De trei ani, Profi pierde bani. Mulţi, foarte mulţi: în total peste 250 de milioane de lei - un sfert de miliard ! - sau, în euro, 51 de milioane. Raportările oficiale ale retailerului timişorean Profi Rom Food, publice şi pe websiteul Ministerului Finanţelor, sunt mai mult decât edificatoare pentru pierderile nete din ultimii trei ani financiari: -91 de milioane de lei în 2018, -36 de milioane de lei în 2019 şi -124 de milioane de lei în 2020. Desigur, e foarte vizibil crescendo-ul de anul trecut, semn că situaţia se agravează.

Pentru un operator de retail alimentar deţinut de un fond de investiţii, cum este Profi Rom Food, situaţia este chiar gravissimă. Pentru că dintre toate felurile de proprietari, fondul de investiţii este cel mai pragmatic: nu-l interesează decât maximizarea profitului pe care urmează să-l realizeze la exit, iar acesta este strâns legat de profitabilitatea businessului. E normal: nu poţi vinde pe bani mulţi o afacere care pierde straşnic, an de an. Desigur, ar fi neobişnuit ca Mid Europa Partners (MEP) - fondul care deţine, de la sfârşitul lui 2016, Profi Rom Food – să facă exitul foarte curând, deci timp de redresare financiară ar mai fi. Neobişnuit este însă că managementul fondului de investiţii nu a reacţionat aşa cum se face totdeauna în astfel de cazuri când vrei să revii pe linia de plutire după ani consecutivi de pierderi mari, adică să demită întreaga echipă de conducere şi să pună în stand-by toate proiectele de investiţii în curs sau programate.

Dar chiar şi după rezultatele negative din ultimele trei exerciţii financiare, echipa de conducere a Profi Rom Food a rămas în funcţie. E adevărat, Daniel Cîrstea s-a retras la 1 ianuarie 2020, însă din motive personale, fiind înlocuit la conducerea executivă de Pawel Musial, dar toţi ceilalţi au rămas: Călin Costinaş, Florin Şchiopu, Zoltan Sylveszter, Gaetan Pacton, Gabriela Sîrbu şi Dumitru Dragomir. Ba, directorul financiar Dumitru Dragomir a fost promovat, recent, în funcţia de vicepreşedinte al companiei, echipa de conducere fiind completată în primăvara acestui an cu Andrei Bica, cel care a preluat responsabilităţile de CFO.

În fiecare din anii cu pierderi, Profi Rom Food şi-a continuat neabătut programul de investiţii, concretizat în principal în deschiderea de mari depozite logistice, dar mai ales în sute de magazine: 230 în 2018, 282 în 2019 şi 208 anul trecut. Şi investiţiile continuă: încă 70 de magazine în primul semestru din acest an – şi mai sunt în plan încă 180 -, plus inaugurarea a încă unei platforme logistice, la Craiova, una de mari dimensiuni. Ştim cam ce costuri presupune un magazin nou, aşa că ne închipuim cam ce înseamnă 800 de magazine noi. La care adăugăm şi investiţiile în remodelarea magazinelor existente, în baza noului concept comercial, Monaco – alte multe zeci de milioane.

Aşadar, Profi încheie, sistematic, anii financiari cu pierderi de zeci de milioane de lei, dar continuă să investească sute de milioane de lei în extindere şi dezvoltare, iar top managerii rămân în funcţie în ciuda contraperformanţelor financiare. Cum se explică această situaţie ciudată? De fapt, care e adevărul despre profitabilitatea companiei Profi Rom Food?

Chestionaţi în legătură cu pierderile financiare raportate, top managerii companiei au oferit, şi după anul 2018, şi după 2019, acelaşi răspuns, care poate fi rezumat astfel: activitatea Profi este profitabilă, rezultatul negativ este unul pur contabil şi provine din felul în care sunt raportate amortizările în sistemul contabil românesc. La festivităţile prilejuite de deschiderea magazinului cu numărul 1.000, în mai 2019, Daniel Cîrstea, CEO-ul de la acea vreme, preciza în faţa câtorva sute de reprezentanţi ai furnizorilor Profi, că deşi rezultatul financiar din anul 2018 este puternic negativ, indicatorul EBITDA este pozitiv şi arată viabilitatea businessului Profi. La fel şi în prezent: reprezentanţii Profi Rom Food au declarat pentru Piaţa că „EBITDA pentru 2020 este pozitiv”, dar nu au precizat valoarea sa.

Bilanțul contabil, raportarea financiară românească și raportarea internațională

Pentru o analiză mai profundă sunt necesare mai multe date decât cele oferite de websiteul Ministerului Finanţelor. La Registrul Comerţului sunt disponibile bilanţurile contabile ale companiilor din România, documente din care se pot observa detalii importante. În bilanţul Profi pe anul 2020 apare un impozit pe profit în valoare de peste 28 de milioane de lei, deşi compania a încheiat anul cu pierdere financiară de peste 124 de milioane de lei, cum precizam la începutul articolului. Însă pentru a înţelege mai exact cum stau lucrurile în privinţa rentabilităţii afacerii, trebuie să ne uităm la rezultatul operaţional sau rezultatul din exploatare, cum este terminologia în sistemul de raportare din România. Cu venituri din exploatare de 9,260 miliarde lei şi cheltuieli de exploatare de 9,257 miliarde lei, Profi a obţinut în 2020 un profit din exploatare de 3 milioane lei. Foarte „subţire”, dar este, totuşi, profit. Adică, magazinele şi infrastructura care le susţine sunt rentabile, produc mai mulţi bani decât consumă. Dar prea puţin pentru a susţine celelalte cheltuieli.

Bilanţul contabil pe 2020 ne arată cheltuieli cu dobânzile de 99 de milioane de lei, ceea ce conduce la un rezultat financiar de -99 de milioane de lei (nu intrăm în detalii nesemnificative). Conjugat cu plusul de 3 milioane din exploatare, dă o pierdere brută de 96 de milioane de lei. La care adăugăm impozitul pe profit menţionat puţin mai sus, iar de aici rezultă pierderea netă de 124 de milioane lei.

Calmul proprietarilor de la MEP faţă de aceste rezultate are o explicaţie logică şi aceasta constă în felul în care sunt analizate cifrele din bilanţ.

Când vorbim de rezultatele financiare ale companiilor obişnuim să ne referim la cele din sistemul internaţional de raportare, IFRS, iar rentabilitatea o judecăm după indicatorul EBITDA. Aceasta nu pentru că multe din companiile mari care operază în România sunt multinaţionale, deci raportează conform IFRS, ci pentru că acest standard este mai clar şi nu deformează realitatea operaţională aşa cum o face standardul oficial autohton.

De ce EBITDA e indicatorul relevant pentru viabilitatea unei afaceri ? Denumirea acestui indicator este acronimul de la Earnings Before Interest, Taxes, Depreciation and Amortization – câştigul înainte de plata dobânzilor, impozitului pe profit şi a amortizării. Adică, exact ceea ce rămâne din activitatea operaţională.

Diferenţa majoră dintre conceptul de rezultat din exploatare din raportarea românească şi EBITDA constă în amănuntul important că rezultatul din exploatare este grevat de cheltuielile cu amortizările, care sunt incluse în categoria cheltuielilor de exploatare, deşi e greu de admis că se pot asocia cu activităţile operaţionale. În cazul concret al Profi Rom Food, cheltuielile totale cu amortizările au fost de aproape 380 de milioane de lei în 2020.

Cât ar fi valoarea indicatorului EBITDA pentru anul 2020 în cazul Profi nu e greu de calculat dacă extragem cheltuielile cu amortizările, dobânzile şi impozitul pe profit. Rezultă un EBITDA de peste 382 de milioane de lei - cam acesta e nivelul de rentabilitate al afacerii Profi în 2020, anul cu cele mai mari pierderi contabile. Suficient de bun încât managementul fondului de investiţii să fie liniştit în privinţa sumei cu care ar putea vinde Profi Rom Food.

Dar, de unde vine suma atât de mare a cheltuielilor cu amortizările? Evident, contează mult costurile echipamentelor şi ale softurilor pentru sutele de magazine, care sunt introduse în contabilitate cu o fracţiune din valoarea lor de achiziţie (corespunzătoare amortizării anuale). Dar cea mai mare parte a cheltuielilor cu amortizările provin din fondul comercial. În notele explicative care însoţesc bilanţul contabil al companiei Profi Rom Food şi care constituie documente oficiale, apare o precizare: „Fondul comercial tratat ca un activ se amortizează folosind metoda liniară în cadrul unei perioade de 10 ani, astfel costul anual cu amortizarea acestui fond comercial în perioada anilor 2018 – 2027 este în sumă de 217.660.090 lei, acest cost reprezentând principala cauză pentru care societatea înregistrează pierdere contabilă netă în anii 2018, 2019 şi 2020”. Din punct de vedere fiscal, fondul comercial nu este un activ amortizabil, aşadar cheltuielile cu amortizarea contabilă a sa sunt nedeductibile fiscal la calculul impozitului pe profit.

Acesta este, totodată, şi motivul principal pentru care compania plăteşte peste 28 de milioane de lei impozit pe profit, deşi are pierdere financiară de 124 de milioane de lei. Statul român poate greşi în arhitectura raportărilor financiare care pot genera o imagine deformată a performanţelor companiilor, dar nu greşeşte niciodată, cu nici un leu în arhitectura impozitului pe profit.