AUTOR: RADU CRĂCIUN, preşedinte şi director general al BCR Pensii

Unul dintre argumentele „forte” pe care contestatarii pericolulului încetinirii economice şi alunecării în recesiune îl folosesc este apetitul consumerist al românilor, care nu dă niciun semn de scădere semnificativă. Şi nici nu ar avea de ce, în condiţiile în care sentimentul consumatorilor continuă să se afle la cote înalte, o situaţie reliefată şi de graficul de mai jos.

Dar, o privire mai atentă la acest grafic ne dă o veste proastă. De fapt, sentimentul consumatorilor rămâne pozitiv până în ultimul moment de dinaintea crizei şi chiar un pic după aceea. Este ceea ce sugerează evoluţia graficului în preajma crizei financiare care a început în 2007. Nota bene, în 2007, când criza creditelor ipotecare din SUA devenea de notorietate, sistemul financiar american se clătina şi instituţii financiare precum Bear Stearns, Fannie Mae şi Freddie Mac, Merrill Lynch au trebuit să fie salvate pe parcursul lui 2008 cu bani publici sau privaţi. Ceea ce nu s-a întâmplat şi cu Lehman Brothers care a fost lăsată să se prăbuşească în septembrie 2008, moment în care încrederea consumatorilor români atingea maximul.

Sigur, nu poate fi ingnorată contribuţia liderilor de opinie, care, în toată această perioadă, au susţinut în mod constant ideea că România se află la adăpost de orice pericol şi că „românii nu trebuie să se teamă“. Şi dacă la nivelul de sofisticare şi informare al acestora impactul crizei asupra României a fost atât de sub­estimat, de ce ar trebui să ne mirăm că populaţia a rămas încrezătoare chiar şi atunci când instituţii financiare majore din SUA şi Europa începeau să se clatine serios. Creşterile salariale continuau să le simtă în buzunar...

Este exact tabloul pe care îl vedem şi astăzi. Semnificativele creşteri salariale şi de pensii de care au beneficiat românii în ultimii ani, o bună parte din ele pe datorie publică, continuă să se reflecte în puterea de cumpărare şi în încrederea consumatorilor. Încredere care va începe să scadă doar odată cu primele concedieri şi reduceri salariale, adică într-un moment care s-ar putea dovedi deja tardiv pentru luarea unor decizii de ajustare de către companii.

Asta pune afacerile din România, şi nu numai, în faţa unei provocări similare investitorilor de pe pieţele de capital. Când ştii că eşti într-o piaţă care are o creştere devenită nesustenabilă, ce faci: mergi cu „turma” şi continui să investeşti sau ai o abordare contrară majorităţii? O decizie care nu este uşor de luat, pentru că nimeni nu are globul de cristal cu data începerii recesiunii. În aceste condiţii, alegerea între a beneficia de cele câteva procente de creştere pe care ţi le mai oferă prelungirea creşterii economice şi riscul de a lua o decizie de management întârziată cu pierderile asociate.

Statisticile sugerează că o parte a investitorilor financiari şi companiilor încep să devină precauţi în anticiparea unei inversări de tendinţă. Şi unii şi alţii încep să stea din ce în ce mai mult pe cash şi pun punct investiţiilor. Astfel, un raport recent al economistului Iancu Guda arată că cele mai mari 1000 de companii din România, care au 50% din veniturile tuturor firmelor, au marje de profitabilitate la minimul ultimului deceniu, îşi folosesc cash flow-urile la rambursarea creditelor şi stau pe 80% din cash-ul tuturor firmelor. O abordare prudentă de sfârşit de ciclu, în pofida sentimentului încă exuberant al consumatorilor.

Este un context care modifică sentimentul şi comportamentul pe termen lung şi care nu face decât să amplifice regresul economic şi să facă mai dificilă ieşirea din el prin temperarea consumului. Întorcându-ne la graficul anterior, se observă cum a fost ne­voie de o perioadă de 7 ani pentru a restabili încrederea consumatorilor, pierdută în doar 2 ani.

Mai este un element interesant sugerat de grafic. Şi anume, faptul că există evoluţii non-economice care pot influenţa sentimentul consumatorilor chiar şi într-un mediu economic benign. Priviţi declinul sentimentului început cu septembrie 2018 şi care a continuat până la începutul anului 2019. A fost un context extrem de agitat atât politic cât şi social, care a culminat spre sfârşitul lui 2018 cu o serie de decizii economice cel puţin discutabile promovate prin ordonanţa de urgenţă. Aparent, acestea au lăsat urme adânci în încrederea consumato­rului roman.

Înseamnă acest lucru că, prin opoziţie, comentarii publice de un pozitivism nejustificat economic sunt de dorit pentru a păstra încrederea consumatorilor? Din punct de vedere economic ar putea ajuta pe termen scurt, dar din punct de vedere etic ar fi total nejusti­ficate. Deoarece, cu cât populaţia va fi mai nepregătită, mai neavizată, pentru o recesiune, cu atât va avea mai mult de suferit.

Deci, domnilor lideri, economia României încetineşte, iar industria se află în recesiune de câteva luni. Vă recomand francheţe şi realism.

www.raducraciun.ro

Citește și : Consumul în 2020: mai vedem. E an electoral