărului, care nu a crescut semnificativ în cursul anului 2022, este acum în creștere abruptă, cu 6,9% doar în februarie pe piețele UE.

Conform datelor Institututlui Național de Statistică Economică, și în România prețul zahărului a fost în februarie 2023 cu 64% mai mare decât în februarie 2022. Alte creșteri alarmante ale preturilor, raportate la februarie 2022, au fost înregistrate pentru unt(45%), margarină, cartofi și ouă(35%) și telemea de vacă(34%).

Francois Sonneville, analist senior pentru băuturi la Rabobank, a declarat pentru publicatia Food Ingredients First că vede două explicații pentru care inflația alimentară este detașată de inflația globală și explică faptul că prețurile alimentelor ar putea fi un indicator întârziat.

"În primul rând, industriilor le ia mai mult timp pentru ca inflația să funcționeze pe tot lanțul valoric. Un serviciu local de taxi, de exemplu, își va vedea costurile crescând imediat când prețurile energiei cresc. Un producător de bere va fi și el afectat, dar mult mai târziu. Sticla și orzul sunt ținute în stoc de către furnizorii de sticle și de malț, iar o parte din creșterea prețurilor este absorbită de aceștia. În cele din urmă, însă, costurile vor crește și inflația va apărea pentru companiile alimentare de la capătul lanțului valoric lung", subliniază el.

"În al doilea rând, majoritatea companiilor alimentare sunt mari și au departamente de achiziții profesionale. Este posibil ca acestea să fi transferat riscul fie către părțile financiare, fie către furnizori, fiind acoperiți prin contacte pe termen lung. Din nou, acest lucru oferă o ușurare temporară, dar nu pe termen nelimitat", continuă Sonneville.

Ineficiența intervențiilor guvernamentale

Schimbările climatice alături de creșterea vertiginoasă a prețurilor la îngrășăminte, costurile mai mari ale forței de muncă, interdicțiile de export de alimente, războiul din Ucraina, costurile ridicate ale energiei, problemele lanțului de aprovizionare și gripa aviară la nivel mondial determină ca acțiunile guvernamentale de control al prețurilor să fie din ce în ce mai complexe.

Spania, Portugalia și Polonia au încercat să reducă taxele de TVA pentru alimente, însă inflația alimentară pentru aceste țări rămâne încăpățânat de ridicată, la 16,7%, 22% și, respectiv, 24,5% - dintre cele trei țări, doar Spania fiind sub media UE de 18% a inflației alimentare. Ungaria a introdus plafoanele de prețuri în urmă cu mai bine de un an, iar de atunci inflația alimentară s-a triplat, ajungând acum la 47%. În România, inflația pentru produse alimentare și băuturi nonalcoolice afost de 22% în februarie 2023 față de februarie 2022, iar pentru luna martie este așteptată din nou o ușoară creștere.

Intervenția guvernamentală pentru a ține în frâu prețurile a funcționat în China, unde autoritățile au reușit să reducă inflația alimentară de la 8,8% în septembrie la 2,6% în februarie, eliberând pe piețe milioane de tone de carne de porc din rezervele naționale ale țării.

În România, premierul și ministrul agriculturii au avut mai multe întâlniri cu producătorii și cu reprezentanții marilor rețele de retail – AMRCR – pentru a stabili soluții de diminuare a deficitului comercial, importurile alimentare ajungând anul trecut la 2,5 miliarde euro. Din graficul de mai jos, furnizat tot de BNR, este evident că menținerea nivelului de importuri alimentare din Polonia și Ungaria va transfera puseul inflaționist alimentar și pe piața locală.