Comisia Europeană pentru Sănătate şi Siguranţă Alimentară a inclus România în lista ţărilor în care se va realiza audit în 2018 în ceea ce priveşte sistemele de control legate de etichetarea produselor alimentare, alături de Belgia, Franţa şi Italia. În urma unor sesizări privind deficienţe în etichetarea produselor alimentare, Comisia urmărește prin acest audit să găsească o formulă de colaborare instituțională pentru a face lumină în multiplele probleme privind etichetarea în România.

Etichetarea produselor alimentare comercializate ridică în continuare probleme atât producătorilor, cât şi comercianţilor. Retailerii, mari sau mici, sunt cei sancţionaţi de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) în cazul etichetării incorecte a produselor aflate pe rafturi, chiar dacă etichetarea incorectă sau incompletă nu le aparține. Legislaţia stufoasă, în anumite cazuri considerată de producători excesivă în raport cu legislaţia europeană din Regulamentul UE nr. 1169/2011, pune în dificultate producătorii şi depăşeşte cu mult capacitatea comercianţilor de a cunoaşte legislaţia specifică pentru etichetarea fiecărei categorii de produse în parte. Modificările succesive ale legii privind etichetarea, uneori fără a fi însoțite de norme metodologice de aplicare, au adus multă nervozitate în rândul producătorilor. În ultimii doi ani, aceștia au fost puși în situația de a recicla etichete și ambalaje deja tipărite pentru realizarea altor ambalaje, cu etichete noi, conforme cu prevederile adoptate. Or, asta înseamnă costuri, consi­derate adeseori inutile, costuri ce se regăsesc în prețurile la raft ale produselor.

Ultimul control realizat de ANPC arată că în materie de etichetare industria bunurilor de larg consum are multe lacune. Cel puţin aceasta este concluzia care răzbate din documentul „Raport sinteză cuprinzând concluziile reieşite din acţiunile de control privind modul de etichetare, comercializare şi depozitare a produselor alimentare specifice sărbătorilor de iarnă”, publicat de ANPC în urma controalelor făcute în perioada 27 noiembrie – 22 decembrie 2017 la 1.366 de operatori econo­mici. Dintre aceştia, la 904 (66% din total) au fost înre­gistrate nereguli.
Din detalierea neregulilor prezentate în raport reiese că peste 62% dintre acestea au la bază eticheta­rea defectuoasă, ceea ce ridică mari semne de întrebare cu privire la modul în care este structurată şi organizată legislaţia în materie de etichetare a produselor alimentare. Practic, 1 din 3 magazine au în rafturi produse cu etichete incomplete sau, mai grav, produse fără etichete sau care au etichete ce nu sunt în conformitate cu parametrii produsului.

La Comisia Europeană pentru Sănătate şi Siguranţă Alimentară s-au adunat multe sesizări privind probleme de etichetare a produselor

Situația etichetării produselor alimentare a ajuns și la Comisia Europeană, în ultimii doi ani fiind înregistrate nu mai puțin de 11 apeluri, unele direct la Comisia pen­tru Sănătate și Siguranță Alimentară, altele fiind formulate direct, ori ajunse indirect, prin Direcția Generală de Concurență. Prezent la București cu ocazia participării la un Forum de Sănătate Publică, în octombrie anul trecut, Comisarului European pentru Sănătate şi Siguranţă Alimentară, lituanianul Vytenis Andriukaitis, a discutat și cu reprezentanți ai autorităților române cu privire la siguranța alimentară a consumatorilor, cu reprezentanți ai guvernului și ai unor companii multinaționale producătoare de alimente, prezente pe piața locală.

„40% dintre aceste semipreparate din carne nu respectă standardele de calitate și de siguranță alimentară impuse atât de la nivel național, cât și de la nivel european”, spune europarlamentarul, referindu-se la faptul că ceea ce conțin produsele nu se regăsește decât parțial în ceea ce este înscris pe etichetă. Daniel Buda spune că ana­lizele realizate în cadrul laboratoarelor Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) au arătat că există o diferență semnificativă de compoziție față de cea indicată pe etichetă.

Cele mai frecvente nereguli în materie de etichetare, descoperite de inspectorii ANPC în cadrul controlului din luna decembrie:

1. Lipsa totală/parţială/ incorectă a elementelor de identificare/caracterizare – neregulă sancţionată în 30 de judeţe şi în municipiul Bucureşti, şi identificată la un număr de peste 700 de produse, conform enumerării din raport şi a constatărilor inspectorilor ANPC din teritoriu; cele mai multe produse descoperite în această situaţie sunt cele din carne şi produsele de carne congelată;

2. Înscrierea incompletă a aditivilor prin neindicarea denumirii categoriei aditivului, numelui specific şi/sau a codului numeric CE – deficienţă descoperită în 5 judeţe, în special pentru produse din categoria produse zaharoase/dulciuri/prăjituri;

3. Comercializarea produselor cu elementele de identificare/caracterizare netraduse în limba română – inspectorii ANPC au sancţionat această neregulă în 14 judeţe pentru un număr nespecificat de SKU-uri;

4. Lipsa sau înscrierea incompletă a etichetării nutriţionale – în cinci judeţe au fost găsite la comercializare produse fără etichete nutriţionale, din categoriile cofetărie/patiserie, preparate din carne;

5. Lipsa informării consumatorilor cu privire la ingredientele cu posibil efect alergen – nere­gulă a cărei prezenţă a fost semnalată în 21 de judeţe pentru un număr estimat (din enumerarea raportului) de peste 100 de produse;

6. Neînscrierea cantității ingredientelor care apar în denumirea sub care se vinde produsul – deficienţă sancţionată în trei judeţe, pentru un numar de 5 produse;

7. Abateri privind înscrierea cantității nete – în patru judeţe au fost descoperite nereguli pen­tru un număr de aproximativ 20 de produse;

8. Abateri privind indicarea datei durabilității minimale – abateri semnalate în trei judeţe. Data durabilităţii minimale lipseşte în special de pe etichetele produselor comercializate vrac;

9. Neînscrierea vizibilă si lizibilă a informațiilor obligatorii - neregulă semnalată în două judeţe.

Situația controalelor va fi auditată de Comisia Europeană în 2018

Comisia Europeană, prin intermediul Comisiei pentru Sănătate şi Siguranţă Alimentară, intenționează să desfășoare în anul 2018 audituri cu privire la sistemele de control legate de etichetarea produselor alimentare în România și alte trei state membre. Se urmărește prin acest audit formula de colaborare instituțională între autoritățile locale, atât cele de control, cât și cele legislative, cu scopul de a asigura o reală protecție a consumatorilor și de a preveni situațiile în care alimente neconforme pot ajunge la consumatori.

De asemenea, referitor la sesizările primite de Comisie cu privire la etichetarea falsă sau incompletă a unor produse din carne, comisarul Vytenis Andriukaitis face trimitere la o necorelare între categoriile de produse, așa cum sunt ele definite de legislația europeană, și categoriile de produse definite pe piața din România. „Comisia ar dori să precizeze că produsele semipreparate din carne nu sunt definite în legislația Uniunii Europene. Ar trebui, de aceea, să se clarifice dacă se face referire la preparate din carne, produse din carne sau alte produse definite de origine animală pentru care au fost stabilite standarde armonizate de siguranță alimentară aplicabile direct”, precizează acesta.

Schimbările frecvente ale legislației și excesul de zel au generat probleme suplimentare în etichetare

Problemele majore privind etichetarea produselor alimentare au apărut în anul 2016, când Parlamentul a modificat legislaţia privind etichetarea laptelui, şi au continuat în 2017 cu modificările aduse pentru etichetarea cărnii şi a produselor din carne prin Legea 150, precum și printr-o nouă lege – Legea 88/2017 pri­vind etichetarea laptelui. La finalul anului 2017, un alt act normativ, Legea 192, aduce modificări Legii 88 pentru etichetarea laptelui și a produselor lactate, deoarece formulările din Legea 88 nu au putut fi transpuse în norme metodologice de aplicare, fiind vagi, populiste și imposibil de transpus în practică.

Dar dincolo de toată această bâjbâială legislativă, generată de excesul de zel al unor parlamentari, schimbările legislative din ultimii doi ani au produs pagube importante producătorilor. Așa cum susținea la acea vreme Dorin ­Cojocaru, președintele APRIL – Asociația Patronală Română din Industria Laptelui, marile companii din indus­tria produselor lactate tipăresc și depozitează ambalaje ce coțin formularele de etichetare pentru producția pe minim 6 luni, pentru a limita costurile de ambalare și etichetare. Or, în cei doi ani cu modificări succesive ale legislației, marii producători au fost nevoiți în mai multe rânduri să schimbe stocurile de ambalaje cu etichetele deja tipărite, pentru a le adapta legislației, iar asta a condus la pierderi de mili­oane de euro. În mod firesc, președintele APRIL se întreba cui folosesc schimbările aduse de Legea 88 din 2017, dacă ele nu pot fi însoțite de norme metodologice de aplicare, iar producătorilor români le provoacă pierderi?

Tot din această bâjbâială legislativă s-au născut și alte situații ilare care au perturbat piața, dar în același timp au generat și o serie de nereguli pe care în prezent ANPC le descoperă la raft. Companiile multinaționale de retail care contractează marcă privată cu un anumit producător pentru mai multe țări din regiune au transmis acelui producător condițiile de etichetare la încheierea contractului, iar producătorul a imprimat ambalaje pentru toată producția menționată în contract, astfel încât costurile să fie minimale, condiție esențială pentru mărcile private ale retailerilor. Dacă ulterior retailerul român cere o modificare a etichetei, acest lucru nu mai este posibil, ar trebui înlocuit tot lotul de ambalaje și ar crește foarte mult costul. Dacă retailerul din România ar aplica suplimentar o altă etichetă produsului, acest proces de etichetare manuală sau semiautomatizată ar genera probleme logistice și ar conduce la costuri ce ar determina scăderea vânzărilor și ar provoca pierderi retailerilor.

Etichetarea cărnii rămâne subiect de dispută pentru vracuri

Pe de altă parte, la etichetarea cărnii, asociațiile de producători semnalează că în retail etichetarea vracurilor pe carne nu se face conform reglementărilor europene în domeniu, care au specificaţii mult mai clare dar şi mai riguroase decât legislația românească. În Legea 150 de modificare a Legii 321, paragraful referitor la etichetarea cărnii conţine transpunerea prevederilor din Regulamentul european 1337/2013 privind etichetarea pentru comercializare a cărnii.

Din rezultatele controalelor efectuate de ANPC în ultimii doi ani se poate constata că aproximativ o treime din neregulile descoperite în materie de etichetare au legătură cu produsele comercializate vrac. Uneori din neștiință, alteori din neglijență, informațiile afișate pe etichetele de comercializare a vracurilor conțin în multe cazuri date și informații incomplete care atrag sancțiuni din partea inspectorilor ANPC. Situații de acest gen au fost semnalate atât în vânzarea cărnii și a produselor din carne, cât și în comercializarea altor categorii de produse, cum ar fi produsele congelate (pește congelat, legume congelate), a produselor de panificație (biscuiți, sărățele, snacksuri, napolitane) sau în cazul dulciurilor. Dacă producătorii solicită o reglementare mai strictă a etichetării vracurilor pentru a-și proteja propriile branduri de competiția cu prețurile mici ale vracurilor, comercianții susțin că nu există la raft spațiu suficient de afișare pentru toate informațiile solicitate prin legislație.