Pe măsură ce conflictul din vecinătatea României se prelungește ia amploare impactul pe care îl produce sub aspect umanitar și de mediu. Semnele impactului climatic se înmulțesc și se amplifică pe măsură ce sunt distruse din ce în ce mai multe depozite de muniții și de combustibil, iar amenințarea distrugerii centralelor nucleare sau chiar folosirea armelor strategice planează în continuare.

Autor: Florentina Șușnea, Managing Director, PKF Finconta

Pe de altă parte, de mulți ani, la nivel de state și de companii se iau angajamente de reducere a emisiilor de dioxid de carbon. Piețele de capital includ riscul de creștere al emisiilor de CO₂ ca factor de luat în considerare pentru investitori în stabilirea prețurilor activelor tranzacționate, iar Net Zero este dezideratul despre care se vorbește din ce în ce mai des, deoarece emisiile de CO₂ sunt încă generate, dar trebuie compensate cu aceeași cantitate de energie verde în altă parte. Totalul net al emisiilor este atunci zero.

Majoritatea obiectivelor climatice naționale și internaționale vizează atingerea țintei de Net Zero până în 2030 sau 2050. Pentru a-l atinge, emisiile de dioxid de carbon trebuie reduse, iar măsurile de compensare a emisiilor sunt de asemenea absolut necesare pentru a atinge aceste obiective. Pentru directorii executivi este clar faptul că tranziția companiilor de la poluare la zero emisii nete de CO₂ nu este simplă, dar este posibilă dacă vor ține cont de următorii cinci factori.

Gestionarea riscurilor

Există un risc foarte real referitor la suportabilitatea costurilor și efectelor tranziției la Net Zero pentru multe companii, mai ales în absența măsurilor compensatorii. De exemplu, companiile trebuie să înțeleagă noile comportamente ale unor consumatori informați cu privire la sustenabilitate și impactul tehnologiilor de producție asupra mediului.
Directorii executivi trebuie să cunoască impactul costurilor tranziției la Net Zero asupra produselor și serviciilor existente. Un alt aspect este cel al modului în care sunt sprijinite comunitățile pentru a nu fi afectate de schimbările din piața muncii pe măsură ce mediul de afaceri trece la o economie ce pune accentul pe Net Zero emisii.
Există, de asemenea, riscul ca tranziția în sine să fie ratată dacă nu este alocat un capital suficient pentru a achiziționa active noi cu emisii scăzute sau pentru a retrage din utilizare în mod responsabil activele cu emisii mari de CO₂.

Depășirea clișeelor de lucru

Atingerea nivelului de emisii Net Zero va necesita depășirea modalităților de lucru tradiționale și construirea unor noi moduri de lucru care va extinde transparența și colaborarea între companiile din aceeași industrie, dar și dintre sectoare industiale diferite.
Acțiunile constructive întreprinse în timpul pandemiei au demonstrat capacitatea lumii de a inova și de a interveni la scară mare pentru a sprijini atât vieți, cât și mijloace de trai. Această provocare de atingere nivelului de emisii Net Zero va necesită eforturi similare, deși susținute pe mult mai mulți ani, chiar decenii, și la o scară mult mai mare.

Adaptare și reziliența

Din cauza inerției sistemului nostru geofizic, o anumită cantitate de căldură este deja stocată în atmosferă, de aceea chiar și cu măsurile prevăzute pentru reducerea emisiilor de CO₂ sunt anumite efecte care vor fi resimțite. Prin urmare, țările și companiile ar trebui să consolideze și să accelereze semnificativ eforturile de adaptare a tehnologiilor și măsurilor ca să atenueze efectele dăunătoare imediate ale schimbărilor climatice.
Conform unui raport al World Economic Forum, avantajele pentru companiile care iau rapid măsuri pentru a atinge Net Zero sunt imediate și consistente: atragerea angajaților valoroși devine cu 40% mai ușoară, rata anuală de creștere compusă crește cu 4 până la 25 puncte procentuale din vânzările de produse verzi, iar costurile de finanțare scad.

Contribuția factorilor implicați

În timp ce acțiunile specifice vor evolua în timp, toate părțile interesate trebuie să decidă să înceapă tranziția acum. De la simpli angajați la lideri, cu toții, trebuie să se implice în această tranziție, să înțeleagă elementele științifice și să ia măsuri pentru evaluarea riscurilor și conceperea planurilor de reducere a emisiilor. Alte măsuri vor viza conservarea și regenerarea capitalului natural, adaptarea și construirea rezilienței, realocarea capitalului și reducerea în mod responsabil a operațiunilor cu emisii ridicate de carbon, dublate de extinderea celor cu emisii scăzute de carbon, precum și implicarea și influențarea pozitivă a investitorilor, clienților și furnizorilor.

În concluzie

Nu există o soluție unică la provocarea reducerii emisiilor de CO₂, ci o mulțime de elemente de luat în considerare fiecare în parte, dar și împreună. Pentru atingerea obiectivului de Net Zero emisii de CO₂ până în 2050 se estimează cheltuieli anuale de USD 9,2 trilioane pentru active fizice în domeniul enegiei, cu USD 3,5 trilioane mai mult decât nivelul cheltuielilor din prezent. Ajustările economice și sociale, cele de infrastructură precum și cele de guvernanță și instituționale vor conta foarte mult pentru succesul acestei necesare transformări.