Interviu cu Adrian Radulescu, secretar de stat in Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale

Cat de mult am recuperat din caderea din primul deceniu de dupa revolutie?
Suntem cam la 40-50%, dupa parerea mea. Dar de acum e din ce in ce mai greu, pentru ca trebuie sa aplicam tehnologie de varf, sa crestem randamentele la suprafete si trebuie reinfiintate din temelie anumite sectoare -  cum ar fi cresterea porcilor, a vacilor de carne, sectorul pomicol, legumicol - sectoare care astazi sunt prabusite 100%. Prabusirea asta se "datoreaza" in primul rand faramitarii proprietatii.
Despre porci discutam numai in complexe proprietate de stat, despre plantatii pomicole discutam numai la stat (mai putin pe intercooperatiste); viticultura s-a salvat pentru ca s-a privatizat dupa anul 2000, cand ne mai venise mintea la cap, si am facut aceasta chestiune pe parcele mari. Asa au aparut foarte multe plantatii viticole si s-a salvat o parte din patrimoniul viticol, cam 40-50%, dar una e sa pornesti de la zero si alta sa reconstruiesti de la jumatate.

Cum vedeti rezolvata problema aceasta a proprietatii?
Cu timpul, cu vremurile si politicile. Acestia sunt cei trei factori care vor determina schimbarea. Din punctul meu de vedere important este sa convingem tinerii sa se intoarca in mediul rural, sa se apuce de agricultura si sa castige bine. Adica, cel putin 3-4.000 de euro pe luna profit pentru ei si atunci cu siguranta se vor intoarce acolo. Acum avem o mare problema, pentru ca 45% din exploatatiile din Romania sunt detinute de oameni de peste 70 de ani.

Care ar trebui sa fie dimensiunea minima a unei exploatatii agricole?
Pentru suprafete mici, ferma este viabila daca este combinata si cu zootehnia; pentru suprafete mari, de la 500 de ha in sus, deja discutam despre o exploatatie care se poate sustine singura, fara a fi o ferma mixta, dar tinand cont de structura geografica a Romaniei, de regula trebuie sa avem si sector vegetal si sector zootehnic. Dar cel mai important este sa oferim fermierilor tipuri, modele de exploatatii si zonele potrivite in care pot fi acestea dezvoltate. Pentru strategia 2013-2020 vrem sa oferim tipuri de exploatatii, sectoare unde trebuie investit; de exemplu in sesiunea aceasta e program pentru silozuri, in sesiunea viitoare e program pentru vita de carne, pentru ferme de reproductie porci samd. Ordinea programelor este in functie de prioritatea nationala, daca punem inainte interesul personal nu vom face nimic. Dupa mine, urgenta urgentelor sunt silozurile pentru productia vegetala. De ce? Pentru ca productia vegetala este un sector in dinamica si intr-o continua dezvoltare, iar fermierii au nevoie de silozuri pentru valorificarea productiei in conditii optime.

Refacerea agriculturii necesita o investitie de capital; exista capital autohton?
Poti incepe cu o suprafata de 8-10 ha, pe care le poti strange foarte repde, mai arendezi 30-40 si cu o exploatatie de 50 ha pornesti la drum. Pe urma incepi sa pui problema finanarii dezvoltarii. Noi acum lucram la legea creditului funciar, suntem in discutii si cu bancile, pentru credit funciar, asa cum este creditul pentru prima casa. Ar trebui sa ajute la comasarea suprafetelor si la crearea de ferme. Asta discutam acum si cu expertii francezi, pentru ca este un proiect care trebuie  sa  functioneze, nu vrem doar sa punctam ca am facut o chestie mare. Acest credit funciar exista in toata lumea, mai putin in Romania. A existat in perioada interbelica si la noi.

Revenind la acest plan multianual pentru revigorarea agriculturii. Veti incepe cu silozurile ?
Trebuie luat fiecare sector in parte: ce importam si ce mananca cel mai mult romanul? Porc. Cat importam? 70%. Ce probleme avem? Prima problema este reproductia. Urmatorul sector: pasarea. Cum stam pe reproductie? Slab si aici; fie importam oua pe care le incubam, fie importam pui de o zi. Discutam despre legume? 40% le producem aici, 60% le importam. Discutam despre faptul ca nu mai avem plantatii pomicole, de unde eram cel mai mare exportator de prune din Europa (prunele sunt astazi si 2,5 euro/kg). Si sunt multe lucruri pe care trebuie sa le asezam atat pentru productia interna, cat si pentru extern.

Care pasi din acest program s-au facut si care sunt in prezent in lucru?
Stam bine, as zice eu, pe sectorul de procesare. Acum punem accent pe partea de dezvoltare a fermelor, de toate tipurile: de productie vegetala si de productie animala.

Spuneati ca mai sunt necesari 20-25 de ani pana cand agricultura Romaniei va fi nivelul tarilor europene dezvoltate. Pana atunci, cine ne va hrani?
Eu zic ca vom recupera in 4-5 ani diferenta dintre ceea ce cumparam si ceea ce vindem, ca produse. Chiar vom avea sectoare in exces. De exemplu, cresc puternic cateva sectoare, cum ar fi cel viticol, mierea, productia vegetala; anul acesta cred ca vom exporta peste 3 milioane de tone de cereale - cu exceptia anului trecut, de multi ani nu am mai exportat cereale. Creste puternic sectorul plantelor folosite pentru bionergie (rapita, soia, floarea soarelui). Daca vom reusi, incepand de la anul, sa cultivam soia modificata genetic (suntem tara cu cel mai mare potential de cultura), putem ajunge sa nu mai importam soia si sa castigam aproape un miliard de euro numai din cultura cu soia.

Se poate dezvolta agricultura romaneasca pe aceste doua nise: productia OMG si productia bio ?
Productia bio este o productie de nisa, care poate ajunge la maximum 5% din totalul productiei agricole, asta ar fi un succes deosebit. Romania are particularitatile ei pentru productia bio, sunt anumite zone specifice unde se poate dezvolta, ma refer in general la zona de deal si munte. Dar productia pe care ne putem baza si care reprezinta dezvoltarea in viitor este productia agriculturii clasice si mai ales a biotehnologiei. Argentina, Brazilia, SUA, China folosesc asemenea biotehnologii; America le foloseste de peste 20 de ani, dar Argentina si Brazilia le-au introdus dupa anul 2000 si astfel au iesit din recesiune.

Cand vorbim de biotehnologie, vorbim organisme modificate genetic ?
Cand vorbim de biotehnologii, vorbim de organisme modificate genetic, de plante obtinute prin inginerie genetica. Modificarea genetica in structura ei este copiata din natura. Sa stiti ca mancam foarte multe fructe, legume care sunt modificate genetic de catre natura fara sa stim, numai ca procesul de transformare genetica in natura dureaza 80-100 de ani, pe cand prin biotehnologie il obtii intr-un singur an.

As vrea sa discutam despre relatia producator-procesator-comerciant. Aminteati de retelele de silozuri...
As putea sa va spun asa: atat timp cat nu vom gasi producatorul pe tot lantul de produs, el va avea de suferit; trebuie sa-l gasim in depozitare, trebuie sa-l gasim in morarit si panificatie, si trebuie sa-l gasim inclusiv in vanzare. Cand el se va regasi pe tot acest lant, va fi un lant corect al pretului care se formeaza in piata. Pana atunci... De asta va spuneam ca trebuie o transformare de 15 pana la 20 de ani.

Va referiti la companii integrate?
Nu neaparat companii integrate. Vorbesc despre participarea producatorilor in companiile care activeaza pe fiecare din verigile lantului. De exemplu, daca vorbim de lantul graului, de morarit si panificatie, nu inseamna ca agricultorii trebuie sa-si faca toti mori, dar pot sa aiba actiuni la firme de morarit. Si nu trebuie sa fie actionari majoritari, dar ei detinand 10-20-30% din actiunile de acolo, participa la formarea pretului si atunci nu mai pot aparea disfunctionalitati. Mai departe, morarii si agricultorii trebuie sa se regaseasca in fabrica de paine si trebuie sa-i regasim chiar cu magazine proprii, cu mici actiuni fiecare. De aceea este un proces care dureaza multi ani. Ne trebuie multi ani si mult tact.

Poate fi promovat suficient de intens si de inteligent acest proiect, astfel incat toti actorii implicati – producatori, procesatori, comercianti – sa se miste in directia corecta ?
Proiectul acesta trebuie inceput cu silozurile. Pentru ca, atat timp cat silozurile nu sunt ale agricultorilor, cei din morarit nu au de ce sa faca contract cu agricultorii, ca nu gasesc marfa la agricultori, ci intr-un siloz al altcuiva. In momentul cand agricultorul are silozul si-si depoziteaza marfa, cel din morarit si panificatie vine si face contract pe un an de zile cu agricultorul, pentru ca are de unde sa se aprovizioneze cu produse agricole si poate se implica chiar in prefinantare.

Si pana cand miscarile vor fi coerente si consecvente in acest sens, probabil producatorii interni vor avea parte de acelasi tratament din partea intermediarilor si comerciantilor.
Agricultorii au inceput sa mai inteleaga ce inseamna integrare pe lantul de produs. Eu am fost presedintele Ligii agricultorilor din Romania si le-am spus de multe ori ca macar pe un judet sa se uneasca. Discutam cu colegul meu de la Calarasi, ei fac licitatii pentru asigurari, pentru erbicide si vin 8-10 firme si au reusit sa obtina reduceri pana la jumatate din pretul de achizitie. De ce reducerile astea? Pai, ganditi-va ce infrastructura ii trebuie unei firme ca sa vanda erbicide pentru 100.000 ha catre mii de agricultori? Ii trebuie 10 agenti, 10 masini, 10 telefoane, salarii etc. Dar daca face contract cu o asociatie care reprezinta 100.000 ha nu ii trebuie nimic; si cand transporta, una e sa transporti mici cantitati in multe locuri si alta sa transporti toata cantitatea intr-un singur loc. Se ajunge sa se ieftineasca pana la 300 ron pe ha, ceea ce inseamna extraordinar de mult; 300 ron pe ha la 20 milioane inseamna deja 10-15%. Si e un prim pas.

Apar asocieri si la produsele finite, cum ar fi fructele, legumele, laptele, carnea?
Cand discutam despre asociere spunem ca e nemaipomenita, toata lumea spune sa facem cooperative etc., dar ne intoarcem la mentalitate: este o mare suspiciune intre posibilii asociati. Nu intelegem ca se pot face afaceri din care poti castiga corect, fara sa furi de la asociati sau sa pacalesti clientii. Si e greu sa te dezbari de aceasta mentalitate sau e greu sa crezi ca altii se pot schimba, dar ne vor obliga vremurile. Sunt multe lucruri de pus la punct si nu tin numai de agricultura.

Se spune ca Ceausescu a platit datoria externa cu produse agricole...
E o realitate. Dar am avut si o industrie puternica; exportam si tractoare, otel si altele.

Unde sunt toate produsele agricole ?
Nu lipsesc doar acestea. Sa privim lucrurile in contextul unei economii care nu este sanatoasa, atat timp cat s-a vandut tot, incepand de la banci, petrol, energie electrica. Vrem sa traim la fel de bine ca inainte, dar nu mai avem cu ce. Daca am fi vandut si am fi pus altceva in loc... Daca discutam, nici noi nu suntem romani adevarati, uitati-va la francezi: la ei este foarte important, intai produsele din tara lor. Nu o sa auziti niciodata un roman ca spune ca a cumparat un vin romanesc de soiul cutare sau din podgoria cutare, ci spune a baut un Beaujolais.
Nu uitati ca atunci cand a inceput explozia creditelor de consum unii s-au si imprumutat la banca pentru concediu in strainatate. Cati romani cunosc Romania si cat de frumoasa este tara asta?!

Domnule ministru, cam cati ani vor mai trece pana cand vom manca, majoritar, legume, fructe produse la noi in tara?
Nu asta e problema. Sa stiti ca eu as prefera sa produc pentru piata interna si sa export mai mult decat import. Nu ma deranjeaza ca am 50% din produse importate pe piata alimentara atat timp cat export mai mult decat import.

Peste cat timp vom avea o balanta pozitiva export-import?
E greu sa va spun, dar vom avea. Probabil dupa 2020. Si e foarte important ce se va stabili in noua politica agricola comuna: daca se vor egaliza preturile pentru toate tarile membre, cati bani vor fi repartizati pentru cele doua piloane, care vor fi formele, cum vom pune noi in practica toate aceste chestiuni...

Cum este ajutat producatorul agricol acum? Exista subventii pentru producatori? Vor mai exista?
Primu lucru care ma deranjeaza si pe mine, ca producator, e faptul ca trebuie ajutat. Fiecare trebuie sa inteleaga ca ajutoarele pe care le primeste in diferite forme (si primim prin politica agricola comuna chiar multi bani, as spune eu), trebuie sa reprezinte sursa lui de dezvoltare. Aceasta intelegere este esentiala, pentru ca daca se gandeste: "fac agricultura pentru ca primesc subventii si cu asta imi acopar cheltuielile si imi mai ramane si mie ceva", este o gandire defectuoasa. De aceea trebuie sa consideri ca sprijinul pe care il primesti este pentru dezvoltare.
Acum, avem sprijinul pe suprafata, care anul acesta este 130 de euro/ha, si va ajunge la 190 de euro pana in 2016, asa cum am negociat, dar speram ca in 2013 sa-l ridicam mult mai sus prin negocierile pe care le avem la noua politica agricola comuna. Exista  foarte multe forme de sprijin prin Programul de dezvoltare rurala, pentru investitii de toate tipurile, exista sprijin de 1.500 de euro pentru exploatatiile de subzistenta - care inseamna 5 milioane lei vechi lunar, destul de mult pentru o gospodarie care traieste pentru ea insasi, dar ideea e sa se dezvolte si sa intre un pic in piata.
Si exista bani pentru infrastructura rurala, pentru infrastructura fermelor, pentru sistemele de irigatii, sunt bani nerambursabili pentru impaduriri. Sunt multi bani care vin, multi  din punctul de vedere al sumei, dar putini pentru cat are nevoie Romania.

Fondurile acestea sunt dirijiate si spre exploatatiile care mai hranesc si pe altii decat pe membrii gospodariei?
95% sunt fonduri indreptate catre exploatatiile care produc pentru piata. Pentru subzistenta sunt mai putine.

In Romania se considera ca produsele agricole din tarile vest europene sunt ieftine din cauza ca statul ajuta financiar producatorul agricol? E adevarat?
Agricultura europeana a ajuns in stadiul de azi dupa o evolutie continua de sute de ani. In Romania trebuie sa o luam de la zero. Eu sunt chiar extraordinar de multumit  de ceea ce se realizeaza in Romania, pentru ca altora le-au trebuit multe generatii sa faca ceea ce face o generatie la noi. Apoi, in tarile vestice dobanzile sunt de 1-2%, termenul de finatare e de 25 de ani, pe cand in Romania toata lumea vrea ca in termen de 3-5 ani sa platesti o investitie de 1 milion de euro, ca si cum ai face droguri! Intrebati de subventii? In Franta 350 euro pe hectar, in Grecia 700, in Ungaria 190. In Romania, cum spuneam 130 de euro anul acesta.

De ce mancarea produsa aici este mai scumpa?
Pentru ca importam erbicide, importam insecticide, importam ingrasaminte, importam masini si tractoare agricole, platim dobanzi de 10 ori mai mari decat un fermier din afara etc.

Este o stare de nemultumire in randul agricultorilor.
Eu as vrea sa avem o discutie cu specialistul care va spune ca merge prost si cu mine, si sa-l intrebam ce face, ce a facut si sa vedem de ce merge prost. Eu am avut discutii cu presedintii asociatiilor profesionale, pentru ca apar la televizor si spun: "ne merge prost, nu primim subventii, nu avem aia, e jale"; si dupa aceea se duc la banca si cer un credit. Am avut intalnire cu bancherul si mi-a spus, domnule Radulescu, cum sa te cred pe dumneata, eu ii cred pe ei, ca merge prost si n-am curaj sa-i dau credit!
E adevarat ca ar putea sa mearga mai bine. Pentru ca la ora actuala numai 45% din agricultura Romaniei se lucreaza pe suprafete mari. 45% din suprafata agricola a Romaniei e lucrata de 28.000 de fermieri si 55% din suprafata e lucrata de 1.100.000 de fermieri. Trebuie sa marim suprafata exploatatiei agricole, sa ne intoarcem la sectorul de crestere a animalelor, sa refacem plantatiile pomicole si legumicole.

Se pune din ce in ce mai intens problema asocierii.
Incurajam asocierea. De exemplu, avem 500 milioane de euro pentru un program de finantare a grupurilor de producatori, cel putin sapte, ca sa isi faca depozite de legume sau de fructe, 75% din valoarea investitiei fiind rambursabil. Doar trei grupuri am reusit sa facem intr-un an! Desi se restituie 75% din costul depozitului daca se asociaza 7 agricultori si doar 40% daca depozitul e facut individual!
Dar nu se poate intr-un ritm mai rapid, pentru ca suntem un stat capitalist, nu unul socialist, iar in statul capitalist antreprenorul este individul sau asocierea de indivizi, nu statul. Nu statul trebuie sa construiasca depozite, silozuri.

Ati lua chirie daca ati construi...
Asta ar fi o chestiune pe care ar trebui sa o facem din surse proprii, pe cand ceea ce oferim noi e finantare din surse europene. Iar sursele europene sunt destinate clar agricultorilor, nu statului. Si apoi, credeti ca pretul cu care ar realiza statul un depozit este acelasi cu care l-ati realiza dvs?