O serie de inițiative legislative, la origine bine intenționate, sfârșesc prin a contraria comunitatea de afaceri din industria bunurilor de larg consum din punct de vedere principial, dar și operațional-logistic. Sub sancțiunea unor taxe usturătoare, companiile ar putea fi obligate să doneze alimentele în pragul expirării și să alerge prin țară după ambalaje.

Ultimele luni au adus un val de reglementări noi în industria FMCG, dar şi un val de controale pentru verificarea modului în care se aplică reglementările vechi. Semn că industria trece printr-o perioadă trepidantă, de mari transformări.

E adevărat, o parte dintre proiectele legislative vizează măsuri populiste sau electorale și nu vor putea fi puse în aplicare prea curând, deoarece contravin normelor concurențiale. Este vorba despre eterna dezbatere cu privire la programul de lucru al hipermarketurilor. Altele sunt măsuri cu tendințe protecționiste care vin să susțină produsele românești în competiția cu importurile. Dar, pe lângă acestea, există o serie de legi privind deșeurile alimentare, deșeurile din ambalaje, etichetarea sau corectitudinea mesajelor transmise pe ambalajul produsului, despre care operatorii din această industrie știau că va veni un moment în care vor trebui să acţioneze în sensul prevăzut de aceste acte normative.

În materie de reglementări vechi, scandalul legat de colectarea deşeurilor din ambalaje, de responsa­bilitatea producătorilor şi a organizaţiilor de transfer de responsabilitate, a ţinut capul de afiş în ultimele săptămâni.  Lucrurile sunt departe de a fi clarificate, în consecinţă liderii federaţiei patronale ProAgro iau în calcul din nou un miting de protest. Pe de altă parte, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a sancţionat lanţurile de retail pentru listarea la raft a unor produse ce afişau pe ambalaje mesajul comercial „numărul 1 în România” sau „locul 1 în categorie”, fără a exista documente justificative care să dovedească cert această poziţionare. Controlul a fost efectuat în baza unor sesizări ale concurenţilor din piaţă şi are la bază Regulamentul (UE) nr.1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare.

În ceea ce priveşte noile reglementări, se pregăteşte încă o surpriză legislativă pentru retaileri: după scandalul iscat de reglementările ambigue din sectorul deşeurilor din ambalaje, deşeurile alimentare devin subiect de dispută între operatorii din FMCG şi autorităţi. Prin proiectul de lege privind diminuarea risipei alimentare, parlamentarii vor să legifereze „obligativitatea donaţiilor”! În caz contrar, se consideră contravenţie şi se sancţionează cu amendă! Precizez însă că acest proiect este în lucru, nu are o formă finală, dar ne vom asuma câteva comentarii pe conţinut tocmai pentru a preîntâmpina anumite disfuncţionalităţi ulterioare.

Dezbateri aprinse pe tema deşeurilor din ambalaje, în grupurile de lucru pentru modificarea  legislaţiei

După două runde de întâlniri ale grupurilor de lu­cru, în 17 şi respectiv 26 februarie, prin care autorităţile speră să armonizeze legislaţia cu realitatea din piaţă, reliefată de operatorii economici prezenţi la dezba­teri, anumite aspecte au început să se clarifice, altele sunt încă în discuţie. Cert este că producătorii sunt în continuare nemulţumiţi de faptul că reprezentanţii Ministerului Mediului nu au venit nici de această dată cu propuneri concrete în ceea ce priveşte reciclarea deşeurilor din ambalaje, aşteptând în schimb propuneri şi sugestii din partea operatorilor economici. 

Cu toate acestea, pe site-ul Ministerului Mediului a fost publicat, în 26 februarie, un Proiect de Ordonanţă de urgență a Guvernului pentru modificarea şi completarea unor prevederi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005. Proiectul conţine o mulţime de modificări ale legislaţiei care a stat la baza co­lectării deşeurilor de ambalaje până în prezent. Printre ele, modificarea articolului 9, alineatul 1 din OUG 196/2005, care ar urma să plaseze responsabilitatea cantităţilor necolectate, dar asumate prin trasfer de responsabilitate, în sarcina OTR-urilor. Astfel, noul enunţ al articolului respectiv spune că OTR-ul va achita „o contribuţie de 2 lei/kg, datorată de operatorii economici autorizaţi pentru preluarea obligaţiilor anua­le de valorificare a deșeurilor de ambalaje, respectiv de gestionare a anvelopelor uzate, plata făcându-se pentru diferenţa dintre cantităţile de deşeuri cores­punzătoare obiectivelor anuale, stabilite de legislația în vigoare, şi cantităţile efectiv valori­ficate, respectiv gestionate în numele clienților pentru care au preluat obligațiile”. O altă modificare importantă vizează articolul care prevede gestionarea ambalajelor de către producătorul care le-a pus pe piață. 

„Pentru producătorii care lansează pe piață ambalaje și vor să gestioneze singuri reciclarea acestora, legea va fi mo­dificată în sensul că în vechea formulă exista expresia «ambalaje proprii», ceea ce conduce la imposibilitatea logistică de a colecta și recila selectiv ambalajele lansate de producător. În noua formă a legii va fi eliminat cuvântul «pro­prii», astfel încât producăto­rul să poată colecta selectiv, de pe o arie restrânsă, ambalaje de același tip cu cele pe care le lansează pe piață, chiar dacă nu sunt ambalajele lui”, a declarat, pentru revista Piața,Corina Lupu, secretar de stat în cadrul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor (foto). „Pachetul de ­măsuri pentru modificarea legislaţiei propus de MMAP atribuie sarcini şi responsabilităţi pentru fiecare actor de pe lanţul de reciclare, astfel încât să evităm situaţii precum cea din anul 2015, când inactivitatea OTR-urilor a condus la această criză din sectorul reciclării”, a mai spus Corina Lupu.

Pe de altă parte, Organizaţia Naţională Interprofesională Vitivinicolă a transmis o cerere de ofertă pentru casele de avocatură cu experienţă în tematica ambalajelor, pentru a iniţia un proces colectiv de constatare a nevinovăţiei producătorilor din industria alimentară şi pentru a nu li se imputa plata penalităţilor aferente anu­lui 2015, cauză pentru care vinovate sunt considerate OTR-urile şi legiuitorul. 

Actuala criză din domeniul colectării selective a deşeurilor are ca punct de pornire controlul demarat de Admi­nistraţia Fondului pentru Mediu la nouă din cele zece OTR-uri în vara anului 2015. Cel de al zecelea OTR – Next Eco Recycling, autorizat în ianuarie 2015 - nu a fost controlat, deoarece nu exista nici o raportare privind activitatea de colectare şi reciclare pentru anii anteriori. În urma controlului, în octombrie 2015, şase din zece OTR-uri au fost găsite cu declaraţii false pri­vind volumele reciclate şi au fost aplicate amenzi foarte mari, între 9,6 milioane euro si 0,6 milioane euro. Cele 6 OTR-uri acopereau prin contracte peste 90% din emitenţii de ambalaje. Amenzile primite au blocat practic activitatea acestora, ele devenind nefuncţionale în ultimele două luni din 2015.

Tot în luna octombrie 2015, concomitent cu amenzile aplicate de AFM, a fost depusă în Parlament şi votată în regim de urgenţă Legea 249/2015, care modifică reglementările existente la acea dată, mutând integral respon­sabilitatea materială a OTR-urilor în ograda firmelor care au încheiat contracte cu acestea. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial din 30 octombrie 2015. Mai exact, 7.385 de producători, înregistraţi la AFM ca emitenţi de ambalaje, s-au trezit buni de plată pentru deşeurile emise în piaţă în ultimele două luni ale anului trecut, deşi aveau contracte pentru transferul de responsabilitate. Sesizând pericolul aplicării Legii 249/2015 în forma şi condiţiile actuale de piaţă, federaţiile patronale din indus­tria alimentară – ­Rom­alimenta şi Pro Agro – au solicitat Ministerului Mediu­lui suspendarea aplicării legii până la clarificarea situaţiei pentru producătorii ce se aflau sub contract cu OTR-urile în lunile noiembrie şi decembrie. Producătorii consideră necesară revizuirea cadrului legal care reglementează în­tregul lanţ de gestiune a deşeurilor de ambalaje, cu stabilirea responsabilităţilor pentru fiecare actor, în strânsă legătură cu ceea ce fiecare poate controla şi influenţa.

O nouă supriză: legea deșeurilor alimentare

Cele două aspecte ale pierderilor de alimente pot fi combătute pe căi diferite. În cazul irosirii, primii care intervin sunt producătorii, care se străduiesc să își reducă pierderile eficientizând managementul procesului de producție. În cazul risipei alimentare, principalii res­ponsabili sunt agenții comerciali și consumatorii finali. „Dacă în privința risipei alimentare produsă de consumatorul final, soluțiile cele mai potrivite sunt cele care țin de o campanie de conștientizare și schimbare a mentalității, pentru risipa alimentară apărută pe celelalte segmente, soluțiile cele mai nimerite sunt de natură legislativă”, se arată în motivaţia proiectului le­gislativ. 

Iniţiatorul proiectului susţine că „...segmentul de retail este responsabil pentru aproximativ 7% din alimentele risipite. Nu este, așadar, principalul vinovat, dar acest nivel răspunde foarte rapid la corecțiile legislative, așa încât o îmbunătățire a cadrului legal poate aduce mari beneficii.  În prezent, alimentele puse în vânzare și care se apropie de termenul de expirare reprezintă pentru vânzători o problemă economică serioasă. Pentru cei mai mulți, singura soluție este predarea produselor spre incinerare și prevalarea de regimul perisabilităților prevăzut în HG 831/2004”.

Dar care este, practic, coloana vertebrală a acestui proiect? Documentul urmărește în paralel două obiective – să reducă risipa alimentară și să ușureze funcțio­narea acelor instituții sau ONG-uri cu rol social. Proiec­tul legislativ prevede interzicerea distrugerii alimentelor, dar urmărește să minimalizeze impactul economic ne­gativ, ofe­rindu-le agenților comerciali posibilitatea de a lua o serie de măsuri alternative, prin dimensionarea mai eficientă a stocurilor sau prin inițierea de relații cu acele instituții și ONG-uri cu rol social, care au nevoie de alimente. 

Ceea ce surprinde însă la acest proiect legislativ este încercarea de a introduce obligativitatea donaţiei! Cu alte cuvinte, în locul unor stimulente de orice fel, prin care retailerii să fie atraşi de alternativa donaţiei alimentelor aflate în prag de expirare, proiectul îşi propune să stabilească termeni clari pentru momentul în care retailerii ar putea fi obligaţi să doneze cantităţile de produs pe care le deţin în stoc şi care reprezită un volum mai mare decât media vânzărilor zilnice pe acel produs.

În prezent, există câteva ONG-uri, e drept, puţine la număr, care colectează produse aflate în ultima zi în care pot fi consumate fără riscuri şi le distribuie către cămine de bătrâni şi case de copii abandonaţi. Sursa de colectare o reprezintă  o parte dintre reţelele de retail care au agreat benevol să realizeze aceste donaţii, fără să existe o lege specială în acest sens. Aplicarea unei legi în această direcţie ridică însă şi o problemă de logistică şi o alta de transport. Dacă ar intra în vigoare - ca şi în cazul deşeurilor din ambalaje, unde există legea, dar nu mai sunt OTR-uri prin care să poţi contracta – cine asigură preluarea cantităţilor uriaşe de alimente pe care retailerii ar fi obligaţi să le doneze? Şi cine va asigura transportul în condiţii speciale de temperatură, pen­tru o parte dintre acestea? La aceste întrebări, iniţiativa legislativă în forma actuală nu are încă un răspuns.