Când un mare lanţ de magazine anunţa la începutul lunii aprilie că plăteşte cu trei săptămâni în avans taxele şi impozitele la bugetul statului, comentariile au început să curgă. „Au de unde în perioada asta !”, „Păi, au avut încasări record!”. Impresia generalizată că toţi operatorii din producţie şi comerţ au încasat un munte de bani era validată de datele de piaţă ale RetailZoom care arătau creşteri excepţionale ale vânzărilor de alimente, produse de curăţenie şi de igienă personală în ultimele trei săptămâni ale lunii martie. Perfect adevărat! Doar că nivelul excepţional al vânzărilor fusese însoţit şi de costuri excepţionale, despre care însă nu se vorbea. Cumva e de înţeles: dacă trebuie să produci într-o singură zi cât într-o lună, nu prea-ţi rămâne timp de discuţii.

Toată lumea a observat că în perioada pandemiei de COVID-19 în magazine au apărut marcaje pe podea pentru păstrarea distanţei, diverse panouri de informare şi atenţionare, că personalul este echipat cu mănuşi, măşti sau viziere, la case şi la raioanele cu vânzare asistată au fost instalate panouri de protecţie, cărucioarele şi alte obiecte şi suprafeţe sunt dezinfectate sistematic şi că la intrarea în magazin au fost plasate, la îndemâna cumpărătorilor, dispensere pentru dezinfectarea mâinilor. Mai puţin vizibil (sau deloc) a fost că şi în depozitele magazinelor se foloseau dezinfectanţi şi echipamente de protecţie. Aceleaşi reguli de igienă strictă şi de prevenţie erau obligatorii pentru oamenii şi maşinile care aduceau marfa la magazine şi pentru distribuitorii care transportau produsele de la fabrici la magazine sau la depozitele logistice ale marilor retaileri şi, evident, pentru fabrici şi depozitele acestora. Nimic exagerat, doar business. Ar fi riscat cineva contaminarea cu coronavirus, să intre în carantină şi să-i fie închisă fabrica, depozitul sau magazinul, să-i fie oprite maşinile? Fireşte, nu. Dar se pune întrebarea ce impact au avut aceste cheltuieli speciale ?

Timp de două săptămâni ne-am documentat asupra preţurilor produselor şi serviciilor implicate şi asupra consumurilor specifice din fiecare pentru a evalua, fie şi aproximativ, aceste costuri. Am realizat estimările de mai jos pentru producători de alimente şi pentru comercianţi de diferite calibre din dorinţa de a informa complet, căci asta ne e meseria.

Şapte exemple de costuri speciale

Ştim cum s-au scumpit măştile de protecţie. Unii le-au cumpărat cu 3 lei bucata, alţii cu 8 lei, din cercetările noastre media preţului de achiziţie fiind pe la 4 lei (+TVA; fiind vorba însă de firme plătitoare de TVA, toate preţurile care urmează sunt preţuri nete, fără TVA). Vizierele purtate de personalul care intră în contact cu publicul costă, în medie, 2,5 euro, adică 12 lei bucata. Panourile de plexiglas instalate la casele de marcat şi la raioanele cu vânzare asistată au o dispersie foarte mare a preţului, depinzând esenţial de volumul comandat, de tip (cu sau fără ramă), de sistemul de prindere şi de includerea sau nu a montajului: de la 40 euro la 73 de euro, cu o medie de achiziţie de 45 euro, adică 216 lei.

Abţibildurile de podea – distanţierele – sunt ieftine: 0,8 euro (3,8 lei) / bucată cele înguste şi 1,5 euro (7,2 lei)/buc. cele tip bulină, dar tarifele acestea sunt pentru volume de minim 10.000 de bucăţi. Reţele comerciale cu mai puţine magazine au plătit 1 euro (4,8 lei)/buc, pentru distanţierele „dungă”.

Costul cel mai mare pentru asigurarea securităţii biologice îl au dezinfectanţii, atât din cauza preţului cât mai ales a volumului mare necesar atât pentru personal, cât şi pentru obiecte şi suprafeţe. Mai cu seamă în fabrici şi depozite (dacă intră în carantină un magazin e rău, dar dacă este carantinată linia de producţie sau ambalare ori depozitul de materie primă /materiale sau depozitul logistic de la care pleacă marfa spre zeci sau sute de magazine, atunci e jale). Soluţiile pentru dezinfectare personală, de regulă gel dezinfectant, costă 50 lei/litru, soluţiile dezinfectante pentru obiecte şi suprafeţe fiind mai ieftine, 13 lei/litru. Furnizorii pentru aceste produse sunt puţini, cererea e foarte mare, iar preţurile nu diferă prea mult.

Ceea ce diferă este consumul specific de dezinfectanţi. De exemplu, într-un magazin de format mic (supermarket) se consumă, zilnic, cam 3 litri de gel dezinfectant şi 10 litri de soluţie pentru suprafeţe, în timp ce într-un magazin de format mare (hipermarket) consumul urcă la 20 l/zi de gel de mâini şi 35 l/zi dezinfectant pentru suprafeţe. Sunt consumuri medii verificate din mai multe surse. În fabrici însă consumul specific este şi mai mare, dar aici factorul de multiplicare din comerţ (numărul de magazine) nu este prezent.

Studii de caz: Kaufland, Profi, Lactalis, Cora şi Paco

Am realizat cinci studii de caz pe care le rezumăm mai jos. Pentru detaliere faceţi click pe denumirea companiei. Am luat în considerare cheltuielile cu materialele menţionate mai sus pentru 20 de zile (cele cu vânzările record din martie) şi, acolo unde am avut informaţii, am adăugat unele cheltuieli de personal. Nu am avut informaţii şi nu am inclus în calcule o serie de alte costuri, cum sunt cele cu panourile informative din magazine şi din afara lor, combinezoanele de protecţie folosite în unele fabrici, ustensilele sau echipamentele de verificare a stării de sănătate a personalului şi consumabilele aferente acestora, costurile cu transportul angajaţilor navetişti, costurile suplimentare de IT, costurile cu salariile angajaţilor de peste 60 de ani trimişi acasă. Aşadar, estimările noastre sunt în minus faţă de costurile totale reale, ne asumăm acest aspect din dorinţa de a da totuşi o imagine relevantă a reversului vânzărilor record din martie.

Kaufland – cel mai mare retailer din România, operatorul a 127 de hipermarketuri (suprafaţă medie 4.400 mp) şi a două depozite logistice (suprafaţă medie de 95.000 mp), cu aproximativ 13.500 de angajaţi a avut cheltuieli suplimentare estimate la 4,2 milioane lei. Acestora li se adaugă alte aproape 7,7 milioane lei reprezentând bonusuri către angajaţii din „linia întâi” şi plata orelor suplimentare.

Total estimativ Kaufland: peste 11,8 milioane lei.

Profi Rom Food – cel mai extins retailer din România, operatorul a 1.240 de supermarketuri (300 mp suprafaţă de vânzare medie) şi a cinci depozite logistice (medie de 60.000 mp), cu aproximativ 18.000 de angajaţi a avut cheltuieli materiale suplimentare de aproximativ 7,5 milioane lei, estimarea Piaţa. Compania a anunţat, de asemenea, că va recompensa salariaţii pentru volumul dublu de muncă prestat şi că achită integral salariile personalului de 65 de ani şi peste, ceea ce ne conduce la estimarea unui cost suplimentar aproximativ egal cu cel similar al Kaufland.

Total estimativ Profi: 15,2 milioane lei.

Grupul Lactalis – cel mai mare producător de lactate din România, operatorul a cinci unităţi de producţie (Albalact, Covalact, Lactate Dorna, Rarăul şi Lactate Harghita), cu 2.500 de angajaţi din care 2.300 activi la locurile de muncă a avut cheltuieli suplimentare estimate la aproximativ 1 milion lei. IMPORTANT: nu am putut estima costurile logistice specifice, de exemplu costurile speciale implicate de preluarea laptelui de la sute de ferme, inclusiv din judeţul Suceava. De asemenea, nu deţinem informaţii despre costurile speciale de personal, de exemplu plata orelor suplimentare, transportul angajaţilor navetişti.

Total estimativ Lactalis: 1 milion lei.

România Hypermarche, operatorul a 11 hipermarketuri Cora (9.400 mp suprafaţă medie de vânzare – cele mai mari magazine din retailul alimentar), 3.800 de angajaţi, a avut cheltuieli materiale suplimentare estimate la 480.000 lei. Nici aici nu deţinem informaţii despre cheltuielile speciale de personal şi despre costurile logistice.

Total estimativ Cora: 480.000 lei.

Paco Supermarkets, operatorul a 15 supermarketuri din zona Vrancea (360 mp media suprafeţei de vânzare) şi a unui depozit logistic, a avut cheltuieli materiale suplimentare de aproximativ 91.000 lei. Fără costuri adiţionale de personal şi logistică, total estimativ Paco: 91.000 lei.

Să ne uităm la profitul privaţilor dintr-o altă perspectivă

Este posibil ca unii să compare aceste cheltuieli suplimentare cu nivelul profitului raportat de respectivele companii. Complet irelevant: profitul raportat este pentru un an întreg, cheltuielile respective pentru 20 de zile. Dacă ştie cineva ce număr de zile ar fi trebuit luat în considerare pentru un calcul mai exact suntem numai ochi şi urechi. Ce ştim sigur este că starea de urgenţă se va prelungi cu încă 30 de zile, ceea ce se traduce în majorarea acestor costuri, nu neapărat proporţional cu durata totală a stării de urgenţă. De asemenea, am menţionat de mai multe ori că există şi alte elemente de cost pe care nu le-am putut lua în calcul.

Sunt cinci studii de caz care relevă doar faptul că există un revers al vânzărilor record din luna martie, deloc neglijabil. Lucrul acesta este valabil pentru toţi comercianţii - mici, mijlocii şi mari, internaţionali sau locali – pentru toţi producătorii de alimente, apă şi băuturi, produse de ingienă şi de curăţare, ca şi pentru distribuitorii acestora.

Nu scriem şi nici nu sugerăm că aceste costuri ar avea impact sever în profitabilitata companiilor. Semnificativ, da, dar nu sever. Comercianţii, producătorii şi distribuitorii de bunuri de folosinţă zilnică au înregistrat, probabil, profit chiar şi în cele 20 de zile de foc şi vor face profit şi în continuare. Şi asta e de bine ! Nu de alta, dar dacă nici ei nu fac profit, atunci cine să mai plătească taxele din care să se constituie fondurile de ajutorare a persoanelor trimise în şomaj tehnic şi a companiilor nevoite să întrerupă activităţile. Ca să nu mai vorbim de pensiile speciale, pensiile şi salariile mărite în ultimii ani care trebuie plătite şi ele, nu ?