Membrii comisiei pentru agricultură din Camera Deputaților s-au întrunit azi pentru a dezbate ”Impactul aprobării Legii privind comercializarea  produselor alimentare în societatea românească”. Cu o adevărată galerie de suporteri în spate, formată din reprezentanți ai asociațiilor profesionale, ai fermierilor și 2-3 reprezentanți ai retailerilor locali, deputații au facut în fața jurnaliștilor și a celor doi reprezentanți ai marilor retaileri internaționali  o demonstrație de forță, ignorând  sau chiar aruncând jigniri mai mult sau mai puțin voalate asupra celor care aveau o altă opinie decât interpretarea pozitivă a efectelor acestei legi.

Departe de mine gândul de a mă poziționa de partea retailerilor internaționali în această dezbatere. Am încercat însă, de la apariția proiectului ce propunea modificarea Legii 321, să înțeleg cum este posibil ca într-o comisie parlamentară de specialitate să fie omise sau pur și simplu trecute cu vederea aspecte ce pot infuența negativ întreaga economie ce are legătură cu industria alimentară, dar și consumatorul.  Acum, după ce am participat la această dezbatere, pot spune ferm că am înțeles! 

Tot ce am văzut și am auzit acolo, sau aproape tot, cu mici excepții, m-a ajutat să înțeleg că această măsură este pur electorală, vine în sprijinul celor care au promovat-o și care în felul acesta și-au câștigat sprijinul electoral al fermierilor. Cel puțin o componentă a acestor modificări, cea cu 51% alimente provenite de pe lanțul scurt de aprovizionare, intră în vigoare concomitent cu declanșarea campaniei de toamnă pentru alegeri parlamentare, deci consecințele aplicării legii se vor vedea abia după încheierea alegerilor.

Dar să revenim la industria alimentară. De la dezbaterea ”Impactul aprobării Legii privind comercializarea  produselor alimentare în societatea românească” a lipsit personajul principal – ”societatea românească”. Sau cea mai mare parte a ei, fiind reprezentați doar producătorii, nu și consumatorii. Nici o asociație a consumatorilor, nici măcar ANPC. În numele consumatorilor au vorbit politicienii, susținând că aceștia vor produse românești. Un fapt dovedit, despre care au cunoștință și retailerii, locali sau internaționali, deci există tot interesul ca aceste produse să existe la raft. De la deputați, sau de la Guvern te  aștepți de obicei la ceva mai mult, mai ales că dezbaterea a fost deschisă de discursul Ministrului Agriculturii, Achim Irimescu. Nu există un studiu care să arate în ce măsură își doresc consumatorii produse românești. Nici dacă acei consumatori sunt dispuși să plătească un preț mai mare pentru acele produse, așa cum solicită în cor reprezentanții producătorilor locali, argumentând cu faptul că gustul alimentelor românești este mai apropiat de tradiții și mai puțin ”industrializat”, așa cum se întâmplă cu produsele importate. 

Dezbaterea a avut o suită de vorbitori, aproximativ 30, majoritatea susținători ai modificării Legii 321 în forma propusă de deputați. Nu voi pomeni nume decât acolo unde afirmațiile au fost memorabile, indiferent în ce sens va fi interpretat cuvântul memorabil. În rest mă voi limita la afirmații punctuale. Puși la colț de declarațiile pompieristice, fără temei sau argumente în documente, cei doi reprezentanți ai marilor retaileri au încercat să lege un discurs. Unul dintre ei a reușit, celălalt a fost întrerupt, jignit, apoi din nou întrerupt, după care a renunțat să mai vorbească.

Politicienii membri în comisia pentru agricultură au lasat diplomaţia deoparte şi au făcut precizări clare: legea este făcută să apere interesele producătorilor români, deci ea va acţiona împotriva importurilor de produse alimentare. Chiar şeful comisiei, deputatul Nini Săpunaru, a oferit câteva detalii cu privire la definirea evazivă a lanţului scurt de aprovizionare, astfel încât să protejeze, în realitate, producătorul local. În regulă, cu toţii suntem de acord că producătorii locali trebuie susţinuţi (nu sprijiniţi!!!), dar de la o susţinere ce poate veni prin căi legale până la neglijarea regulilor elementare ale pieţei comune europene este distanţă mare. Intr- un interviu publicat pe un site de specialitate, chiar liderul LAPAR, Laurenţiu Baciu, este cel care povesteşte cum a crescut el afacerile în agricultură pe baza fondurilor europene. Acum, acelaşi Laurenţiu Baciu a uitat favorul primit prin finanţările obţinute şi militează pentru stoparea importurilor, comunitare sau extracomunitare, şi aprovizionarea magazinelor cu producţia realizată în plan local. Cu alte cuvinte, Uniunea Europeană înseamnă deschiderea unor facilităţi de finanţare, de muncă, de liberă circulaţie, dar nu înseamnă obligaţii pentru fermierul român.

O listă scurtă a celor mai fierbinți afirmații cred că este suficientă pentru a zugrăvi atmosfera în care  se presupune că a fost dezbătut impactul legii asupra producătorilor, retailerilor, consumatorilor:

• Nini Săpunaru, deputat : ”Domnilor, dumneavoastră luați litrul de lapte de la procesator cu 2,60 lei și îl comercializați cu 4,5 lei, deși plătiți procesatorului doar 1,6 lei. Este destul loc de scădere în negocieri. Aveți taxe de 40% la lactate, 40 % la mezeluri și carne, la alte categorii aveți 20-30 %. Așa ajungeți să vindeți fără adaos comercial. Pe vechea lege 321 nu a venit nimeni în control, trebuia să fie controale de la Ministerul de Finanțe. Dar ANAF  Antifraudă trimite toți inspectorii la toate coafoarele în Focșani, iar pe retaileri nu-i controlează, că nu poate controla cineva fără experiență.”

• George Bădescu, AMRCR : ”Astăzi, aici, am aflat că ministrul agriculturii și Guvernul României susțin această lege!”

• Feliciu Paraschiv, retailer local: ” Eu aș împărți raftul în două, aș  pune produsele românești pe stânga și pe cele de import pe dreapta(sala râde, i se cere să facă rocada, deoarece PNL e de dreapta!). Bine, pe cele românești pe dreapta! Să nu mai fie confuzie, sunt cumpărători care cred că acel cașcaval produs în Germania dar promovat de distribuitor în România este făcut aici! Retailul a ajuns un mare balon fără conținut. Dacă iau un magazin mare și-l scutur bine și calculez  marfa, nu are cu ce să-și achite toți furnizorii. Termenele de plată au depășit orice limite, s-a ajuns la 60-90 de zile. Eu îmi plătesc toți furnizorii a doua zi de la recepția mărfii.”

• Laurențiu Baciu, LAPAR : ”Adică dumneavoastră(n.r. – se uită la reprezentanții retailerilor) îmi spuneți mie că vindeți produsele cu preț de 2 ori mai mare și la sfârșit de an aveți profit 800 de mii de euro, cât un chioșc de la colțul blocului? La 280 de magazine realizeză un profit cât un chioșc? Ați văzut ce au pățit retailerii în Ungaria? Nu avem noi un guvern ca acolo, să vă pună la punct, să vedem atunci dacă respectați regulile. Era bine să avem și noi un Victor Orban! Nu e normal ca pe banii pe care ar trebui să îi plătiți furnizorilor la timp să vă construiți magazine noi, iar producătorii să se împrumute la bancă pentru a asigura materia primă!Știți de ce nu se vând mere românești în hipermarket? Pentru că le plătiți cu 50 de bani pe kilogram și încercați să le vindeți cu 4 lei, le puneți prețuri prea mari! Voi retailerii spuneți că fiecare are politica lui. Ei bine, aici în România veți face politica statului român! Noi putem asigura 100 % din necesarul de carne, nu ar mai trebui să existe importuri!”

• Zanfir Liliana, retailer: ”Reprezint rețeaua de supermarketuri Zanfir. După ce a vorbit domnul Baciu, îmi este teamă să mai vorbesc. Din păcate, am rămas puțini retaileri locali pe piață, dar după câte probleme văd că sunt în agricultură, pot să mă declar fericită că am mers pe partea de comerț. S-au vehiculat adaosuri comerciale foarte mari, iar noi în cei 14 ani de existență a rețelei nu am depășit 15 % niciodată la produse alimentare. Avem și fabrică de procesare și avem contract cu marile rețele. Întradevăr, am ajuns pe locul doi la livrări într-o rețea, dar în același an profitul nostru a fost de doar 30 de mii lei. Net.Restul au fost taxe, promovări și alte costuri. Ce spun producătorii este foarte adevărat.”

• Marin Anton, deputat: ”Nu pot să nu observ aceeași atitudine argontă și disprețuitoare a supermarketurilor la adresa fermierilor pe parcursul discuțiilor pe această lege. O atitudine pe care astăzi și-o permit și aici, unde venim cu toții. Vă închipuiți cum discută dumnealor cu un fermier simplu? Aroganța e distrugătoare pentru fermierul român! Eu recomand supermarketurilor acum să lucreye și noaptea, ca să poată descface și vinde mai bine produse românești. Iar consumatorul român ar trebui să găsească acolo produsele cu minim 20 % mai ieftine, după eliminarea taxelor de raft!Sper ca dumnealor, supermarketurile, să înceapă să și muncească, să vină la fermieri cu necesarul de produse, nu să spună că nu există suficiente. De doi ani le-am cerut necesarul de produse, dar nu vor să muncească!”

Ce observații se mai pot face după asemenea argumente? Poate doar faptul că nimeni nu a vorbit despre impactul real al Legii 321, despre costurile pe care aplicarea ei le va aduce pentru furnizorii de produse alimentare. Nimeni nu a luat în calcul o potențială creștere a prețurilor, ca urmare a acestor costuri suplimentare. Nimeni nu a analizat impactul de mediu sau cel de trafic, atunci când sute de furgonete vor alerga pe șosele pentru a aproviziona fiecare magazin din retailul modern la 2-3 zile, în loc să facă o singură livrare la 10-12 zile, la o singură locație. Nimeni nu a amintit despre pobsibilitatea ca toți acești fermieri să fie păcăliți de interpretarea lanțului scurt de aprovizionare, care poate fi diferită de la o localitate la alta, de la un inspector la altul.

Despre costurile reale ale aplicării Legii 321 în forma adoptată de Camera Deputaților puteți citi aici: Nici nu știm ce costuri ne așteaptă!