România continuă să fie codașa Europei la ponderea deșeurilor de ambalaje reciclate în anul 2019 din total deșeuri de ambalaje emise pe piață. Conform Legii 31/2019 de modificare a OUG 74/2018, autoritățile de la București au termen ca până în luna decembrie 2020 să găsească o formulă legislativă prin care să implementeze un sistem de garanție-returnare pentru ambalajele nereutilizabile din plastic, sticlă sau metal, cu capacitate cuprinsă între 0,1 litri și 3 litri. Sistemul de garanție – returnare ar putea fi similar cu cel aplicat pentru ambalajele reutilizabile, caz în care garanția este în prezent de 0,5 lei/ambalaj. În același timp, Comisia Europeană introduce începând cu 2021 o taxă de 0,8 euro/kilogramul de deșeuri nereciclate, pentru a contribui la pachetul de 750 miliarde euro al UE pentru recuperarea economică post Covid-19. României îi revine cea mai mare sumă – 142 milioane euro – din totalul de un miliard de euro cât ar trebui să se colecteze prin această taxă.

România va plăti către bugetul uniunii europene 75 de milioane de euro pentru cantitatea de plastic nereciclat

Liderii Uniunii Europene au introdus o taxă pentru deșeurile de plastic ce va intra în vigoare începând cu ianuarie 2021, taxă care va contribui la pachetul de 750 de miliarde de euro al UE pentru recuperarea economică post Covid-19 și va aduce la bugetul total al Uniunii un plus de 1 miliard de euro anual pentru peri­oada 2021-2027.

Taxa va fi aplicată pentru deșeurile nereciclate de ambalaje din plastic calculate la o rată de 0,80 euro/kg. Documentul care anunță această taxă nu specifică dacă veniturile generate vor fi clasificate drept un nou impozit, conform site-ului specializat www.packaging-gateway.com.

În documentul elaborat de Secretariatul General al Consiliului European se precizează: „Un prim pas pentru refacerea bugetului, această taxă va fi introdusă și se va aplica începând cu 1 ianuarie 2021 și va fi compusă dintr-o contribuție națională calculată la greutatea de deșeuri nereciclate din plastic cu o rată de 0,80 EUR per kilogram, însoțită de un mecanism de evitare a impactului excesiv asupra contribuțiilor naționale.”

Secretarul de stat pentru mediu din Germania, ­Jochen Flasbarth, a declarat: „Acordul conține instrumente noi și inteligente care ne vor ajuta să facem Europa mai prietenoasă cu mediul. Noua taxă din plastic reprezintă o motivație puternică pentru statele membre să-și extindă masiv sistemele de reciclare. Va depinde de un design concret care să fie cât mai nebirocratic și să conducă la o diminuare a deșeurilor de plastic.”

Reacția experților din industrie

Fondatorul platformei online de mediu Planet Shine și consilier pentru sustenabilitate, Rachel McClelland, a declarat pentru Packaging Gateway: „Aceasta este o mișcare pozitivă dacă începe să schimbe piața, dar, mai ales, trebuie să reducem deșeurile de plastic și să ne îndreptăm către o economie circulară globală. Sper că taxa propusă va determina schimbarea comportamentului și va încuraja industriile să își analizeze lanțurile de aprovizionare și să-și regândească modelele de afa­ceri în toată Europa și în Marea Britanie.”

Expertul în reciclare din Marea Britanie, Vanden Recycling MD, David Wilson, a declarat pentru Packaging Gateway: „Aceasta este o schimbare interesantă a abordării obișnuite prin care nu se pedepsește neîndeplinirea unei ținte de reciclare, aceasta fiind o penalitate pentru suma totală rămasă nereciclată. Întrebările, desigur, rămân în această fază incipientă. Această taxă va fi percepută statelor și va fi plătită UE. Ce impact va avea efectiv asupra comportamentelor de reciclare, vom putea constata în funcţie de implementarea fiecărei țări asupra contribuabililor proprii. Vorbim de sume importante. De exemplu, dacă Marea Britanie rămânea în UE și presupunând că ar fi îndeplinit obiectivul de reciclare din acest an, costul taxei pe conținutul rămas nereciclat ar fi fost de 368 milioane euro. Acest lucru este semnificativ mai mare decât costul total probabil al responsabilității producătorilor de materiale plastice în acest an.”

România – fruntașă la plătit taxe pentru plastic nereciclat

Conform datelor oficiale ale Ministerului Mediului, raportat la cantitățile de plastic puse pe piață în anul 2019 și la cantitățile de plastic reciclat în același an, România ar trebui să plătească aproximativ 142 milioane de euro către BUGETUL Uniunii Europene, potrivit acestei decizii. Este adevărat, prin aplicarea mecanismului de evitare a impactului excesiv, România are dreptul la o reducere anuală a sumei forfetare, exprimată în prețuri curente, care se aplică la contribuția menționată, în valoare de 60 de milioane de euro. Dacă luăm în calcul și o creștere a cantităților de plastic colectat și reciclat în anul 2020, suma totală de plată ar fi redusă de la 142 de milioane la aproximativ 75 de milioane de euro. Cu acest nivel al taxei, România se află oricum printre cei mai importanți cinci plătitori ai acestei taxe.

Secretarul de stat în Ministerul Mediului, Mircea Fechet a anunțat că 31 decembrie 2020 este termenul până la care autoritățile din domeniu sunt obligate să reglementeze legislația privind sistemul depozit-returnare pentru ambalaje. Mircea Fechet a anunțat că, în viitorul act normativ, orice magazin din România va fi obligat să primească, să depoziteze și să plătească garanția pentru ambalajele din sticlă, dozele de aluminiu și sticlele din plastic. Pentru popularizarea proiectului, Ministerul Mediului va lansa în perioada următoare o campanie de consultare publică.

„Nu ne putem abate de la acest termen care expiră peste câteva luni. Sistemul trebuie gândit astfel încât să existe soluții viabile pentru preluarea ambalajelor de la retaileri, pentru decontarea acestora, pentru a nu fi încărcați cu costuri suplimentare și depozitare pe termen lung. Trebuie calibrate cheltuielile. Va trebui să vedem exact care este procentul - cuantumul corect pe care ar trebui să îl plătească producătorul, cât trebuie să suporte retailerul mare sau cel mic, care este valoarea garanției luate pentru ambalaje. Anul acesta va trebui nu doar să ajungem la un consens împreună cu toți actorii din piață, dar să și implementăm acest sistem”, a spus Mircea Fechet, secretar de Stat în Ministerul ­Mediului, Apelor și Pădurilor în cadrul unei conferințe.

Cristian Lazăr, managing partner al companiei GreenPoint susține că sistemul este unul care funcționează deja în multe țări din Europa și este recomandat de Comisia Europeană. Funcționează paralel cu sistemul public de colectare. Are ca obiectiv creșterea accelerată a gradului de reciclare pentru anumite materiale care pot fi preluate prin garanție pentru fiecare produs care se cumpără și trebuie returnat.

„Acest sistem este binevenit în piață, atât timp cât este implementat corect, să fie eficient și să își îndeplinească scopul pentru care a fost realizat. Poate va fi cea mai mare investiție care se va face, va fi una din cele mai mari entități din România care să coordoneze și să gestioneze acest sistem, ea presupune operațiuni pe tot lanțul, operațiuni logistice, operațiuni de managementul deșeurilor, de sortare și valorificare și probabil de aceea actorii din piață sunt foarte precauți, pentru că ar putea genera costuri suplimentare pentru toți, în cazul în care nu este implementat așa cum trebuie”, susține Cristian Lazăr, managing partner GreenPoint.

Sondaj irsop - 96% dintre români sunt de acord cu introducerea sistemului garanție-depozit pentru ambalaje

Consumatorii români își doresc introducerea unui sistem de garanție-depozit pentru ambalajele returnabile în proporție de 96%, conform unui sondaj de ­opinie realizat, la comanda Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, de Institutul Român Pentru Sondarea Opiniei Publice IRSOP. Totodată, 81% din respondenții studiului consideră potrivită stabilirea valorii garanției la 50 de bani per ambalaj. Informațiile au fost prezentate de ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, Costel Alexe, în cadrul unei vizite la fabrica de reciclare a ambalajelor din sticlă Green Glass, din Popești-Leordeni, județul Ilfov.

Sondajul a fost realizat cu susținerea Asociației Coaliția pentru Economie Circulară – CERC, în perioada 17-24 august, pe un eșantion reprezentativ la nivel națio­nal, de 820 de persoane, cu o marjă de eroare de +/- 3,4%.

Ce implicații are sistemul garanție-returnare asupra industriei

Un studiu realizat de cercetători ai Academiei de Studii Economice București la comanda Ministerului Mediului și cu susținerea unor Asociații profesionale arată că problema ambalajelor ce sunt supuse sistemului de garanție se pune din perspectiva calculelor economice și financiare, deoarece ambalajul standard simplifică foarte mult organizarea unui sistem de garanție, prin faptul că orice agent economic vizat de sistemul de garanție va putea folosi acest ambalaj prin reciclarea sa. Mai mult, ambalajul standardizat (cazul borcanelor pentru conserve sau dulcețuri) va putea fi mai ușor utilizat pentru reîntoarcere în sistem.

„Un ambalaj din sticlă sau material plastic foarte personalizat, din motive pertinente comerciale, crește costurile operaționale în procesul de sortare, prin creșterea costurilor de recunoaștere și a procesării ambalajului, putând face chiar întreg ambalajul nereciclabil. Există soluții și chiar cerere pentru creșterea varietății echipamentelor și containerelor de returnare care ar putea facilita procesul de recunoaștere a ambalajelor individualizate, însă aceste ambalaje pot avea un impact negativ asupra calculelor financiare în activitatea sistemului de garanție (de exemplu culorile închise ale ambalajelor aduc venituri mai mici în sistem, crescând astfel contribuția producătorului, deoarece materia primă rezultată prin reciclarea acestui plastic nu poate fi utilizată decât într-o arie restrânsă de ambalaje, închise la culoare)”, se arată în studiul realizat de cercetătorii din ASE.

Legile care reglementează tipurile de ambalaje pentru băuturi care pot fi incluse într-un sistem de garanție diferă foarte mult de la o ţară la alta. De obicei, o garanție poate fi percepută la ambalajele băuturilor ambalate în plastic, sticlă și/sau metal. Cu toate acestea, în majoritatea țărilor se percepe garanția și în funcție de segmentul de băuturi și nu de materialul de ambalare. În anumite țări europene, laptele sau vinul sunt excluse din acest sistem, indiferent ce tip de ambalaj folosesc.

La nivelul UE28 + EFTA există 11 sisteme de depozit funcționale, cel mai nou fiind cel din Slovacia, implementat anul trecut. Ratele de succes pentru returnare variază de la 87% în Croația la peste 96% în Norvegia și Germania (pentru cele 2 țări procentul nu include ambalajele din sticlă). În afara Croației (care utilizează un sistem de stat) și a Germaniei (sistem descentralizat), toate celelalte sisteme depozit au la bază inițiativa privată a producătorilor sau asociațiile producătorilor și îmbuteliatorilor de apă, băuturi răcoritoare și bere împreună cu reciclatori, retaileri de diferite tipuri sau firme de logistică (Sursa: RELOOP).

Schimbări determinate de sistemul garanție-depozit

Impactul major pe care implementarea sistemului garanție-depozit îl are asupra industriei bunurilor de larg consum este creșterea costurilor producătorilor și comercianților de produse ale căror ambalaje sunt vizate de sistemul de garanție. În acest caz însă, costurile nu pot fi absorbite în totalitate de companii, pentru a evita un impact direct asupra consumatorilor, deoarece valoarea garanției va fi adăugată prețului la raft al produselor.

Conform experiențelor de implementare a sistemului în alte țări europene, schimbarea prețurilor la raft va declanșa o reacție în lanț în comportamentul de consum. În Scoția, introducerea garanției pentru ambalajele de apă plată sau detergent lichid au condus în primele 6 luni de la implementare la o creștere a vânzărilor cu 38% pentru produsele din aceste categorii ambalate în „family pack”, ambalaje cu capacitate mai mare de 3 litri care nu sunt incluse în sistemul garanție depozit.

În Croația și Estonia, vânzările de produse „to go” ambalate în recipiente incluse în sistemul garanție-depozit au înregistrat scăderi ale vânzărilor de 10,5% și res­pectiv 9,8% în primul an de implementare. Scăderile au fost recuperate parțial (aproximativ 7%) în următorul an după cel în care a fost implementat sistemul.

Pe de altă parte, faptul că sistemul de garanție-depozit nu vizează totalitatea tipologiilor de ambalaje existente pe piață determină o reașezare a prețurilor la raft între produsele cu ambalaje purtătoare de garanție și cele care nu sunt incluse în acest sistem. Un exemplu concludent este cel al sosurilor și al pastelor de tomate, anumite branduri utilizând ambalaje din sticlă returnabilă, altele ambalaje din borcane de sticlă (în prezent nu sunt incluse în sistemul garanție-depozit în România), iar altele utilizând ambalaje din metal. Din această perspectivă, experiența piețelor europene în care sistemul garanție-depozit a fost introdus cu mai mulți ani în urmă, precum Germania și Austria, arată că producătorii vor opta în perioada următoare la o regândire a strategiei de ambalare a produselor astfel încât să adapteze brandurile la noile obiceiuri de consum. În Germania, spre exemplu, în primii doi ani după descentralizarea sistemului de stat pentru colectare, în 2010, peste 62% din brandurile de pastă de tomate au schimbat ambalajele în care acestea erau comercializate, precum și dimensiunea acestora.