Ministrul agriculturii ştie cum să se facă remarcat: atunci când vorbeşte e tranşant, e fără echivoc, fără perdea. Deunăzi, ministrul Achim Irimescu le-a spus colegilor de breaslă de la ZF că România e o piaţă de mâna a zecea în care se aduc produse din străinătate cu termene expirate. Şi a continuat, la fel de explicit, precizând că statul şi ANPC-ul nu îşi fac datoria. Mai departe, ministrul a evocat o discuţie foarte recentă cu un importator în care acesta recunoştea că a adus în ţară carne de peşte infestată. 

Pe ministru nu l-a luat, acum, gura pe dinainte. Ideea că autorităţile şi ANPC-ul nu-şi fac datoria a fost exprimată cu câteva săptămâni în urmă, la Bacău, într-un cadru restrâns şi într-o formă foarte atenuată; a fost strecurată printre altele, în timp ce acum a izbit cu toată forţa unei exprimări răspicate, răsunătoare. Imposibil de ignorat sau de bagatelizat.

Trebuie să remarcăm nuanţa: "piaţă de mâna a zecea", adică nu vorbim despre nişte accidente sau tunuri date ocazional cu marfă expirată, ci de o practică, una chiar caracteristică; nu o infecţie, ci o cangrenă. Nu e necesar un efort prea mare ca să înţelegem că ministrul Irimescu vorbeşte, de fapt, despre o imensă şi îndelungată cârdăşie între importatori, distribuitori, comercianţi şi toate autorităţile relevante, toţi aceşti complici fiind, prin urmare, responsabili de atentate în serie la sănătatea consumatorilor români şi de subminarea continuă a producătorilor autohtoni. Chestiuni de siguranţă naţională, adică.

Achim Irimescu este de mult timp în sistem: timp de 8 ani, în anii '90 a fost consilier superior la cabinetul ministrului în Ministerul Agriculturii; apoi, între 2012 şi 2014 a fost secretar de stat în Ministerul Agriculturii, iar din noiembrie anul trecut este titularul portofoliului Agriculturii; în perioadele dintre intervalele menţionate a fost reprezentantul României la Comitetul special pentru agricultură de la Bruxelles. Cu o asemenea experienţă şi de la înălţimea funcţiilor deţinute de-a lungul a 26 de ani, este de presupus că Achim Irimescu ştie despre ce vorbeşte.

Aşadar, fără a judeca pe fond afirmaţiile sale, ci urmând doar firul logic care pleacă de la declaraţiile ministrului agriculturii se impun câteva întrebări:

1. De ce se autoincriminează, implicit, Achim Irimescu ?

2. De ce a acceptat responsabilitatea de ministru peste o piaţă de mâna a zecea ?

3. Cum au reacţionat premierul Dacian Cioloş (un fost ministru al agriculturii) şi Guvernul în ansamblul său la semnalele presupuse a fi fost trase de actualul ministru al agriculturii pe aceste teme, anterior recentului interviu ?

4. Ce scrie în rapoartele organismelor de control de la nivelul Guvernului şi al Ministerului Agriculturii în urma cercetărilor efectuate ca urmare a sesizărilor presupuse a fi fost făcute de Achim Irimescu ?

5. Dar în rapoartele altor instituţii  - inclusiv servicii de informaţii - presupuse, de asemenea, a fi fost sesizate ? 

6. De ce nu a existat o reacţie oficială promptă, la cel mai înalt nivel al guvernului, la declaraţiile ministrului Irimescu, aşa cum au existat la nivelul comunităţii de afaceri ?