Autor: Mihai Chipirliu, CFA – Risk Director Euler Hermes România

Pe măsură ce specialiștii se așteaptă la o recuperare a cererii post-pandemice în Europa, creșterea prețurilor pentru materiile prime și materiale va testa capacitatea de adaptare a firmelor care vor fi nevoite să perceapă prețuri mai mari pentru produsele și serviciile lor. Puterea de stabilire a prețurilor este esențială pentru revenirea economiei, dar și pentru firmele care sunt nevoite să compenseze pierderile din 2020. Cu toate acestea, din cauza unui număr mare de factori (structuri de piață diferite, intensitate concurențială, comportamente ale consumatorilor) nu toate sectoarele au capacitatea de a se menține înaintea curbei.

Comparând evoluția prețurilor cu amănuntul și modificările prețurilor de producție din zona euro specialiștii calculează un indicator pentru puterea de stabilire a prețurilor. Sectoarele care au înregistrat o creștere mai rapidă a prețurilor cu amănuntul se pot lăuda cu o anumită putere de stabilire a acestora, în timp ce, sectoarele aflate în situația opusă ar putea fi văzute ca fiind lipsite de putere în ceea ce privește stabilirea prețurilor. Din cauza discrepanțelor, unele sectoare au fost analizate încă de la începutul anilor 2000, în timp ce altele au fost urmărite din 2017. Cu toate acestea se constată că textilele, electronicele și electrocasnicele, produsele de curățare, serviciile de telefonie și restaurantele au avut prețuri de producție mai mari, depășind astfel prețurile cu amănuntul. Aceste sectoare s-au confruntat cu o concurență acerbă atât internă (servicii de telefonie, restaurante) cât și la nivel mondial (textile, aparate, unele produse chimice).

Electronicele și electrocasnicele, produsele farmaceutice și companiile aeriene sunt în topul clasamentului în ceea ce privește puterea de stabilire a prețurilor pe termen lung din zona euro. Pentru a analiza legătura dintre cei doi indicatori IAPC-PPI, au fost utilizate modele simple de regresie. Analizând relevanța modelelor și a coeficienților de regresie, analiștii Euler Hermes au putut stabili un clasament al sectoarelor zonei euro (a se vedea tabelul 1). Este important de observat o distincție între sectoarele care au trecut prin modificări ale prețurilor de producție pentru a păstra cotele de piață (strategia defensivă) și cele care erau oportuniste (cele care creșteau prețurile mult mai mult decât prețurile lor de producție).

Tabel 1 – Clasamentul pe termen lung al puterii de stabilire a prețurilor

Sector                                               Pricing strategy
1 Consumer electronics                       Defensive
2 Pharmaceuticals                              Opportunistic
3 Air transport                                   Opportunistic
4 Automobiles                                    Defensive
5 Tobacco                                          Defensive
6 Printed media                                 Defensive
7 Accommodation services                  Opportunistic
8 Postal services                                Defensive
9 Electricity                                       Opportunistic
10 Food & non-alcoholic beverages      Defensive
11 Wines from grapes                        Defensive
12 Diesel                                          Defensive
13 Computers                                   Opportunistic
14 Household appliances                   Defensive
15 Restaurants, cafés and the like      Defensive
16 Textiles                                       Defensive
17 Telephone services                       Defensive
18 Cleaning products                        Defensive

Sursa: Eurostat, Euler Hermes, Allianz Research

Datele detaliate din segmentul alimentar, arată importanța eterogenității într-un sector. În ultimii 15 ani, în sectorul uleiurilor s-a observat că prețurile de producție depășesc prețurile de consum în timp ce, segmentul produselor lactate (lapte, brânză) și ouă a reușit să crească prețurile cu amănuntul cu 10pp peste creșterea prețului de producție în aceeași perioadă de timp. Cu toate acestea, producătorii de cafea care au beneficiat de prețuri mai mici de producție au fost nevoiți să reducă prețurile cu amănuntul pentru a lupta împotriva concurenței globale.

Odată cu creșterea costurilor de producție se previzionează o creștere tranzitorie a inflației globale la sfârșitul verii. Cu toate acestea, specialiștii au luat în calcul două scenarii de risc alternative care ar putea duce la o inflație mai mare: prețuri de producție persistente sau un șoc politic care afectează sectoarele cheie (de exemplu, politica climatică cu impozite mai mari pe industria energetică, reglementări mai stricte asupra produselor alimentare etc.). Cursul de schimb este o sursă suplimentară de incertitudine pentru sectoarele exportatoare. Potențialul „mecanism de compensare” prin exporturi poate fi consolidat sau anulat de fluctuațiile cursului de schimb. Într-adevăr, firmele din zona euro ar putea să vândă la prețuri nominale mai mari în dolari, de exemplu, dar dacă între timp euro se va aprecia, atunci impactul asupra profiturilor în euro se va diminua. Pentru a ilustra acest lucru, în 11 din ultimii 20 de ani, euro s-a apreciat în timp ce inflația a fost mai mare în SUA decât în zona euro.

Observăm că și în cazul României se evidențiază tendințele manifestate la nivel global în legatură cu inflația. Țara noastră este de ceva timp obișnuită cu prezența în topul țărilor cu inflația cea mai ridicată din Uniunea Europeană. Atingerea și chiar depășirea în ultimele luni a nivelului de 3% față de puțin peste 2% la finalul anului trecut imprimă anumite semne de îngrijorare, fiind spre limita superioară a intervalului de variație urmărit de BNR. În structură, principalele componente ce au generat creșteri de prețuri atât la nivel global cât și local au fost tarifele crescute la energie, carburanți, anumite blocaje pe lanțul ofertei (unele – precum criza semiconductorilor – fiind estimate să persiste cel puțin pe parcursul acestui an) și nu în ultimul rând – mai ales în cazul României – o producție agricolă foarte redusă anul trecut. Ultimul factor a contribuit decisiv la creșterea prețurilor produselor alimentare în condițiile în care acestea dețin mai mult de 30% din cosul de cumpărături la noi în țară. Desigur, există și o veste bună dacă producția agricolă va fi - conform așteptărilor - semnificativ peste cea de anul trecut, putând aduce un efect de bază pozitiv atât în domolirea per ansamblu a prețurilor cât și prin contribuția la creșterea economică.

”În România, presiunea inflaționistă a venit „la pachet” cu creșterea record a PIB-ului de 2.8% dintre țările Uniunii Europene (-0.4% per ansamblu) pentru trimestrul 1 al acestui an. Revenirea din semestrul II a anului trecut se continuă fiind în linie cu eforturile de impulsionare a economiei.
Temerile referitoare la inflație pot părea puțin exagerate. Anterior crizei pandemice, retorica se centra pe riscul deflaționist însoțit de o eventuală recesiune economică. Căderea abruptă a veniturilor din primul val pandemic accentuase această posibilitate. Revenirea rapidă a economiilor afectate în ultimele 12 luni a schimbat optica spre riscul de supra-încălzire și în consecință spre creșterea prețurilor.
De fapt, adevărata „frică” a piețelor financiare globale nu este atât inflația în sine - un lucru de altfel benefic dacă nivelul este controlabil atunci când vorbim de relansare economică – ci posibilitatea creșterii ratelor de dobândă de referință ce ar diminua semnificativ profiturile companiilor și implicit randamentele deținătorilor de acțiuni și obligațiuni. Privind însă pe termen mai lung, șocurile pe termen scurt aferente unor creșteri succesive de dobânzi – aflate de mult timp la minime istorice la nivel global – ar putea constitui prețul necesar ce trebuie plătit pentru asigurarea sustenabilității economice. ”, a declarat Mihai Chipirliu, CFA – Risk Director Euler Hermes România.