Preţurile produselor alimentare au crescut sistematic în a doua jumătate a anului 2017, ca urmare a creşterii accizei la combustibili, a creşterii dobânzilor pentru finanţare, a creşterii valorii euro în raport cu leul şi nu în ultimul rând ca urmare a instabilităţii şi imprevizibilităţii mediului fiscal. 

Dar, în ultimele 45 de zile, la anumite categorii de produse preţurile au crescut mult peste medie, iar cauzele par să fie altele decât cele menţionate mai sus.  Ca de obicei, o parte dintre producători şi factorii de decizie din Ministerul Agriculturii arată cu degetul spre retaileri, în mod special spre retailul modern. 

Format preponderent din companii multinaţionale, aflate de ceva timp în „vizorul” membrilor cabinetului Tudose, retailul modern pare o  ţintă sigură pentru asalt în această perioadă.  Ministrul Agriculturii, Petre Daea, a anunţat la sfârşitul săptămânii trecute că a sesizat Consiliul Concurenţei cu privire la o creştere nejustificată şi concertată a preţurilor pentru anumite categorii de alimente.  O situaţie similară a fost în 2015, în momentul reducerii TVA la alimente, când producătorii acuzau marii retaileri de scumpiri ale preţurilor înainte de reducerea TVA, iar ministrul Agriculturii de atunci, Achim Irimescu, a sesizat Consiliul Concurenţei cu privire la acest aspect.  Rezultatul investigaţiei realizate de instituţia ce supraveghează respectarea legilor concurenţei a arătat că nu au existat creşteri semnificative ale preţurilor prin creşterea marjelor de profit în perioada respectivă, dar au existat creşteri de preţuri având cauze conjuncturale sau influenţe provenind din mişcările de preţuri pe pieţele internaţionale. 

Şi în cazul de faţă, Consiliul Concurenţei, prin vocea preşedintelui Bogdan Chiriţoiu, susţine că va analiza cu atenţie cauzele acestor creşteri de preţuri. “Deşi la nivel european există o tendintă de creştere a preţurilor la unele produsele alimentare, datele Eurostat arată că România se menţine, în continuare, sub media europeană. Creşterea preţurilor la produse alimentare în ultimul an este de 3%, creştere similară cu cea de la produsele nealimentare. Problemele apărute în ultima perioadă sunt punctuale, iar noi monitorizăm anumite categorii de produse pentru a identifica factorii care generează această creştere a preţurilor, respective dacă aceşti factori  sunt externi – problemele europene pe anumite pieţe, interni - dezechilibru între cerere şi ofertă sau alţi factori de piaţă, cum ar fi sezonalitatea. Am primit sesizarea Ministerului Agriculturii și îi vom acorda toată atenția așa cum procedăm cu toate sesizările care ajung la noi. Binenţeles că vom colabora cu experţii ministerului Agriculturii de la care aşteptăm mai multe informaţii din domeniu, care alături de cele pe care le deţinem, ne vor ajuta să realizăm o analiză pertinentă", a declarat pentru revista Piaţa Bogdan Chiriţoiu.

De această  dată, retailerii nu mai sunt total în afara cauzelor de creştere a preţurilor, dar atât cauzele, cât şi efectele, sunt mult diferite de cele întâlnite în urmă cu doi ani. Asociația Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine și Porcine din România (ACEBOP) susţine că „aceste jocuri, pe care marile lanțuri de magazine le fac astăzi, vor duce la scăderea consumului și la creșterea problemelor fermierilor”. 

Despre această posibilitate de reducere a consumului revista PIATA a scris încă din luna aprilie într-un articol amplu:  Capcanele creşterii , capcane de care guvernul  nu a ţinut seama în elaborarea actelor normative. Semnalul a fost repetat în septembrie, bazat pe noul raport BNR asupra inflaţiei: Se schimbă trendul pe consum, dar nici de această dată factorii de decizie executivă nu au luat în considerare avertismentele şi prognozele Băncii Naţionale, argumentând tocmai cu efectul „pozitiv” al creşterii consumului bazat pe creşterile salariale. Dar nu au luat în calcul costurile acestor creşteri. 

Reprezentanţii asociaţiei ACEBOP  spun că prețul pentru kg de carne stabilit de producător este mai scăzut decât cel din aceeași perioadă a anului 2016. Preţul la carnea de porc a scăzut în ultimele 60 de zile cu 30%, ajungând în jur de 5 lei/kg la poarta fermei, in timp ce preţul în retail a crescut cu 30%. Preţul cărnii de porc precizat de ministrul Agriculturii, Petre Daea, este de 5,5 lei la poarta fermei. Preţul pentru carnea de pasăre a scăzut la poarta fermei cu aproximativ 20% în timp ce prețul la carnea de vită se menține stabil și cu tendințe de scădere. Sectorul de producție ouă a crescut preţurile cu aproximativ 26% -30%, în timp ce în retail preţul s-a dublat, iar laptele și produsele lactate au prețul nemodificat la producător.

Şi totuşi, preţurile cresc! Care sunt cauzele?

Anul 2017 a debutat în forţă cu promisiuni de majorări salariale în sectorul bugetar, majorări care între timp s-au transformat în transferul contribuţiilor de la angajator la angajat pentru toată economia. Dar „potenţialul unor venituri suplimentare” aşa cum este el definit în cercetarea economică, a fost suficient pentru rostogolirea primului bugare spre ceea ce vedem acum. Preţurile ar fi crescut oricum în a doua parte a anului, conform prognozelor realizate de specialişti din Banca Centrală. Amploarea creşterii preţurilor, aceea reclamată acum de autorităţi, a fost însă determinată de alţi factori.

1. Consumul 

Veniturile potenţiale au determinat  o deschidere a consumatorilor către produse „intangibile” până în acel moment, fapt ce a condus la două fenomene distincte. Pe de o parte, o creştere graduală a consumului. Pe măsură ce se apropie data de la care veniturile vor fi majorate, consumul creşte şi el, anticipând veniturile ce vor veni! Pe de altă parte, am asistat la o premiumizare generalizată a consumului, venită de la categoria de populaţie cu venituri medii, categorie care, dacă nu poate consuma mai mult, atunci consumă mai bun din punct de vedere calitativ(Piramida lui Maslow, nevoile consumatorilor în raport cu veniturile). Cele două fenomene distincte au încurajat atât producătorii cât şi retailerii să urce uşor preţurile, pe măsură ce consumul a crescut. Datele Institutului Naţional de Statistică arată două pante disticte de evoluţie pentru Indicele Preţurilor de Consum, una staţionară, pentru prima jumătate a anului, şi o pantă de creştere agresivă începând cu cea de a doua jumătate. Ele marchează o creştere a preţurilor antrenată de creşterea consumului şi , de cealaltă parte, o creştere a preţurilor determinată de creşterea importurilor pentru asigurarea consumului. Pentru că, aşa cum spuneam anterior, în creşterea consumului  evaluată de executiv nu a fost luat  în considerare şi costul acestui consum, dacă el se măreşte prin creştere de producţie sau prin importuri. Ori importurile au fost tot mai scumpe, iar Banca Naţională semnala scumpirea materiilor prime încă din primul trimestru al acestui an. De aici până la declanşarea unui puseu inflaţionist nu a fost decât un pas.

2. ROBOR-ul, bată-l vina

Presiunea exercitată asupra producătorilor locali în prima parte a anului, când materia primă de import era mai scumpă şi preţurile de retail erau relativ constante, a răbufnit în mijlocul verii, odată cu creşterea accizei la combustibili. Deşi impactul economic al acestei accize ar fi trebuit să fie sub 3% în preţuri, industria s-a prevalat de această măsură şi a ajustat din mers toate celelalte costuri, astfel încât, aşa cum  era de aşteptat, ca urmare a unor experienţe din anii anteriori, impactul accizei a fost mult amplificat. Chiar şi în cazul produselor petroliere, impactul a fost între 9 - 12 % coform preţurilor afişate la pompă de principalii operatori din domeniu. În industria FMCG, costurile de producţie au crescut în perioada ianuarie – august cu aproximativ 8%, conform patronatelor. Iar aceste costuri au început să devină vizibile în preţuri. Indicele ROBOR, sub presiunea solicitărilor tot mai acute de valută pentru importuri a crescut şi el în august - septembrie, dar previzibil, conform graficului de prognoză al BNR. Ori creşterea ROBOR înseamnă scumpirea creditelor de producţie şi a celor de investiţii, deci alte costuri suplimentare pentru producători. Creşterea prognozată a indicelui era stabilită şi în raport cu politicile Băncii Centrale Europene, dobânzile fiind în creştere în această perioadă în 22 din cele 27 de state europene. Cu alte cuvinte, un deznodământ aşteptat.

3. Predictibilitate 0 (zero)

Mai puţin aşteptată a fost lipsa de predictibilitate în domeniu fiscal a Executivului, care a bâjbâit printre măsuri controversate până la jumătatea lunii noiembrie, cand a stabilit cum „vor creşte salariile” în 2018. Şi au stabilit noi praguri pentru salariul minim, ceea ce, în industria FMCG, sector care nu excelează în salarii de top, înseamnă noi costuri ce trebuie luate în considerare la formarea preţurilor. Una dintre zonele cel mai mult afectate este retailul, sector care, conform consultanţilor în resurse umane, înregistrează o pondere foarte mare de salariaţi cu salariul minim pe economie. Dar până ajungem să abordăm problema retailerilor, să vedem ce impact are transferul taxelor de la angajator la angajat.  Dacă în sectorul public acest transfer se va face conform legii, conservând veniturile iniţiale ale angajaţillor, în sectorul privat acest trasfer poate reprezenta o scădere a veniturilor. Şi iată cum, de la o creştere a disponibilului de numerar pentru consum, prin deciziile guvernamentale din ultima lună industria FMCG are o nouă perspectivă: scăderea disponibilului de numerar destinat consumului. Ce face orice companie, producător sau retailer, când are o perspectivă de reducere a vânzărilor? Creşte preţurile, pentru a conserva veniturile! Ori aceste creşteri succesive de preţuri generază  inflaţie, inflaţia scumpeşte dobânzile, şi utie aşa am intrat într-o spirală periculoasă...

 4. Factori economici externi

Evoluţia preţurilor pentru anumite categorii de produse a fost influenţată în această vară de conjunctura internaţională.  Preţul untului a explodat la sfârşitul lunii august ca urmare a unei crize ce a pornit din Franţa şi s-a extins în câteva zile în toată Europa de Vest. În septembrie, preţul untului pe piaţa europeană a atins maximul istoric de 6.900 euro/tonă, faţă de 3.800 – 4.000 euro/tonă în lunile ianuarie/februarie 2017, pentru untul cu 82% grăsime.  Pentru carnea de porc, cererea venită din China pune presiune tot mai mare pe pieţele internaţionale, unde cererea a devenit mai mare decât oferta în peste 20% din şedinţele de tranzacţionare. Faptul că producătorii locali vând carnea de porc la preţuri sub costul de producţie ţine mai mult de puterea de negociere a producătorilor mici, decât de preţul cărnii stabilit la nivel internaţional.În ceea ce priveşte sectorul producătorilor de ouă, chiar ei recunosc că se confruntă cu o cerere foarte mare. Cerere care nu este determinată de creşterea consumului, dar este influenţată de cazurile de ouă infestate descoperite pe plasn european. Acesta ar fi şi motivul pentru care furnizorii de ouă au obţinut cu uşurinţă în acest an o creştere a preţurilor de livrare de peste 22 %, mergând până la 26-28%, creştere care face pentru prima dată producţia de ouă profitabilă în România. 

5. Atacurile la multinaţionale

Pentru cei care au crezut că atacurile succesive la practicile companiilor multinaţionale vor rămâne fără efecte, ceea ce se petrece acum dovedeşte că s- au înşelat! În iunie 2016, revista PIAŢA  avertiza asupra consecinţelor pe care anumite măsuri populiste, împotriva unor companii multinaţionale, le pot avea asupra mediului economic, în articolul : Nici nu stim ce costuri ne aşteaptă!   Atunci analizam efectele modificării Legii 321 şi eliminarea taxelor denumite generic taxe de raft în retailul modern. O parte din efectele acelei legi se văd abia acum, pentru că surse din industrie spun că au existat o serie de contracte încheiate cu retailerii care s-au încheiat abia în vara acestui an. Pe de altă parte, Cabinetul Tudose a reluat ideea atacurilor la multinaţionale şi intenţionează să limiteze preţurile de transfer(dobânzile împrumuturilor pe care firma mamă le oferă sucursalelor) pentru aceste companii, astfel încât să poată colecta de la ele mai mulţi bani din impozite. Limitarea preţurilor de transfer înseamnă venituri mai mici pentru conglomeratul reprezentat de o multinaţională, iar reacţia evidentă de conservare a veniturilor se vede în preţul la raft. 

6. Pe post de concluzii

Cu alte cuvinte, dacă urmărim enumerarea factorilor de mai sus, pe lângă care am fi putut adăuga inflaţie, accize, avem portretul robot al principalului generator care susţine creşterea preţurilor în prezent. E adevărat, sunt şi marii retaileri printre componentele acestui angrenaj, dar generatorul care întreţine acest curs se află în altă parte.