Expansiunea accelerată a marilor reţele de retail mo­dern a sufocat multe dintre afacerile micilor comercianţi. Comerţul tradiţional cu bunuri de larg consum a avut de suferit şi ca urmare a pătrunderii acestor reţele în proximitate, în special prin lanţurile de magazine Profi, Shop &Go şi  Market sau Express.  Sub ameninţarea competiţiei cu aceste reţele, retailerii din comerţul tradiţional au fost nevoiţi să inoveze pentru a menţine afacerea profitabilă  sau să cedeze şi să devină administratorii magazinelor de reţea. 

Cele două hypermarketuri – Kaufland şi Carrefour - sunt poziţionate la mai puţin de 30 de metri unul de celălalt, cel de al doilea fiind deschis în cadrul centrului comercial Mega Mall, ambele amplasate pe terenul fostei fabrici Electroaparataj. De partea cealaltă a bulevardului Pantelimon, chiar vis-à-vis de cele două, este amplasat un supermarket Mega Image, primul magazin din retailul modern deschis în această zonă, în care în urmă cu 5 ani funcţionau peste 20 de băcănii şi magazine alimentare mici, de cartier. 

Un alt supermarket, aparţinând lanţului german dm drogerie markt România, este amplasat la 20 de metri de intersecţie şi preia vadul cu toţi clienţii aflaţi în drum spre piaţa agroalimentară, poziţionată la 150 de metri de intersecţie. În spaţiile comerciale de la parterul blocurilor din intersecţia Delfinului sunt amplasate un Market, aparţinând lanţului Carrefour şi un Shop & Go . Un alt magazin Shop &Go este poziţionat cam la 100 de metri de intersecţie, pe Bulevardul Chişinău.

Un calcul sumar, bazat pe valoarea totală a vânzărilor şi pe numărul de magazine deţinute de fiecare dintre aceste reţele de retail, arată că aceste 7 magazine din retailul mo­dern ar realiza vânzări anuale cumulate cuprinse între 310 – 345 milioane de lei anual. Sau vânzări de aproape un milion de lei zilnic.

Şi totuşi există nişe de piaţă

Presiunea exercitată de marii retaileri asupra ­micilor comercianţi a determinat, rând pe rând, închiderea băcăniilor şi a magazinelor alimentare din această zonă. Acum, în intersecţia Delfinului şi-au făcut loc sedii de bănci, magazine de haine noi sau second hand, două shaormerii şi o covrigărie, un salon cosmetic, săli de jocuri şi case de amanet. 

Dar nu toţi retailerii mici au abandonat competiţia cu supermarketurile şi hypermarketurile. Câţiva temerari au căutat soluţii pentru fidelizarea clienţilor, alţii au căutat nişele lăsate descoperite de comerţul modern. Printre cele şapte magazine aparţinând lanţurilor de retail, o piaţă agroalimentară şi alte 4-5 magazine aparţinând producătorilor de alimente, funcţioneză şi cinci magazine de proxi­mitate din retailul tradiţional. Fiecare dintre acestea are un specific aparte, iar patronii sau administratorii sunt implicaţi direct în funcţionarea lor.

Bogdan Sava a „moştenit” magazinul situat la parte­rul ­blocului de la mama lui. Fost comerciant în Piaţa Obor, Anişoara Sava a deschis aici o alimentară în 1998, pe care a administrat-o cu succes până în 2009, când au apărut în România primele efecte ale crizei. 

„În 2010 şi 2011 a fost dezastru, vânzările mergeau prost, iar în 2012 Kaufland a achiziţionat terenul de vis-à-vis şi a început pregătirea pentru construcţia ma­gazinului. Mama nu a mai rezistat şi s-a pensionat, m-a întrebat dacă vreau să preiau eu sau dacă închide. Am discutat mult cu soţia şi am preluat magazinul în toamna anului 2013, cu două luni înainte de deschiderea Kaufland. Doi ani mai târziu s-a deschis şi Carrefour, o dată cu inaugurarea Mega Mall-ului”, spune Bogdan Sava, administratorul unui mic magazin amplasat peste drum de Kaufland şi Carrefour şi la  30 de metri distanţă de supermarketul Mega Image. 

Bogdan şi Daniela Sava au luat câteva decizii prin care au readus magazinul pe linia de plutire, chiar dacă, spun ei, sunt încă departe de vânzările pe care se aşteaptă să le atingă în acest an. Au transformat magazinul, din alimentară, în boutique non stop. Au renunţat să vândă produse vrac, vând doar produse preambalate, pentru trecătorii nocturni. Au păstrat doar 5-6 tipuri de mezeluri proaspete şi se aprovizionează şi cu pâine feliată. O bună parte dintre clienţi sunt taximetriştii de noapte, care opresc aici pentru un pachet de ţigări şi o cafea. Oferta vânzătorilor vine însă în întâmpinarea lor: dacă tot au oprit, pot solicita 2-3 sanwichuri cumpărând câteva felii de mezeluri şi o pâine feliată. 

„Din toate produsele din rafturi au fost păstrate  cele solicitate de locatarii din blocurile din jur, care ajung acasă după închiderea magazinelor mari, şi de trecătorii care muncesc noaptea. De fapt, peste 60% din vânzări sunt înregistrate noaptea între orele 22.00 – 01.00, şi dimineaţa între 5.30 şi 8.30”, îşi încheie Bogdan Sava povestea remodelării businessului.

A.M. este o cunoştinţă mai veche a revistei Piaţa, am mai vorbit cu el la deschiderea Mega Mall-ului. Are un magazin alimentar mixt, deschis în 1996, care funcţionează şi azi la  25 de metri de Kaufland. Numele nu a vrut să îl public, spune că nu are nevoie de duşmani în plus şi controale, că are din toate. Mă dojeneşte însă ca un bunic: „Ai scris de mine că fac comerţ tradiţional! Păi eu vând produse tradiţionale, ca la piaţă? În perioada în care am început eu să fac comerţ, ma­gazinele astea se numeau băcănii, magazinele de pâine, brutării… chiar dacă nu aveau cuptor. Voi acum vreţi să schimbaţi tot, ce e aia Traditional Trade?”, spune A.M. cu reproş.

Povestea lui, în urmă cu un an, suna cam aşa: toate construcţiile din zonă, fie că a fost vorba de Arena Naţională, fie că a fost construcţia Kaufland, apoi a Mega Mall-ului, i-au adus profit. Veneau muncitorii să ia un sandwich ambalat, luau şi ţigări, şi o bere (!). Muncitorii de pe şantierele din jur reprezentau mai mult de jumătate din clienţii zilnici, iar oferta era special pregătită pentru ei. Restul clienţilor erau locatarii din bloc şi cei din blocurile învecinate. O mare parte dintre ei cumpărau produse pe caiet, cu plata la salariu sau la pensie. Dar treaba a mers bine, atât timp cât în jur au fost şantiere. 

„Acum nu mai merge aşa. De când a deschis Kaufland rotiseria la stradă, muncitorii care schimbă linia de tramvai nu au mai trecut pragul magazinului meu decât pentru ţigări. Dar banii acumulaţi în perioada şantierelor mă ajută să funcţionez ca magazin al săracilor. La fiecare sfârşit de zi vin cu bani de acasă, să văd cât s-a vândut şi cât trebuie să completez cu bani. Am avut zile în care vânzările pe caiet au ajuns la 70%. Acum am în magazin doar produse foarte ieftine, cele mai ieftine din fiecare categorie de produse. Funcţionez ca un cămătar, doar că eu nu iau nicio dobândă, am doar un adaos mic la produse ca să nu zic că am muncit degeaba, dar şi ca să cumpere oamenii de la mine, să nu meargă la hypermarket. Oricum, clienţii cu plata la salariu nu îi poate lua nimeni”, spune A.M., cu un zâmbet amar pe faţă.

La 100 de metri de intersecţia Delfinului s-a deschis „Cămara Bunicului”, un magazin tip băcănie cu produse secuieşti. Paula Lascu, proprietar şi administrator de maga­zin, spune că provine din zona Făgăraşului. De acolo a venit şi ideea unui astfel de magazin, dar şi o parte din sprijinul logistic. Un producător din Harghita, care şi-a extins  afa­cerile şi la Făgăraş, i-a propus să vândă astfel de produse la Bucureşti. 

„Am deschis primul magazin aici, în Piaţa Delfinului, al doilea lângă Foişorul de Foc. Al treilea magazin va fi la Piaţa Dorobanţi, în septembrie. Deocamdată suntem în plin proces de selectare a furnizorilor, dar pentru a aduce produse de calitate trebuie să facem adevărate excursii. Căutăm furnizori de produse cu specific local, din secuime. Dar asta necesită timp. Acum avem în jur de 50 de produse oferite la vânzare, sper ca până la sfârşitul anului numărul acestora să se dubleze”, spune Paula Lascu. 

Cămara Bunicului are în rafturi produse variate, por­nind de la renumita pâine cu cartofi, pe care un furnizor din Sfântu Gheorghe o livrează zilnic către magazinele din Bucureşti, la preparate din carne de porc după reţete tradiţionale - dar fără pretenţia de a fi certificate ca produs tradiţional. De asemenea, regăsim berea Igazi Csiki Sör, în traducere „Adevărata bere Ciuc”, produs pentru care producătorul, proprietarul fabricii de la Sansimion, Lénárd András, a avut un proces cu Heineken România, proprietarul mărcii Ciuc Premium, proces pe care l-a câştigat. Paula Lascu nu poate spune, deocamdată, cât de profi­tabil este retailul cu produse secuieşti în capitală, deoarece a deschis magazinul de câteva luni şi a prins perioada slabă de vânzări din vară, dar până la sfârşitul anului îşi poate forma o imagine clară despre capacitatea de penetrare a acestor produse în rândul consumatorilor din Bucureşti.

Sakka Ahmad face comerţ de câţiva ani în zona Delfinului. A avut un magazin mixt cu care a încercat doi ani să iasă pe profit. Dar nu se putea dacă făcea totul legal, după pro­priile afirmaţii. Aşa a decis să închidă magazinul, şi de doi ani a deschis în loc o măcelărie cu produse cu specific arăbesc. Magazinul este compartimentat în trei secţiuni distincte, măcelăria care vinde carne de vită şi de oaie, tranşată total diferit de ceea ce suntem obişnuiţi să vedem în galantarele măcelăriilor europene, vitrina cu preparate din carne realizate în magazin din carnea tranşată, şi raftul cu condimente specific arăbeşti pentru prepararea produselor ce se găsesc în măcelărie. 

„Treaba nu mai merge foarte bine, dar nu din cauza de supermarket”, îmi spune Ahmad într-o română stricată pe care mi-am permis să o corectez. „Lângă măcelărie s-a des­chis un magazin specializat în condimente, au de toate, la mine vânzarea nu mai merge cu condimente şi iar trebuie să schimb”, spune Sakka Ahmad. El susţine că produsele de măcelărie se vând cel mai bine către persoane cu origini în Orientul Mijlociu, în timp ce preparatele din carne de oaie şi vită sunt cumpărate în egală măsură de români şi arabi.

Resursa de nişe de piaţă cu produse ce lipsesc din marile lanţuri de retail există, chiar dacă este limitată la cele cu specific naţional sau regional. Ultimul magazin deschis în această primăvară în intersecţia Delfinului aparţine lanţului de magazine Berezka, ce comercializează produse slave sau mai precis produse ruseşti. Oferta este foarte bogată în ca­tegoriile dulciuri, băuturi alcoolice tari şi conserve şi preparate din peşte. Dar şi celelalte categorii de produse sunt reprezentate la raft, chiar dacă printr-un număr mai mic de SKU-uri. Deşi poziţionat ca magazin tradiţional, organizarea internă este de magazin cu autoservire, exceptând vi­trina cu preparate din peşte. 

Berezka, brand care vinde doar produse din ţările slave, şi în special produse ruseşti, a ajuns la 25 de magazine în Bulgaria, iar de la finalul anului 2014 a început dezvoltarea şi în România, unde are deja şapte unităţi dimensionate ca magazine de proximitate.