România pare blocată într-un paradox exasperant: țara este presărată cu șantiere abandonate, studii de fezabilitate expirate și sisteme digitale nefuncționale, însă, în mod miraculos, nu există niciun vinovat. Deși eșecurile administrative înghit anual procente semnificative din PIB și distrug nervii cetățenilor, ele rămân „orfane”. Nimeni nu plătește, nimeni nu este demis, iar caruselul scuzelor continuă la nesfârșit. O analiză a sistemului public, realizată de compania de consultanță Frames, dezvăluie însă că această impunitate nu este un accident, ci rezultatul unei arhitecturi instituționale proiectate să dizolve responsabilitatea până la dispariție.

Oricine a încercat să afle de ce un spital promis nu s-a construit sau de ce o autostradă s-a surpat la un an de la inaugurare s-a lovit de același zid de beton birocratic: „s-au respectat procedurile”. Aceasta este mantra care guvernează administrația publică românească, un sistem în care eșecul nu este sancționat atâta timp cât este acoperit de hârtii.

Arta de a dilua vina: Semnătura colectivă

Potrivit experților, prima linie de apărare a incompetenței este fragmentarea deciziei. În ministere și agenții guvernamentale, nicio hotărâre majoră nu este asumată de un singur om. Dimpotrivă, deciziile sunt trecute printr-un labirint de comisii, comitete interministeriale, grupuri de lucru și structuri de avizare. Un proiect trece prin zeci de mâini înainte de a fi aprobat.

,,Această „colectivizare” a deciziei funcționează ca un scut perfect’’, spune Adrian Negrescu, managerul Frames (foto).

,,În momentul inevitabilului eșec, responsabilitatea este atât de divizată încât devine imposibil de localizat. Funcționarul de la achiziții dă vina pe cel de la juridic, juridicul arată spre comisia tehnică, iar comisia tehnică invocă un aviz extern”, afirmă acesta.

Într-un sistem unde toată lumea este puțin responsabilă, de fapt, nimeni nu răspunde. Este o arhitectură a anonimatului, care permite actorilor instituționali să se ascundă în spatele procesului, ignorând complet rezultatul final.

„Operație reușită, pacient mort”: Confuzia dintre legalitate și performanță

Poate cea mai toxică trăsătură a administrației autohtone este echivalența falsă dintre legalitate și eficiență, spun experții de la Frames. În mediul privat, un manager care respectă regulamentul intern, dar duce firma în faliment, este concediat imediat. În sectorul public românesc, același manager este protejat, ba chiar promovat, atâta timp cât nu a încălcat nicio lege.

Sistemul de control din România – de la Curtea de Conturi și până la diversele corpuri de control – este setat să verifice conformitatea, nu performanța. Auditorii verifică dacă există ștampilele, dacă s-au respectat termenele de publicare a licitațiilor și dacă dosarul este complet. Nimeni nu întreabă însă dacă investiția a avut sens, dacă banii au produs valoare sau dacă soluția aleasă a fost cea optimă.

Astfel, s-a creat o cultură organizațională în care funcționarul public este terifiat de o posibilă abatere legală, dar complet indiferent la risipa de resurse sau la lipsa de rezultate. O decizie poate fi catastrofală din punct de vedere economic sau social, dar dacă este „acoperită în acte”, ea devine inatacabilă. Eșecul managerial, pur și simplu, nu există în codul administrativ românesc.

Lipsa „autopsiei” proiectelor eșuate

Un alt pilon care susține acest cerc vicios este absența cronică a evaluării post-implementare. În România, un proiect este considerat finalizat în momentul în care s-au cheltuit banii și s-a tăiat panglica. Ce se întâmplă după, dacă obiectivul funcționează sau dacă impactul promis a fost atins, nu mai interesează pe nimeni.

,,Neexistând rapoarte oficiale care să certifice negru pe alb că un proiect nu și-a atins țintele, eșecul rămâne într-o zonă gri, ușor de contestat prin retorică politică. Fără o „autopsie” clară a greșelilor, administrația nu învață nimic. Lecțiile nu sunt asimilate, iar aceleași erori se repetă ciclic, finanțate din bani publici, sub privirile unei societăți civile tot mai obosite’’, afirmă Negrescu.

Costul ascuns: Curajul incompetenței și paralizia parteneriatelor

Efectele acestei lipse de răspundere sunt devastatoare pe termen lung. Știind că nu există costuri personale sau instituționale pentru eșec, decidenții sunt încurajați să lanseze proiecte fanteziste, fără analize de risc riguroase.

Pe de altă parte, mediul privat și cetățenii își pierd încrederea. Este imposibil să construiești parteneriate solide cu un partener – Statul – care nu își asumă niciodată partea sa de vină.

Reforma reală a administrației nu stă doar în digitalizare sau în majorări salariale, ci în introducerea unui concept simplu, dar revoluționar pentru sistemul actual: răspunderea managerială.

,,Până când performanța slabă nu va fi sancționată la fel de drastic precum încălcarea legii, România va continua să fie un cimitir al proiectelor începute și neterminate, un loc unde miliardele se evaporă legal, corect și procedural’’, mai arată analiza Frames.

Frames este o companie specializată în servicii de consultanță strategică și de dezvoltare pentru mediul de afaceri și administrația publică centrală și locală. Compania derulează proiecte de suport pentru mediul de business în diverse domenii de activitate.

Compania a derulat, în ultimii 10 ani, câteva sute de studii de business, analize și proiecte menite să ofere antreprenorilor o privire cât mai clară asupra mediului antreprenorial, a oportunităților de investiții și riscurilor asociate mediului de afaceri românesc.