Sub egida Consiliului Concurenţei şi a ANPC, un grup format din GS1, Nielsen, şapte operatori din retail – Carrefour, Kaufland, Lidl, Mega Image, Penny, Profi şi Selgros – şi asociaţia Pro Consumatori a anunţat astăzi lansarea variantei pilot a Monitorului Preţurilor, o platformă online destinată informării consumatorilor despre preţurile unor produse alimentare în unele magazine din Bucureşti şi Ilfov. Pentru echipa de la Consiliul Concurenţei – care şi-a asumat proiectul în urmă cu mai mult de doi ani – este o realizare care dă măsura tenacităţii, perseverenţei şi influenţei sale, dar serveşte şi îndeplinirii menirii sale de a promova interesele consumatorilor. Autoritatea Naţională pentru Protecţia consumatorilor are un evident câştig de imagine la public, obţinut cu un consum minim de resurse.

Echipa GS1 îşi dovedeşte, încă o dată, capabilităţile ştiinţifice, tehnice şi organizatorice. Nielsen îşi reafirmă poziţia de lider în piaţa serviciilor de retail audit şi, suplimentar, are satisfacţia că toţi membrii conducerii ANPC au aflat răspunsul la întrebarea „Dar cine e Nielsen??”. Cele şapte companii de retail au cel puţin mulţumirea de a fi găsit răspunsul convenabil şi pozitiv la invitaţia insistent adresată de autoritatea de concurenţă.

Însă este Monitorul Preţurilor un serviciu util consumatorilor? Este el, dacă nu benefic, măcar neutru faţă de interesele brandurilor implicate direct (prin prezenţa în monitorizare) sau indirect (prin absenţă)? În stadiul actual (pilot, reamintim), monitorizarea oferă consumatorilor informaţii despre preţurile a 64 de tipuri de produse generice furnizate de 303 magazine din regiunea menţionată mai sus. De exemplu: „aluat congelat 800 g”, „băutură carbonatată cola 2,5L Pet”, „bere blondă cu alcool 2,5L Pet”, „cafea măcinată ambalaj vidat 500g”, „crenvurşti piept de pui vrac /kg” (vezi AICI toate 64). După interogarea bazei de date, aceste denumiri generice se concretizează în două şiruri de coşuri de produse identificabile la raft. 

În primul şir de coşuri sunt cuprinse produsele cele mai ieftine care, de la o reţea la alta sau chiar de la un magazin la altul, pot fi: aluat Bonito sau Edenia sau alt brand sau marcă proprie  sau „no name” ; bere Bucegi / Ciucaş / Ambrosius / Proxi etc. Cu excepţia magazinelor Mega Image şi Selgros (care oferă doar preţul cumulat al coşului de produse), toate reţelele monitorizate dau preţurile fiecăruia dintre articolele selectate, precum şi valoarea cumulată a coşului.

În al doilea şir de coşuri sunt cuprinse produsele de brand pe care Nielsen le-a stabilit ca fiind cel mai bine vândute, adică sku-ul lider: aluat Bella, bere Ciucaş, crenvurşti Meda, cafea Jacobs Kronung şi Pepsi Cola (acestea pentru exemplul ales, se înţelege). Doar sku-urile selectate de Nielsen sunt prezentate în acest şir, pentru toate magazinele aflate în baza de date.

Cum orice pe lumea asta e contestabil, mai ales un proiect aflat în stadiu incipient, nu ar fi rezonabil să punctăm acum multiplele carenţe ale Monitorului Preţurilor, mai ales că multe dintre acestea pot fi lesne de rezolvat (componenţa gamei de produse generice monitorizate, mai multe tipuri de produse, mai multe magazine incluse, extindere teritorială etc.). Dar nu pot fi neglijate aspectele care ţin de relevanţa pentru consumatori a preţurilor afişate şi de compatibilitatea selecţiei de branduri cu principiile concurenţei loiale.

Preţurile produselor, adică tocmai elementele cheie ale aplicaţiei, sunt transmise de retaileri cu o frecvenţă care rămâne la latitudinea acestora, dar nu mai rar decât săptămânal. Ştim că preţurile pot fluctua mult mai des. Iau retailerii în considerare posibilitatea de a încărca preţurile în sistem în fiecare zi sau chiar în timp real, îndată ce se modifică în sistemul propriu al magazinului? „Depinde de fiecare retailer, dar este în interesul său să ofere preţuri cât mai actuale”, răspund iniţiatorii proiectului.

Să fim sinceri: depinde de mulţi parametri dacă este sau nu în interesul retailerului să comunice prompt modificarea unui preţ pe toate canalele, ca să nu mai vorbim de consumul de resurse necesare pentru aceste demersuri. De altfel, consumatorii sunt avertizaţi că „Preţurile afişate pe acest site sunt publice şi actuale, valabile la data raportării pe platformă (...). Oferta de produse este valabilă în limita stocului existent, iar preţul afişat poate suferi modificări ca urmare a strategiei comerciale a magazinului”. Aşadar, preţurile afişate nu angajează prea mult retailerii şi, oricum, platforma nu oferă detalii referitoare la ziua în care au fost încărcate preţurile.

Aceste posibile (probabile?) neconcordanţe dintre Monitorul Preţurilor şi raftul magazinului contează enorm tocmai pentru targetul principal al proiectului: consumatorii pentru care coşul cel mai ieftin este driverul suprem. Desigur, putem fi acuzaţi că suntem tendenţioşi. Până la proba contrarie.

Se poate discuta şi despre o malformaţie congenitală a proiectului. Monitorul Preţurilor oferă o serie de date despre brandurile măsurate de către Nielsen ca fiind cel mai bine vândute. Această companie de retail audit se bucură de o solidă reputaţie oriunde în lume şi nu se pune în discuţie corectitudinea măsurătorilor sale şi nici modalitatea de actualizare a listei brandurilor lider monitorizate. Însă afişarea acestora în seria de date sub titulatura „Coşul cel mai bine vândut – produs brand” este, dacă nu o recomandare de cumpărare, atunci o favorizare a acestor articole în dauna competitorilor lor. Şi asta într-un proiect girat de Consiliul Concurenţei!

Desigur, echipele care au urcat brandurile lider pe prima treaptă a podiumului sunt demne de respect şi au dreptul de a investi resurse proprii pentru a fructifica rezultatul muncii lor.  Adică de a comunica poziţia lor de lider. Aşa cum unele branduri din categoriile de lactate şi produse din carne au făcut până când, la începutul acestui an, ANPC (da, chiar Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului care este parte a proiectului Monitorul Preţurilor), a somat retailerii să retragă de la raft produsele care-şi promovau pe ambalaj poziţia de lider conform Nielsen, motivând această decizie prin neactualizarea măsurătorilor Nielsen şi prin ... suspiciunea referitoare la corectitudinea măsurătorilor de piaţă. Pentru reîmprospătarea memoriei, citiţi acest interviu sau măcar partea sa finală.