Energia mai scumpă, costurile ridicate ale materiilor prime, tensiunile geopolitice și schimbarea comportamentului de consum pun din nou presiune asupra industriei alimentare.

Potrivit analizelor efectuate de Atradius, furnizor global de servicii de asigurare a creditelor, garanții și servicii de colectare a creanțelor, efectele se propagă de la producător la retailer și până la consumator, în timp ce companiile trebuie să gestioneze o ecuație tot mai complicată: costuri mai mari, spațiu limitat pentru creșterea prețurilor și un risc comercial în creștere. Pentru România, această ecuație vine într-un moment în care consumatorii sunt deja mult mai atenți la ceea ce primesc pentru fiecare leu cheltuit.

Conflictul din Golf și blocarea Strâmtorii Hormuz au readus energia în centrul ecuației de cost a industriei alimentare. Prețurile mai mari la energie și îngrășăminte se propagă de-a lungul întregului lanț, de la agricultură și procesare până la refrigerare, depozitare și transport. În paralel, seceta, temperaturile extreme și escaladarea conflictului din Ucraina adaugă noi riscuri asupra producției agricole și fluxurilor comerciale. Atradius estimează, în acest context, o creștere a prețurilor globale ale alimentelor de 11,6% în 2026 și de încă 4,8% în 2027.

Pe lângă efectele conflictului din Golf, producția și prețurile alimentelor sunt extrem de sensibile la fenomenele meteorologice nefavorabile, inclusiv valurile de căldură, seceta și fenomenul El Niño. Temperaturile extreme din această vară sunt așteptate să reducă randamentele culturilor și producția agricolă în SUA și Europa. La începutul lunii iunie, mai mult de jumătate din teritoriul SUA se confrunta cu seceta, fiind afectate peste 100 de milioane de hectare de teren agricol. În Europa de Vest, perioadele prelungite de caniculă și secetă ar putea majora inflația alimentară cu peste un punct procentual anul viitor, aceasta putând ajunge la 3%. Un fenomen El Niño puternic poate perturba suplimentar comerțul agricol mondial, prin reducerea recoltelor și limitarea disponibilității produselor alimentare. Aceste constrângeri asupra ofertei pot împinge prețurile alimentelor și mai sus, economiile din zona Pacificului și cele dependente de agricultură fiind adesea printre cele mai afectate.

Combinația dintre presiunile geopolitice și cele climatice este de natură să limiteze producția în mai multe regiuni agricole importante, să amplifice volatilitatea prețurilor la nivel global și să determine creșterea prețurilor alimentelor în întreaga lume. Se estimează că prețurile globale ale alimentelor vor crește cu 11,6% în 2026 și cu 4,8% în 2027.

Atât în Europa, cât și în SUA, discounterii continuă să câștige cotă de piață, susținuți de interesul constant al consumatorilor pentru opțiuni mai accesibile.

Pentru industria alimentară, problema nu este însă doar cât vor costa materiile prime sau energia, ci cât din aceste creșteri poate fi transferat mai departe fără pierderi de volum.

România: consumator atent la cheltuieli

Faptul că pe plan extern situația geopolitică își spune cuvântul, iar aceasta va afecta și piața din România, este subliniat și de Feliciu Paraschiv, vicepreședinte la Asociația Națională a Comercianților Mici și Mijlocii din România (ANCMMR). „Indicele FAO ne indică creșteri anormale în ultimul an la cele 6 categorii de produse monitorizate”, a declarat Feliciu Paraschiv, într-un interviu care va apărea în ediția septembrie 2026 a revistei Piața. „Indicele Bloomberg Agriculture Spot, care monitorizează 10 produse agricole speciale, e și mai sumbru, de exemplu ne indică o o creștere a zahărului cu 20% pentru cotațiile futures, lucru care va răsturna prețurile pe toată piața de dulciuri și răcoritoare la nivel mondial. Dacă materiile prime, energia și transportul se scumpesc, valul ajunge inevitabil și în România”, a arătat vicepreședintele ANCMMR.

Prețurile mai mari ale materiilor prime și alimentelor, reducerea veniturilor disponibile ale gospodăriilor pe fondul scumpirii energiei și perturbările care afectează securitatea alimentară schimbă obiceiurile de consum și dinamica industriei. Pentru gospodării, creșterea prețurilor la energie și alimente se traduce prin facturi mai mari la cumpărăturile alimentare și o putere de cumpărare mai redusă.

Piața locală intră în această perioadă cu un consumator deja obișnuit să își calculeze mai atent cumpărăturile. Potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS), rata anuală a inflației a coborât la 8,16% în iulie 2026, de la 10,42% în iunie, însă produsele alimentare erau în continuare cu 5,03% mai scumpe decât în iulie anul trecut. Combustibilii, o componentă relevantă pentru costurile logistice ale industriei, au înregistrat la rândul lor creșteri importante. Datele de consum arată însă o schimbare mai nuanțată decât simpla orientare către cel mai mic preț.

Analiza YouGov Shopper Panel pentru primul semestru din 2026 arată o migrare a cumpărătorilor români dinspre extremele pieței către zona de mijloc: brandurile mainstream au câștigat 1,2 puncte procentuale cotă și au generat 60% din creșterea valorică a pieței, în timp ce mărcile private premium au crescut valoric cu 24,4%. Cu alte cuvinte, presiunea asupra bugetului nu îi determină automat pe consumatori să aleagă cea mai ieftină variantă, ci să caute ceea ce consideră o alegere mai bună pentru banii disponibili.

Într-o perioadă cu volatilitate ridicată, prețul devine inevitabil mai important, dar nu este singurul criteriu. Vedem un consumator care compară mai mult și își prioritizează cheltuielile, iar această schimbare se transmite în sens invers de-a lungul întregului lanț. Retailerii devin mai atenți la prețurile de achiziție, producătorii au un spațiu mai mic pentru a transfera costurile, iar presiunea ajunge în final în marje și în necesarul de capital de lucru. Pentru companii, provocarea este să gestioneze simultan costul, cererea și riscul financiar al partenerilor comerciali.

Alexandra (Predeanu) Mehedințu, Country Manager Atradius România

Pentru producătorii și procesatorii de alimente, marjele erau deja reduse înainte de actuala escaladare a costurilor, arată Atradius. Energia, materiile prime, ambalajele și transportul exercită acum o presiune suplimentară.

Situația este cu atât mai dificilă în Europa, unde costurile energetice se suprapun peste cheltuielile ridicate cu forța de muncă și cerințele de reglementare și, în consecință, marjele, deja reduse, sunt comprimate și mai mult, argumentează Aurora Zubillaga, Food sector specialist for Europe în cadrul Atradius. În plus, capacitatea limitată de a majora prețurile face dificilă transferarea integrală a costurilor suplimentare către clienți, mai ales într-un mediu de retail extrem de competitiv, dominat de jucători mari.

În același timp, într-o piață de retail concentrată și foarte competitivă, producătorii nu pot transfera automat întreaga creștere de cost în prețurile de vânzare. Ca răspuns, companiile europene pun accent pe controlul costurilor, optimizarea portofoliilor, eficiență și creșteri selective de preț. Atradius avertizează însă că riscul de credit este mai ridicat pentru companiile mici și mai puțin diversificate, cu o putere redusă de negociere, precum și pentru sectoarele dependente puternic de energie, transport sau furaje, între care se află și procesarea cărnii.

În România, presiunea financiară trebuie privită și în contextul mai larg al mediului de afaceri. Datele Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC) arată că 3.146 de firme și PFA au intrat în insolvență în primele cinci luni ale anului, cu 13,62% mai multe decât în aceeași perioadă din 2025. Comerțul cu ridicata și cu amănuntul s-a aflat între domeniile cu cel mai mare număr de insolvențe raportate.

„Într-un asemenea context, o marjă mai mică nu rămâne doar o problemă de profitabilitate. Dacă peste ea se suprapun termene mai lungi de încasare sau un client care începe să plătească tot mai greu, presiunea se mută foarte repede în cash-flow. Iar într-o industrie cu volume mari, rotație rapidă și necesar permanent de capital de lucru, timpul în care o factură rămâne neîncasată devine el însuși un cost”, explică Alexandra (Predeanu) Mehedințu. Această evoluție este deja vizibilă în datele Atradius Payment Practices Barometer 2026.

Potrivit Alexandrei (Predeanu) Mehedințu, companiile din România sunt cele mai afectate din regiune de creșterea duratei de încasare a creanțelor (DSO), iar România se află, alături de Turcia și Slovacia, printre piețele cu niveluri ridicate atât ale creanțelor restante, cât și ale celor care ajung pierderi definitive, în special în cazul companiilor medii și mari din industrie și comerț.

Retailerii: aceeași problemă, văzută din cealaltă parte a mesei

Nici retailerii nu au mult mai mult spațiu de manevră. Atradius observă că, în Europa, SUA și Asia, competiția din retailul alimentar se concentrează tot mai mult asupra prețului. Retailerii trebuie să absoarbă simultan costuri mai mari cu energia, forța de muncă, logistica și furnizorii, fără să piardă consumatorii care au devenit mai sensibili la preț. Dimensiunea începe astfel să conteze tot mai mult. Marii retaileri au o putere de negociere superioară, acces mai bun la finanțare și economii de scară, în timp ce operatorii mai mici au o capacitate mai redusă de a absorbi creșterile de cost.

În Europa, Atradius consideră că supermarketurile tradiționale din segmentul mediu sunt într-o poziție deosebit de dificilă: discounterii presează dinspre zona de preț, iar retailerii premium concurează prin diferențiere. Ca răspuns, retailerii își dezvoltă mărcile private, își optimizează aprovizionarea și investesc în automatizare și inteligență artificială pentru a proteja marjele.

În România, această dinamică are o particularitate. Studiul BCG European Consumer Sentiment 2026 arată că românii sunt încă mai puțin înclinați decât media europeană să cumpere frecvent mărci private în categoria grocery. În același timp, 40% dintre respondenții români consideră produsele de brand mai bune decât alternativele marcă proprie.

Așadar, conchide specialistul Atradius, „lupta pentru consumator nu se reduce la brand versus private label și nici la premium versus ieftin, iar câștigătorii pot fi mai degrabă acei jucători care reușesc să justifice clar valoarea oferită”. Dar „lupta pentru consumator nu e singura pe care retailerii trebuie să o câștige: în această perioadă cu marje sub presiune și costuri ridicate, la fel de importante sunt lichiditatea, gradul de îndatorare și capacitatea de a-și onora obligațiile la timp. Pentru furnizori, asta înseamnă că trebuie urmărite vânzările unui partener, dar și semnalele de deteriorare a comportamentului de plată. În perioade de presiune, primele semnale nu apar neapărat în vânzări, ci în prelungirea termenelor de plată, solicitări de renegociere sau întârzieri tot mai frecvente. Tocmai de aceea, monitorizarea riscului de credit comercial devine esențială”, explică Alexandra (Predeanu) Mehedințu.

Pentru producători și distribuitori, miza nu mai este, așadar, doar să fie prezenți pe raft și să câștige volume, ci să se asigure că aceste volume se transformă efectiv și la timp în lichiditate. Într-o industrie cu rotație rapidă, costuri recurente și marje atent gestionate, diferența dintre o vânzare bună și una riscantă poate fi, în final, capacitatea clientului de a plăti.

Premiumul rezistă, dar devine mai selectiv

Aceeași logică începe să se vadă și în segmentul premium. Analizele Atradius la nivel internațional indică faptul că produsele premium, organice și artizanale rămân atractive structural pe termen lung, însă sunt mai vulnerabile în actualul ciclu economic.

Consumatorii cu venituri ridicate continuă să susțină anumite categorii, în special cele asociate sănătății și stării de bine, dar reducerea puterii de cumpărare determină o parte mai mare a populației să reducă frecvența cumpărăturilor sau să aleagă produse mai accesibile.

Și aici, România oferă un tablou interesant. Studiul PwC Voice of the Consumer arată că 27% dintre consumatorii români declară o preferință pentru brandurile budget/value, față de 19% care preferă brandurile premium. Dar prețul nu explică singur alegerile: 42% spun că preferă ingrediente proaspete, iar 31% produsele locale. Cu alte cuvinte, consumatorul taie din cheltuieli, dar nu renunță automat la criteriile de calitate.

„Pentru producători și retaileri, cred că aceasta este una dintre diferențele importante față de alte perioade inflaționiste: consumatorul nu caută exclusiv cel mai mic preț. Caută să înțeleagă pentru ce plătește. Asta poate proteja brandurile și produsele diferențiate, dar numai dacă diferența este suficient de relevantă pentru a justifica prețul. Din perspectiva riscului de credit, însă, companiile premium mai mici sau de nișă devin mai vulnerabile atunci când scăderea volumelor se întâlnește cu o structură de costuri ridicată și cu o putere redusă de negociere. De aceea, pe lângă evoluția cererii contează și capacitatea acestor companii de a-și proteja marjele și lichiditatea și de a-și onora obligațiile la timp”, punctează Alexandra (Predeanu) Mehedințu.

De la riscul de consum la riscul de încasare

La fel ca în alte industrii și pentru industria alimentară o schimbare foarte importantă este că riscul nu mai poate fi analizat separat pe verigile lanțului. Un consumator care cumpără mai prudent pune presiune asupra volumelor retailerului, acesta negociază mai dur cu furnizorul, iar producătorul încearcă să absoarbă o parte din costuri pentru a-și păstra volumele și clienții. Marja scade, necesarul de capital de lucru crește, iar dacă termenele de plată se prelungesc, problema comercială se transformă într-una financiară.

De aceea, bonitatea partenerilor și comportamentul lor de plată devin la fel de importante ca evoluția vânzărilor. „În perioadele de creștere, atenția companiilor merge firesc către vânzări și câștigarea de cotă de piață. Într-un mediu ca cel actual, întrebarea trebuie dusă însă până la capăt: nu doar cât vindem, ci cui vindem, în ce condiții și cât de sigur este că vom încasa. O vânzare este cu adevărat profitabilă abia atunci când banii au ajuns în cont. De aceea, managementul riscului de credit nu trebuie văzut ca o frână pusă creșterii, ci ca una dintre condițiile unei creșteri sănătoase”, concluzionează Alexandra (Predeanu) Mehedințu, Country Manager Atradius România.

Iar într-un sector în care produsul trebuie să circule repede de la producător la raft, devine la fel de important ca și banii să circule suficient de repede în sens invers. Pentru industria alimentară globală, această nu pare astfel să aducă o singură presiune dominantă, ci suprapunerea mai multora: energie și materii prime mai scumpe, consumatori mai calculați, concurență intensă în retail și o circulație mai lentă a banilor între companii.

Pot fuziunile și achizițiile să susțină creșterea?

În ultimii ani, companiile din industria alimentară au utilizat fuziunile și achizițiile (M&A) pentru a susține creșterea într-un context caracterizat de încetinirea cererii, presiuni asupra marjelor și o creștere organică mai redusă. După cum arată specialiștii Atradius, în SUA, ne așteptăm la o accelerare a activității de M&A, pe fondul condițiilor dificile de piață. Companiile mari se vor concentra asupra anumitor categorii de bază și vor renunța la categoriile care nu generează suficientă valoare. Fondurile de private equity vor continua să investească în companiile mai mici care nu reușesc să facă față presiunilor asupra marjelor. Această presiune și concurența determină companiile să utilizeze fuziunile și achizițiile pentru a câștiga scară, a reduce costurile și a-și consolida lanțurile de aprovizionare.

În Europa, activitatea de M&A este așteptată să crească cel mai semnificativ în retail, în special în rândul discounterilor, precum și în procesarea alimentelor, mai ales în rândul companiilor de dimensiuni medii, consolidarea fiind principalul motor al tranzacțiilor. Sunt anticipate și achiziții selective în segmente reziliente, orientate către sănătate și cu potențial ridicat de creștere, precum produsele proteice și alimentele funcționale.

Totuși, incertitudinea mai mare din piață și costurile ridicate de finanțare ar putea încetini sau amâna unele tranzacții, în special în cazul companiilor mai mici sau cu un grad ridicat de îndatorare. În același timp, activitatea de M&A ar putea rămâne mai redusă în cazul brandurilor premium, artizanale și de nișă, întrucât aceste segmente sunt mai expuse slăbirii cererii din partea consumatorilor și presiunilor asupra evaluărilor.

Și în România are loc o accelerare a fenomenului M&A. Producătorul de carne Cris-Tim, a anunțat, pe site-ul Bursei de Valori București, că are în plan triplare producției prin achiziții, nu prin investiții. La rândul său, compania Abatorul Periș intenționează să achiziționeze 9-11 capacități de producție, în următorii doi ani.

Cu o prezență strategică în peste 160 de birouri din 50 de țări, Atradius este membru al Grupo Catalana Occidente (GCO.MC), unul dintre cei mai mari asigurători din Spania. Sucursala din Romania a Atradius a fost înființată în ianuarie 2017 și oferă soluții de asigurare de credit și de colectare a creanțelor, având ca obiectiv reducerea expunerii clienților săi la riscul de neplată din partea cumpărătorilor cărora le vând produsele și serviciile.