Revista Piata / Nr.41 / martie 2008 /

Lobby-ul producatorilor este galagios, insistent, eficient si credibil in absenta replicii, dar lipsit de substanta

Revista Piata / Nr.41 / martie 2008 /

Lobby-ul producatorilor este galagios, insistent, eficient si credibil in absenta replicii, dar lipsit de substanta

Reprezentantii producatorilor nationali au profitat copios de pasivitatea marilor retaileri si au punctat sustinut, cel putin la "impresia artistica". in ultimele saptamani, doar Costel Busuioc a beneficiat de o atentie mai mare din partea mass media decat tema abuzurilor comise de lanturile de supermarketuri si hipermarketuri asupra producatorilor romani de alimente.

Posturile TV si radio, presa scrisa si publicatiile online s-au intrecut in gazduirea opiniilor patronatelor si sindicatelor referitoare la comportamentul dictatorial al grupurilor internationale de retail. Cei ascultati au fost si cei crezuti si sustinuti de formatorii de opinie.

Galagia a trezit, intr-un final, pe cineva din Ministerul Agriculturii si, astfel, ministrul Dacian Ciolos a aflat, la inceputul lunii martie, ca intre producatorii si comerciantii de alimente exista un conflict pe care ar putea sa-l medieze. Carrefour, numarul trei pe piata romaneasca de retail, a fost primul dintre parati care a confirmat participarea la intalnirea tripartita producatori - comercianti - autoritati programata de ministrul agriculturii pentru data de 19 martie.

Cele mai mari lanturi comerciale din Romania sunt departe de a detine o pozitie dominanta, avand o cota de piata cumulata mai mica decat 30% in 2006

Dat fiind ca aceasta intalnire a avut loc dupa inchiderea editiei nu putem decat sa presupunem ca a tratat cele trei mari teme de discutie lansate de producatori in discursurile lor anterioare: clauzele contractelor dintre marii retaileri si furnizorii lor, pozitia dominanta a lanturilor de retail in comertul cu bunuri de larg consum si implicatiile taxelor de raft asupra profitabilitatii producatorilor si preturilor alimentelor. Asupra acestor teme ne vom opri in continuare, intr-o incercare de a deslusi adevarul despre criza aparuta in relatiile dintre furnizori si comercianti.

Ca o prima observatie, remarcam importanta pe care producatorii nationali o acorda vanzarilor in lanturile inter nationale de retail. Absenta produselor lor din rafturile supermarketurilor si ale hipermarketurilor este considerata sinonima cu falimentul.

Aceasta, deoarece, sustin patronatele si sindicatele, lanturile internationale ar detine suprematia in vanzarile de bunuri de larg consum: "Atat timp cat marile retele au monopolizat practic vanzarile in marile orase si tu, ca producator roman, nu ai acces in magazin, te paste falimentul", spunea Dragos Frumosu, presedintele Federatiei Sindicale din Industria Alimentara.

Afirmatie intarita de Aurel Popescu, presedintele patronatului Rompan: "In conditiile in care mai mult de jumatate din populatie traieste la tara si se foloseste de resursele alimentare din gospodarie, restul populatiei a devenit masa de manevra pentru marii retaileri care controleaza mai mult de 80% din piata".

Opinia producatorilor este impartasita si de autoritati. Adrian Radulescu, seful de cabinet al ministrului agriculturii, declara site-ului de stiri Dailybusiness.ro ca "exista o pozitie dominanta a marilor retele de retail in relatia cu producatorii, pozitie ce afecteaza mediul concurential".

De fapt, lucrurile stau cu totul altfel. Potrivit datelor statistice oficiale, in 2005 cheltuielile banesti pentru cumpararea de alimente, bauturi si marfuri nealimentare (exclusiv contravaloarea consumului de alimente din resurse proprii) au fost de 512,6 lei lunar, in medie pe gospodarie, ceea ce corespunde unui total anual la nivel national de 45,2 miliarde lei. Institutul National de Statistica a anuntat, la inceputul anului 2007, ca vanzarile de marfuri alimentare si nealimentare prin comertul cu amanuntul au crescut, in anul 2006, fata de 2005, cu 21,5%, ceea ce conduce la o valoare totala de 55 miliarde lei in 2006 (15,6 miliarde euro).

18 din primii 20 de retaileri au afisat rate ale profitului net sub 5% in 2006, in timp ce doar 13 din Top20 producatori se situau sub acest prag

Comparand aceasta valoare cu vanzarile raportate de principalele lanturi de retail in 2006, rezulta ca primii 20 de retaileri din Romania au reprezentat mai putin de 30% din piata romaneasca a comertului cu amanuntul. Ceea ce este departe de a reprezenta o pozitie dominanta. Calculele noastre sunt confirmate atat de Consiliul Concurentei (care mentiona o cota de piata de 35% a comertului modern), cat si de ultimul studiu al MEMRB asupra retailului de bunuri de larg consum in 2007, potrivit caruia retailul modern conteaza in proportie de sub 30% in vanzarile de produse alimentare si nealimentare.

O prima concluzie este, asadar, ca paratii mari retaileri sunt departe de a avea o pozitie dominanta pe piata bunurilor de larg consum. Situatiile in care furnizori romani sunt dependenti in proportie covarsitoare de marile retele comerciale sunt, totusi, posibile in masura in care distributia lor s-a axat pe aceste retele, ignorand potentialul numeroaselor magazine independente si a lanturilor locale. Putem vorbi, in aceste cazuri, de o eroare in strategia de distributie a furnizorilor.

La baza acestei erori ar putea sta, totusi, unele calcule de eficienta. Pentru un furnizor, distributia produselor la nivel national prin magazine independente si lanturi locale implica serviciile multor distribuitori locali, mici, ceea ce inseamna costuri foarte mari de logistica si marje ridicate la distribuitori (din cauza volumului mic de marfa). Se adauga costuri de mercantizare si de gestionare a unui numar ridicat de contracte si, astfel, costul desfacerii produselor prin distribuitori catre magazine independente si lanturi locale ajunge la cel putin 30% (plus multa bataie de cap). Cat inseamna asta comparativ cu costurile prezentei in rafturile super/hipermarketurilor?

Ajungem, asadar, la o alta tema principala a discursului producatorilor: nivelul "taxelor de raft" si implicatiile asupra pretului final al produselor si asupra profitabilitatii furnizorilor.

Producatorii au acuzat public faptul ca marii retaileri pretind "o multime de taxe, bonusuri si discounturi, foarte mari si intr-o continua crestere".

Efectele acuzate ale acestor "taxe de raft": maresc exagerat pretul platit de consumator, constituie profit pentru retailer (un profit "mascat", cum il considera patronatele), ii forteaza pe producatori sa micsoreze costurile prin scaderea calitatii sau sa reduca marjele de profit dincolo de limita eficientei economice.

Marii retaileri isi asigura, prin contractul cu furnizorii, pretul de achizitie minim pe tara pentru produsele acestora, determinand, astfel, si pretul minim pentru consumatori

In editia anterioara am prezentat taxele de raft si am evaluat totalul lor la 10-40% din cifra de afaceri a furnizorului cu retailerul. Limita superioara, de 30-40%, este valabila pentru furnizorii locali si nationali in relatia cu cei mai mari retaileri. "In Romania nu sunt chiar atat de mari, nu ajung la 30-40%", ne-a contrazis directorul de achizitii al unui puternic retailer international, care a accentuat ideea ca in alte tari "taxele de raft" sunt considerabil mai mari decat la noi.

Observam, asadar, ca distributia la nivel national prin lanturi de retail este comparabila ca pret cu cea prin magazine independente si lanturi locale. Evident, aceste costuri se regasesc partial in pretul final al produselor, partial in marjele de profit ale producatorilor (in sensul reducerii lor) si in ale retailerilor (in sensul majorarii lor). Analiza datelor statistice referitoare la indicele preturilor de consum al populatiei arata ca preturile alimentelor au crescut mai incet decat preturile nealimentarelor si ale serviciilor, sistematic in ultimii sapte ani. Adica, in perioada de instalare a formatelor moder ne de comert, care au cautat sa-si castige clientii in primul rand oferind un pret mai mic al alimentelor. Din nefericire, nu exista modele statistice care sa arate cum ar fi evoluat preturile alimentelor in ultimii sapte ani in absenta lanturilor de retail.

In ceea ce priveste marjele de profit, datele oficiale de la Ministerul Finantelor arata ca retailerii au rate ale profitului net mai slabe decat producatorii nationali, cel putin la nivelul primelor 20 de companii profitabile din fiecare "tabara". Marii capcauni ai retailului din Romania - Metro, Carrefour, Billa, Selgros, Kaufland - nu au atins pragul de 5% in 2006, in timp ce unii dintre producatorii nationali, chiar daca nu impresioneaza ca profitabilitate, depasesc acest prag.

Asadar, o a doua concluzie ar fi aceea ca taxele de raft au ridicat preturile alimentelor cu un indice sub media preturilor de consum in ultimii sapte ani si au micsorat profitabilitatea producatorilor, acestia afisand, in general, rate anuale de profit superioare celor obtinute de lanturile internationale de retail.

In fine, a treia tema principala abordata de patronate se refera la clauzele contractuale si practicile abuzive ale marilor retaileri. Reprezentantii producatorilor au afirmat ca retailerii impun furnizorilor, prin contract, sa nu livreze produsul contractat altui client la un pret mai mic. De fapt, formularea standard din contract nu impiedica un furnizor sa micsoreze pretul produsului, ci il obliga sa ofere noul pret (micsorat) si retailerului cu care semneaza contractul. Este un fel de asigurare a retailerului ca nici unul din concurentii sai nu va primi un pret mai avantajos.

Aceasta clauza, in combinatie cu faptul ca prestatia magazinului catre furnizor se factureaza separat, fixeaza pretul minim pe piata al alimentelor, practic la nivelul celui derivat din contractul furnizor - lant international.

Aceasta are un efect devastator asupra magazinelor care practica adaosul comercial in locul "facturii inverse", adica magazinele independente si majoritatea lanturilor locale. Pentru furnizor insa, clauza are un efect limitat la acela ca uniformizeaza marja de castig in lanturile internationale de retail.

Adevarul despre criza relatiilor furnizori - retaileri este ca primii sunt inca asteptati sa probeze acuzatiile, iar ceilalti sa-si asume combaterea acuzelor.