În absenţa unor indicatori consum per capita calculați riguros pentru categoriile de bunuri de larg consum, în industria FMCG estimarea acestora stă la baza prognozelor. Doar un număr restrâns de companii comandă firmelor de research calcularea acestui indicator pentru mai multe produse din portofoliul lor, astfel încât să lucreze cu date certe şi nu cu evaluări.

Dimensiunea piețelor pe care își vând produsele reprezintă încă o mare provocare atât pentru antreprenori, cât și pentru companiile multinaționale care operează pe plan local sau european. Ultimele măsurători realizate de Eurostat, generalizate și defalcate pe grupe de produse, datează din perioada noiembrie 2008 – aprilie 2009 și au fost realizate pe baza datelor colectate în 2007, primul an în care Uniunea Europeană a funcţionat cu 27 de ţări membre, inclusiv România. Din motive care ne scapă, Eurostat nu a repetat această experienţă, iar informaţiile care circulă pe diverse pieţe privind consumul per capita pentru o anumită categorie de produse sunt în unele cazuri contradictorii, în alte situaţii îndoielnice, dar cele mai multe dintre ele prezintă o valoare fără a specifica cu exactitate cum a fost obţinută, ce s-a măsurat sau la ce a fost raportată.

Cu alte cuvinte, ceea ce se măsoară este foarte important pentru a stabili indicatorii consum per capita viabili, aproape de realitate. Este posibil ca tocmai diferenţele de metodologie în măsurare să fi determinat Eurostat să nu mai repete experienţa din 2007. Cert este că în ultimii 10 ani, criza economică și schimbarea obiceiurilor de cumpărare au adus modificări semnificative în consum pe anumite grupe de produse, iar măsurarea indicelui consum per capita devine tot mai frecvent o necesitate pentru producători. Numai în industria cărnii, consumul în perioada 2006 – 2016 a scăzut cu procente cuprinse între 7% şi 12% în ţările europene, în favoarea consumului de legume şi fructe proaspete. Informaţia a fost publicată de Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) şi a fost preluată de FAO în analizele sectoriale. Din păcate însă, nici o instituţie publică nu face astfel de măsurători. Centrele statistice naţionale din fiecare stat membru al Uniunii Europene monitorizeză grupele mari de mărfuri, iar în cazul anchetelor realizate în gospodării acestea au ca obiectiv monitorizarea costurilor cu alimentele, nu a categoriilor şi subcategoriilor de alimente consumate.

Andreea Cambir, Directorul Direcţiei de Statistică Socială  din cadrul Institutului Naţional de Statistică, spune că în acest departament se realizează cercetarea statistică selectivă Ancheta Bugetelor de Familie. Aceasta este organizată ca o cercetare trimestrială continuă, iar la colectarea datelor se folosesc două tipuri de formulare: chestionarul gospodăriei şi jurnalul gospodăriei. Informațiile privind consumul fizic se colectează prin autoînregistrare de către gospodărie în jurnal, acestea putând fi afectate de subiectivism. La nivel european, „Ancheta Bugetelor de Familie se desfășoară o dată la 5 ani și nu sunt colectate informații privind consumul fizic la nivel de produs, ci doar cheltuielile de consum. Datele privind cheltuielile de consum se grupează conform Clasificării standard pe destinații ale cheltuielilor de consum (COICOP). INS folosește ­aceeași clasificare armonizată la nivelul Uniunii Europene. Ancheta Bugetelor de Familie realizată de către INS este armonizată la cerințele și recomandările UE și participă din 5 în 5 ani la rundele de transmitere a datelor către Eurostat alături de restul țărilor membre”, precizează Directorul Direcţiei de Statistică Socială. În ceea ce priveşte calculul consumului per gospodărie, Andreea Cambir spune că „în calcul este inclus autoconsumul şi nu importurile, având în vedere că unitatea de observare este gospodăria care nu cunoaște întotdeauna dacă produsele sunt din import sau nu. Cât despre ciocolată, aceasta este inclusă în grupa «Ciocolată, bomboane, rahat și alte produse zaharoase», conform clasificarii COICOP.” O grupare care poate fi relevantă pentru instituţii pu­blice precum Ministerul Sănătăţii, dar care este practic inutilă producătorilor, fie că sunt producători de ciocolată sau de bomboane şi alte produse zaharoase.

Volumul eşantionului Anchetei Bugetelor de Familie realizată în cadrul Direcţiei de Statistică Socială din INS a fost calculat pentru o probabilitate de garantare a rezultatelor de 95% şi o eroare de reprezentativitate de 5%.

Informaţiile din mai multe surse, varianta de lucru pentru asociaţiile producătorilor

Producătorii și asociațiile producătorilor de alimente lucrează cu informații agregate pentru a evalua o dimensiune aproximativă a pieței. Deși informațiile publicate în presa ultimilor ani livrează o serie de cifre privind consumul per capita pentru diferite categorii de produse, în realitate o mare parte a acestor date sunt aproximări și evaluări realizate pe baza informațiilor agregate de fiecare asociație în parte. Aproximarea dimensiunii pieţei a devenit instrumentul de lucru cel mai des întâlnit în stabilirea indicatorilor macro, inclusiv consum per capita.

Tot producătorii susțin că atunci când achiziționează un serviciu de dimensionare a pieței pe o categorie de produse de la firme de research, contractele conțin de obicei clauze de confidențialitate ce nu permit mediatizarea acestor valori. Explicaţia este una argumentată, existând criterii specifice de măsurare stabilite prin comanda lucrării, criterii care se transformă într-o metodologie personalizată pentru fiecare măsurare în parte.

Cu stimuli externi, consumul de carne revine

Şi totuşi... cum poate un producător să stabilească dimensiunea unei pieţe?

Dacă informaţiile publice detaliate pe categorii şi subcategorii de produse lipsesc cu desăvârşire, asta nu înseamnă că un producător nu poate măsura corect, cât mai aproape de realitate, dimensiunea unei pieţe pe care vrea să plaseze un produs. Companiile de research vor oferi, bineînţeles contra cost, informaţii privind volume de vânzări sau informaţii privind consumul pe gospodării.

Panelul de gospodării realizat de GfK pe un eşantion de 3.000 de gospodării şi tehnologia de scanare a codurilor de bare a produselor, introdusă începând cu ianuarie 2013, asigură colectarea unor informaţii suplimentare despre produsele consumate, precum ţara de origine, producător, marcă, subcategoria sau categoria din care face parte produsul. În funcţie de categoria de produs, pot apărea pe scanner întrebări specifice – ce parfum, aromă, gust, concentraţie etc. Pentru produsele achiziţionate vrac, din magazine sau din pieţe, consumatorul scanează codul de bare dintr-un catalog pus la dispoziţie de GfK.

ESTIMAREA RĂMÂNE INSTRUMENTUL DE BAZĂ

• Deoarece informaţiile despre consumul per capita existente sunt ori vechi, ori contradictorii, principalul instrument de lucru pentru operatorii din industria bunurilor de larg consum rămâne estimarea.
• În anumite cazuri, pentru grupele mari de mărfuri monitorizate de Institutul Naţional de Statistică, estimarea porneşte de la indicatorii consum per capita pentru aceste grupe. Dar INS nu monitorizează categorii de produse.
• Pe anumite pieţe – carnea de porc – estimările sunt relative din cauza unor factori precum piaţa neagră şi autoconsumul, factori ce deţin încă o pondere importantă în total consum.
• Informaţii esenţiale pentru caracteristicile pe care trebuie să le cumuleze produsele noi nu sunt monito­rizate. Furnizorii care vor să lanseze pe piaţă produse noi au ca alternative să utilizeze estimările asociaţiilor patronale sau să comande, contra cost, un studiu pentru categoria respectivă de produse.

Pentru a obţine informaţii privind consumul per capita pentru diferite produse alimentare am apelat la Ministerul Agriculturii şi la Ministerul Economiei. Ambele instituţii lucrează cu informaţiile furnizate de Institutul Naţional de Statistică, aşa că am redirecţionat solicitarea către INS. În cadrul instituţiei, cele mai relevante informaţii cu privire la consumul per capita sunt livrate de Direcţia de Statistici Agricole şi de Mediu. Cele mai recente date de care dispune Institutul Naţional de Statistică, menţionate în tabel, sunt din anul 2016.

Ioana Dima, Director al Direcţiei de Statistici Agricole şi de Mediu din Institutul Național de Statistică, a descris metodologia pe baza căreia sunt obţinute aceste informaţii publice.

Care este metodologia prin care este calculat consumul per capita? Se face prin colectarea datetor prin sondaj în gospodării sau există o formulă mai complexă de calcul?

Datele prezentate mai sus nu sunt colectate prin cercetări statistice selective (sondaj), ci sunt calculate și publicate în lucrările de sinteză „Bilanţuri alimentare”, respectiv „Consumul de băuturi”.
Obiectivul principal al bilanţurilor alimentare constă în obţinerea de indicatori statistici privind disponibilităţile de consum ale populaţiei într-o anumită perioadă de timp (de obicei un an).
În lucrarea statistică „Consumul de băuturi” obiectivul îl constituie calculul consumului de băuturi alcoolice, vinuri şi bere, precum şi calculul consumului de băuturi nealcoolice.

Metoda de calcul utilizată:

• Indicatorii specifici sunt prezentaţi într-un tabel de intrări - ieşiri sub formă de resurse şi utilizări. Între cele două părţi se stabileşte relaţia: Resurse = Utilizări.
• Partea de „Resurse” grupează totalitatea cantităţilor dintr-un anumit produs agroalimentar de care dispune economia naţională în anul pentru care se întocmeşte bilanţul. Resursele se compun din producţia utilizabilă şi importul de produse agroalimentare: Resurse = producţie utilizabilă + import.
• Partea de „Utilizări” cuprinde exportul de produse agroalimentare şi disponibilităţile interne pentru consum: Utilizări = export + disponibilităţi interne pentru consum.
• Disponibilităţile interne pentru consum = utilizări – export.
• Disponibilul pentru consumul uman = disponibi­lități interne pentru consum – (consumul intermediar + pierderi +variaţie de stoc).

În calculul consumului per capita sunt incluse și autoconsumul și importurile?

În calculul consumului per capita sunt incluse informaţiile cu privire la grupa respectivă de produse, inclusiv cele legate de autoconsum şi importuri.

Principalele surse de date utilizate sunt: Cerceta­rea statistică PRODROM A – Produse şi servicii industriale pentru datele privind producţia fizică industrială şi stocurile în întreprinderile industriale; Cercetarea statistică privind datele de comerţ internaţional pentru import şi export; Statistica demografică - populaţia rezidentă a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011.