Haos total în legislaţia de mediu! Autorităţile caută în continuare soluţii pentru stabilirea unui cadru eficient în ceea ce priveşte atingerea ţintelor de colectare selectivă şi reciclare a deşeurilor de ambalaje. Între timp,  Comisia Europeană a avansat procedura de infringement asupra României în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru că nu a închis şi reabilitat 68 de depozite de deşeuri neconforme, ce constituie un risc grav pentru sănătatea umană şi pentru mediu. O altă procedură de infringement e pe cale să se activeze şi vizează neatingerea ţintelor de colectare selectivă şi reciclare pentru deşeurile din ambalaje începând cu anul 2014. Răspunderea României pentru încălcarea obligaţiilor asumate, de transpunere a Directivei 2012/19/UE, se poate transforma în plata unei sume forfetare stabilită la 1,74 milioane de euro şi a unor penalităţi stabilite în funcţie de gravitate (de diferenţa între ţinta stabilită şi cea realizată),  cuprinse între 2.000 şi 124.000 de euro pentru fiecare zi de întârziere. Iar numărul de zile de întârziere se calculează de la data de 14 februarie 2014. Pentru cele 1.095 de zile de întârziere, penalităţile pot fi cuprinse între 22,19 mili­oane de euro şi 135,78 de milioane de euro. Cum ţintele atinse de România în colectare selectivă şi reciclare sunt departe de cele stabilite la nivel european, un eventual ­infringement poate împinge penalităţile spre valoarea de 100 de milioane de euro!

De fapt, problema banilor pare să domine problemele sau interesul acordat mediului, atât în realţia cu Uniunea Europeană şi în angajamentele asumate, cât şi în legislaţia  prezentă şi cea propusă de Ministerul Mediului pentru a fi promovată.  Soluţiile propuse de autorităţi, atât cele care şi-au încheiat mandatul în decembrie 2016, cât şi cele care au preluat atribuţiile în ianuarie 2017, sunt strict legate de taxe, sub forma unor impozite indirecte din punct de vedere fiscal, şi aproape deloc de cadrul organizaţional în care se desfăşoară  procesele de colectare selectivă, sortare, reciclare, raportare. Din acest motiv, funcţionând într-un cadru haotic, toate companiile implicate în lanţul de producere, colectare, sortare, reciclare a deşeurilor din ambalaje urmăresc fie câştiguri cât mai mari, fie costuri cât mai mici (în cazul generatorilor de deşeuri). Despre obiectivele de mediu se pomeneşte doar ca rezultat al acţiunilor ce vizează în principal banul!

Valentin Durigu, Associate Director, Servicii de Asistenţă Fiscală, KPMG, spune că trebuie căutate alternative la actualele OTR-uri. „Anul 2016 a fost un an diferit faţă de toţi ceilalţi, deoarece mulţi agenţi economici s-au confruntat cu o situaţie inedită în care au fost obligaţi să plătească nişte contribuţii la Fondul pentru Mediu pentru anul anterior, chiar dacă au îndeplinit condiţiile legistaţiei de mediu din momentul respectiv. Acest lucru s-a datorat faptului că Administraţia pentru Mediu a început să facă controale la operatorii cu responsabilităţi în reciclare şi valorificare şi au descoperit că OTR-urile  nu îşi îndeplineau oligaţiile. Schimbarea legistlativă de la mijlocul anului 2016 - prin care orice generator de deşeuri a primit o alternativă la aceste OTR-uri, alternativa fiind îndeplinirea individuală a obiectivelor de recliclare şi valorificare - va produce efecte concrete abia în acest an, pentru că negocierea unor contracte şi găsirea unor alternative la OTR presupune mult timp”, a spus Valentin Durigu,  la conferinţa ­„Intrăm într-o nouă eră a fiscalităţii?”.

Un scurt istoric edificator

O scurtă rememorare a paşilor care au condus la această situaţie poate fi clarificatoare pentru actuala conjunctură:

• În 2014, în februarie, sunt stabilite cotele ţintă de reciclare pentru România. Potrivit Legii serviciului pu­blic de salubrizare a localităţilor, autorităţile locale au obligaţia de a îndeplini obiectivele de mediu impuse la nivel comunitar, în special reducerea cantităţilor de deşeuri depozitate la gropile de gunoi cu 35%, până în 2016. În acest sens, atingerea ţintelor de colectare, pentru fiecare dintre cele 10 fluxuri de deşeuri, trebuia verificată periodic de Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM), iar responsabilitatea să fie echitabilă şi echilibrată între sectorul public şi cel economic. Asta arată că deşeurile de ambalaje nu reprezintă decât o mică parte a problemei pe care o ridică proasta gestio­nare a deşeurilor în România, cele mai multe deficiențe fiind de fapt în zona deşeurilor municipale sau a inci­nerării deşeurilor. 

• Uniunea Europea­nă presează România, încă din 2011 să construiască un Plan Național de Gestiune a Deșeurilor (PNGD) care să fie agreat de Bruxelles şi care să fie funcţional. Axa prioritară pe baza căreia România a beneficiat de fonduri europene de mediu în perioada 2007 – 2013 prevedea ca, până la finalul acestei peri­oade, ţara noastră să dispună de două mari incineratoare de deşeuri municipale, la Bucureşti şi Braşov. Cele două planuri prezentate de autorităţile de la Bucureşti în anii anteriori (unul dintre ele, probabil ultima variantă, pu­blicat chiar pe site-ul minis­terului) au fost catalogate de politicienii europeni drept „deziderate, dar nu planuri de management”. De aceea, pentru România au fost stabilite în 2012 nişte obiective anuale de reciclare şi nişte etape de parcurs, urmând ca aceste obiective să fie atinse prin elaborarea unui Plan de Management al Deşeurilor funcţional. Care lipseşte, deşi ultimul termen era 31 decembrie 2016!

• În vara anului 2015, un control al Administraţiei Fondului pentru Mediu (AFM) a identificat o serie de nereguli în sistem de transfer de responsabilitate, dintre care cea mai gravă se referă la raportarea de către OTR-uri a unor cantităţi fictive de deşeuri care, în realitate, nu au fost niciodată colectate sau reciclate. Ca atare, AFM a aplicat penalităţi fiscale pentru şase din cele zece OTR-uri din România, în valoare de aproximativ 19 milioane de euro, iar activitatea acestora a fost suspendată. Cele 6 OTR-uri acopereau aproximativ 80% din piaţa colectării selective a deşeurilor din ambalaje.

• În luna octombrie 2015 a fost depusă în Parlament şi votată în regim de urgenţă Legea 249/2015, care modifică peste noapte reglementările existente la acea dată, mutând integral responsabilitatea materială a OTR-urilor în ograda firmelor care au încheiat contracte cu acestea. Mai exact, 7.385 de producători, înregistraţi la AFM ca emitenţi de ambalaje, s-au trezit buni de plată pentru deşeurile emise în piaţă în ultimele două luni ale anului 2015, deşi aveau contracte pentru transferul de responsabilitate. 

• Sesizând pericolul aplicării Legii 249/2015 în forma şi condiţiile de piaţă, cu doar patru OTR-uri active cu o capacitate mică de colectare, implicit de preluare a res­ponsabilităţilor, federaţiile patronale, inclusiv cele din industria alimentară – Romalimenta şi Pro Agro –, solicită Ministerului Mediului suspendarea aplicării legii până la clarificarea situaţiei pentru producătorii ce se aflau sub contract cu OTR-urile în lunile noiembrie şi decembrie. 

Ministerul propune noi modificări. Din nou despre bani!

Deşi procedura de autorizare pentru noi OTR-uri s-a deblocat la sfârşitul anului 2016, nu este mare înghesuială pentru această activitate. Surse din cadrul Ministerului Mediului spun că la autorizare sunt foarte puţine organizaţii înscrise faţă de aşteptările AFM, iar printre acestea se află şi o parte dintre organizaţiile a căror activitate a fost suspendată în iulie 2015.

Motivele pentru care preluarea responsabilităţii în privinţa colectării selective nu prezintă mare interes par să fie de ordin financiar. Pe măsură ce condiţiile de desfăşurare a activităţii sunt tot mai neclare şi asupra metodologiei de lucru planează încă incertitudinea, activitatea de colectare selectivă devine una extrem de riscantă. 

Din aceste motive, noua conducere a Ministerului Mediului a venit cu o nouă propunere de modificare a legislaţiei, mai exact a OUG 196/2005, iar modificările se referă şi de această dată la ...taxe, adică tot la bani! Proiectul de Ordonanţă de Urgenţă avansat de minister are în vedere instituirea unor taxe suplimentare și stabilirea obligativităţii sortării deşeurilor la groapa de gunoi până la îndeplinirea obiectivelor de reciclare, res­pectiv 50% din cantitatea de deşeuri emise pe piaţă. Obligaţia prevăzută în proiectul de ordonanţă cade în sarcina companiilor de salubritate, deşi acestea nu sunt proprietari ai deşeurilor şi prestează doar un serviciu în numele proprietarilor deşeurilor, adică a autorităţilor locale. În plus, proiectul instituie taxe şi pentru deşeurile importate de intermediari sau reciclatori, deșeuri care în urma sortării nu intră în fluxul de reciclare şi ajung la gropile de gunoi locale.

Ce spun autorităţile despre noua propunere

În România se generează ­anual aproximativ 6 milioane tone de deșeuri, deci fiecare cetățean generează în medie 350 kg/an. „În condițiile aplicării taxei la nivelul de 80 lei/tonă, fiecare cetățean ar plăti o taxă pentru depozitarea deșeurilor de aproximativ 2,5 lei/lună/persoană, pe lângă existența taxei de salubrizare, care la nivelul țării este cuprinsă între 2 și 9 lei/lună/persoană. Acest fapt ar conduce la dublarea, în unele cazuri, a cuantumului taxelor legate de gestionarea deșeurilor care trebuie plătite de cetățean”, se mai arată în docu­ment. În proiectul Guvernului  se afirmă că modificarea taxei prevăzută la  art. 9 alin. (1) lit. c) din OUG 196/2005 se impune în vederea instituirii unui instrument fiscal de mediu pentru penalizarea activității de eliminare prin depozitare a deșeurilor, în scopul creșterii gradului de colectare. 

Din perspectiva legiuitorului, senatorul Allen ­Coliban, preşedintele Comisiei pentru Mediu din Senatul României, spune că în prima parte a lunii martie vor avea loc la Comisie discuţii cu ministrul Mediului, Daniel Constantin, pentru clarificarea aspectelor pe care vrea să le soluţioneze prin Ordonanţa de Urgenţă, iar în perioada următoare va stabili întâlniri cu organizaţiile patronale şi neguvernamentale implicate în această problematică a deşeurilor. 

„La începutul lunii martie demarăm consultările cu toţi factorii implicaţi în colecta­rea, gestionarea şi reciclarea deşeurilor. A venit momentul să schimbăm abordarea în privința deșeurilor și a reciclării în România. Problemele cu care se confruntă țara noastră și care au dus până la declanșarea infringement-ului, precum și faptul că noi alegem să plătim penalități, în loc să începem să implementăm soluții sustenabile, sunt priorități pentru a căror rezolvare mă voi lupta în cadrul Comisiei de Mediu de la Senat. Ca proaspăt președinte al acestei comisii, mă declar deschis spre dialog și spre identificare de soluții cu toți actorii din acest segment - minister, operatori, colectori, reciclatori, autorități publice, agenți economici, ONG-uri.”

Ce spun operatorii economici

Reacţia operatorilor economici la noua propunere a guvernului nu a întârziat. Întruniţi adhoc în Coaliţia pentru o economie circulară , mai mulţi reciclatori cărora li s-au alăturat şi ONG-uri şi câteva firme de salubritate au respins propunerea Guvernului de modificare a modului în care este taxată depozitarea deşeurilor. Conform unor surse guvernamentale, unul dintre motivele respingerii ar fi propunerea privind introducerea unei noi taxe la Fondul pentru mediu, care urmează a se încasa de la proprietarii sau administratorii de depozite pentru deşeurile nepericuloase şi deşeurile ­inerte încredinţate de alţi operatori economici decât cei prevăzuţi la art. 9 alin (1) lit. c). 

Această taxă, despre care reprezentanţii Guvernului susţin în expunerea de motive că ar asigura o impunere echitabilă a tuturor generatorilor de deșeuri, inclusiv a celor care efectuează operațiuni de import sau achiziție UE în vederea depozitării finale pe teritoriul României, este în detrimentul reciclatorilor, care în absenţa unui sistem de colectare eficient, încurajează colectarea paralelă în centrele de colectare private sau apelează la importuri de deşeuri. Colectarea paralelă asigură un cost al materiei prime mult sub nivelul preţuerilor al care vând OTR-urile deşeurile, şi a reprezentat permanent o sursă de câştig substanţială pentru reciclatori. De remarcat că România este singurul stat european în care funcţionează o piaţă paralelă a colectării selective a deşeurilor.

Pe de altă parte, companiile de salubritate contestă atât proiectul de ordonanţă care le-ar pune în situaţia de a plăti pentru cantităţile de deşeuri nesortate din cele preluate de la gospodării, cât şi modul în care OG 31/2013 reglementează colectarea taxei de depozitare de 80 lei/tonă. Asociația Română pentru Managementul Deșeurilor (ARMD) a solicitat Guvernului ca la modificarea cadrului legal privind gestionarea deșeurilor să respecte toate prevederile din Tratatul Uniunii Europene și directivele europene. ARMD susţine că este oportună și necesară măsura Guvernului de instituire a taxei de 80 lei/tonă pentru deșeurile depozitate, dar cu respectarea principiului „poluatorul plătește” prevăzut prin art. 14 din Directiva Comisiei Europene 2008/98 privind deșeurile și prin art. 19 (2) din Tratatul Uniunii Europene.

„Ministerul Mediului dorește să intervină asupra cadrului legal pentru restabilirea responsabilităților și a penalităților pentru scăderea cantității de deșeuri depozitate. Din păcate, noua propunere de modificare a Ordonanței 196/2006 încalcă jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, care a valorizat principiul european „poluatorul plătește”. Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, art.17, alin.1. și Legea 101/2006 republicată, art.2, prevăd că autoritățile locale răspund de asigurarea colectării separate a deșeurilor în calitate de deținător legal al deșeurilor municipale. Autoritatea Locală este singura care are instrumente legale prin care poate să oblige populația să colecteze separat deșeurile menajere sau să reducă cantitatea de deșeuri gene­rate. Numai Autoritatea Locală poate, conform legii, să amendeze persoanele fizice și juridice care nu separă deșeurile la sursă; este singura autoritate care are la îndemână aplicarea de măsuri coercitive în acest sens sau care poate iniția (cu respectarea echilibrului contractual) modificări ale contractelor de salubritate existente în vederea implementării plății corelate cu cantitatea de deșeuri care o aruncă generatorii de deșeuri. În acest context, menționăm că în România este cel mai mic tarif de colectare a deșeurilor din Uniunea Europeană”, precizează Dumitru Mihalache – Președintele A.R.M.D.

Companiile de salubritate propun ca diferența dintre procentul  colectat şi procentul ţintă să fie plătită de autoritatea contractantă, respectiv de autorităţile publice locale,  deoarece acestea sunt proprietarii deşeurilor în conformitate cu legea 101 / 2006. Mai mult, aceştia spun că legiuitorul trebuie să ia măsuri împotriva primăriilor care nu organizează licitaţii pentru încredinţarea prin contract a serviciilor de salubritate, dar există şi o serie de localităţi în care contratele nu includ exigenţele co­lectării selective. Din aceste motive, orice demers le­gislativ se va lovi de imposibilitatea transpunerii în practică a directivelor europene.

Modelul german - sau ce află un investitor despre problemele de mediu din România

Interviu cu Dr. Ilinca Pandele, Consultant Market Entry&Business Development, Camera de Comerţ şi Industrie Româno-Germană

Care considerați că ar fi cele mai eficiente căi prin care autoritățile române pot rezolva problemele de funcţionalitate a sistemelor de colectare selectivă și reciclare a deșeurilor?

AHK România este de părere că eforturile factorilor decizionali ar trebui concentrate în direcția promovării și îmbunătățirii cadrului de reglementare și alinierea acestuia la legislația și practicile din alte state membre ale Uniunii Europene, unde rezultatele confirmă succesul, cum ar fi Germania sau Olanda, și mai puțin către introducerea de noi forme de taxare indirectă, care generează derută și nesiguranță în rândul investitorilor, companiilor producătoare, comercianților și populației. De o reală importanță este definitivarea Planului Național de Gestionare a Deșeurilor pe care, în prezent, România îl are în curs de elaborare, în conformitate cu Directiva-cadru europeană privind deșeurile și a condiționalității ex-ante (CEA) pentru utilizarea Fondurilor Europene Structurale și de Investiții (FESI) în sectorul deșeurilor, în perioada 2014-2020. Termenul  de fina­lizare pentru PNGD a fost deja depășit, data limită de publicare fiind 31.12.2016. De asemenea, foarte importantă este includerea instrumentelor economice care sunt cele mai potrivite pentru a încuraja practicile durabile de gestionare a deșeurilor în România, dar și pentru creșterea gradului de reciclare a deșeurilor și de deviere de la depozitare, taxa la depozitare, mecanismele de răspundere extinsă a producătorilor, principiul „plătește cât arunci”.

Ce diferențe majore considerați că există între sistemul german de colectare, selectare și reciclare și cel românesc?

Este vorba despre înțelegerea timpurie și aplicarea corectă a conceptului de economie circulară care presupune că, pentru a se armoniza nevoile de dezvoltare sustenabilă ale societății pe termen lung, este necesară optimizarea consumurilor de resurse, astfel încât să risipim cât mai puțin și să refolosim cât mai mult. Îmbunătățirea utilizării resurselor trebuie să atingă un astfel de prag încât cantitatea de resurse naturale consumate net (adică cele extrase pentru prima dată din mediul natural) să nu pună în pericol ritmul lor de refacere naturală, în cantități suficiente pentru generațiile viitoare. Așa s-a  ajuns la adoptarea instrumentelor economice de promovare a colectării selective, reciclării și reutilizării și de stimulare a simbiozei industriale și a produselor mai ecologice.

De asemenea, relevant este faptul că, în Germania, populația a fost și este educată și puternic motivată de rațiunile de mediu, așa încât a devenit unul dintre actorii care generează o paletă largă de motivații și implicații profunde asupra evoluției economiei pe termen mediu și lung, din perspectiva promovării sustenabilității pe lanțul valoric producție-consum- prevenție- reciclare.

O altă rețetă de succes este buna colaborare ce există între toate părțile implicate, de la autorități pu­blice centrale și locale, mediul economic, la companii de salubritate și reciclare - dar și a mediului privat, în general - și terminând cu cetățeanul.

Care sunt reacțiile companiilor germane prezente pe piața românească în ceea ce privește blocajul înregistrat în 2016 în acest sector?

Ce soluţii propun aceste companii pentru a fi multiplicate la nivel național?

În domeniul reciclării deșeurilor de ambalaje, în ge­neral, și implicit al protecției mediului, AHK România reiterează, de fiecare dată când are ocazia, câteva aspecte demne de luat în considerare:

• Punerea în aplicare și respectarea acquis-ului european din domeniul protecției mediului, cu accent pe aplicarea normelor și principiilor stabilite prin Tratatul CE prin elaborarea de măsuri naționale de prevenire, prin respectarea principiului „poluatorul plătește“, prin combaterea la sursă a poluării și prin asumarea în comun a responsabilității.

• Colectarea separată la sursă a deșeurilor reciclabile, a ambalajelor post-consum, trebuie efectuată ­separat de deșeurile municipale organice sau industriale, comerciale și instituționale, ca o condiție esențială pentru asigurarea unor niveluri ridicate ale calității și cantităților colectate efectiv la nivel național; astfel, reciclarea și valorificarea ar deveni viabile economic și benefice ecologic și în România.

• Colaborarea și cooperarea pe orizontală între cetățeni, autorități locale, organizațiile colectorilor și reciclatorilor, a organizațiilor producătorilor ca piloni relevanți desemnați de legislația europeană în domeniul gestionării deșeurilor.

• Producătorilor de produse ambalate, cărora le revin obligații legale în domeniu, trebuie să li se acorde prin le­gislație dreptul de a influența puternic colecta­rea separată, sortarea și reciclarea/valorificarea la nivel național și de a stimula eficientizarea și reducerea costurilor pentru a se asigura cel mai mic cost sustenabil pentru consumatori și societate. Transparența impusă asupra fluxurilor de deșeuri municipale reciclabile co­lectate separat de la ­populație și din comerț, acoperirea costurilor reale ale colectării selective și funcționarea schemelor de răspundere extinsă (EPR) reprezintă cheia succesului. 

• Aplicarea tarifelor diferențiate per volum și tip de deșeuri generat și oferirea de stimulente cetățenilor, generatorilor de deșeuri în general, pentru separarea deșeurilor menajere la sursă prin aplicarea corectă a principiului „plătește cât generezi“ (PAYT) la nivelul localităților.