Pesta porcină africană s-a extins şi ANSVSA confirmă peste 500 de focare la sfârşitul lunii iulie

Fermierii, speriaţi de perspectiva unui genocid în masă prin extinderea rapidă a virusului, au arătat cu degetul ba spre ANSVSA, ba spre Ministerul Agriculturii, ba spre mistreţii care plimbă virusul de la o fermă la alta. Bâjbâiala autorităţilor în administrarea epidemiei a lăsat loc la multe interpretări şi speculaţii, ajungând la acuzaţii grave prin care s-au folosit termeni precum „mâna criminală” şi „sabotarea economiei naţionale”.

Şi atunci, răspunsul pentru întrebarea din titlu devine cu atât mai important, deoarece de el depinde să aflăm cauzele care au determinat gestionarea deficitară a acestei epidemii.

Pentru a evita concluzii care să conducă la verdicte de tipul „sabotarea economiei naţionale”, voi expune evoluţia crizei pe etape, lăsând cititorul să facă interpretările şi să tragă concluziile.

Pesta porcină africană a fost semnalată la graniţele României, respectiv în Ucraina, prin câteva cazuri izolate depistate în anul 2013. Fiind considerat un virus foarte periculos, pentru care nu există antidot, dar care ameninţă fermele zootehnice din Europa, la nivelul Uniunii Europene au fost stabilite măsuri de securitate sanitar-veterinare pentru evitarea declanşării unei epi­demii şi pentru intervenţii în caz de urgenţă în lichida­rea focarelor.

Principalii purtători ai virusului sunt porcii, porcii mistreţi şi oamenii. Virusul nu se transmite la om, dar poate fi „transportat” de acesta dintr-o exploataţie familială, din lanul de cereale prin care a trecut un mistreţ purtător de virus sau din pădure, în aceleaşi condiţii.

Primele cazuri izolate de pestă porcină africană au apărut în România în 2015, la 2 gospodării în nord-vestul ţării. Timp de 2 ani, până în decembrie 2016, doar această zonă era marcată cu potenţial de risc pentru pesta porcină africană, fiind descoperite cazuri izolate în gospodăriile populaţiei, dar nici un focar în exploa­taţii comerciale.

În ianuarie 2017, raportul de audit realizat de instituţiile europene cu privire la măsurile de prevenţie şi biosecuritate constată că la nivel de exploataţii comerciale, măsurile de prevenţie pot să stopeze răspândirea virusului. În schimb, raportul arată că „România nu res­pectă unele dintre măsurile de prevenţie a răspândirii pestei porcine africane, cum ar fi gestionarea populaţiei de porci mistreţi şi măsurile de biosecuritate în exploataţiile neprofesionale”.

Din concluziile raportului de audit, întocmit pe baza verificărilor din perioada 25 ianuarie – 2 februarie, reie­se clar faptul că Ministerul Agriculturii ar fi trebuit să sesizeze şi să solicite Ministerului Mediului şi ANSVSA o mai bună gestionare a populaţiei de mistreţi. Acum, în plină criză, Ministerul Agriculturii şi ANSVSA nu comunică nimic despre măsurile pe care ar fi trebuit să le ia în urmă cu un an şi jumătate. Iar Ministerul Mediului nu comunică nimic, semn că nu a ştiut nimeni din această instituţie că există o problemă de acest gen în ograda Ministerului.

Anul 2017 a marcat o creştere a numărului de cazuri izolate de pestă porcină africană, unele descoperite în gospodăriile populaţiei, altele chiar în cazul unor produse alimentare aduse din Ucraina prin intermediul unor persoane fizice. ANSVSA intensifică activitatea de comunicare cu privire la măsurile de prevenţie ce trebuie adoptate în teritoriu, dar prevenţia se adresează preponderent exploataţiilor comerciale. În continuare, gospodăriile individuale, mult mai numeroase şi mai greu de supravegheat, sunt în afara acestor abordări.

Nu ştim exact cum şi cât au comunicat inspectorii sanitar-veterinari cu locuitorii din zonele de graniţă monitorizate. Dar am aflat că nu doar instituţiile publice reacţionează cu întârziere. La fel de greoi se activează şi asociaţiile profesionale. Pe 12 iulie 2018, în plină expansiune a virusului, APCPR (Asociația Producătorilor de Carne de Porc din România), AMVS (Asociația Medicilor Veterinari din Sectorul Suin), ANFNC (Asociația Națională a Fabricanților de Nutrețuri Combinate) și AFISS (Asociația Fermierilor cu Investiții în Sectorul Suin) atrag atenția fermierilor, vânătorilor și populației asupra epidemiei de pestă porcină africană (PPA), care evoluează în România şi transmit măsuri de prevenţie a extinderii epidemiei. Păi, domnilor, nu este cumva tardiv să transmitem măsuri de prevenţie a extinderii în plină epidemie?

Dacă virusul este prezent de patru ani la graniţa de nord (Ucraina) şi de anul trecut la est (Republica Moldova) şi în România, oare aceste măsuri de prevenţie nu trebuiau transmise de zeci de ori gospodăriilor din mediul rural, vânătorilor şi pădurarilor? Focarele de pestă porcină africană activează în România din august 2017, însă numărul lor a crescut foarte mult în luna iunie a acestui an, după ce primele suspiciuni de PPA au fost confirmate în localităţi situate pe braţul Chilia al Dunării. În iunie, medicii veterinari au sacrificat 1.715 suine din gospodării private din mai multe localităţi din zona de Deltă a judeţului Tulcea şi au început eutanasierea a peste 50.000 de porcine din două exploataţii comerciale din judeţul Tulcea.

În urma depistării focarelor în judeţele Tulcea, Constanţa şi Galaţi, se stabilesc măsuri restrictive de tra­fic, dezinfectarea maşinilor şi a persoanelor care circulă dinspre zona geografică marcată ca focar în restul ţării. Parcă am mai văzut imaginile acestea, în cazul gripei aviare... Despre controlul asupra migraţiei mistreţilor spre culturile din Bărăgan sau Moldova nu se aude nimic!

În schimb, ministrul bulgar al Agriculturii stabileşte construcţia unui gard la graniţa cu România, pentru prevenirea migraţiei mistreţilor! Iată că cineva ştie ce înseamnă prevenţie, când pericolul este la 200 de kilometri de graniţă!

ANSVSA și Ministerul Agriculturii stabilesc des­păgubiri între 8 şi 12 lei pe kg de porc în viu pentru ani­malele sacrificate. Deşi suma este aproape dublă faţă de banii pe care fermierii i-ar fi încasat prin abatorizare şi vânzarea carcaselor, aceştia susţin că despăgubirile nu vor acoperi decât parţial pagubele produse de pesta porcină africană!

Crescătorii de suine încep să prindă curaj şi să acuze autorităţile de neimplicare în soluţionarea problemelor legate de pesta porcină africană. Unii dintre ei merg mai departe şi suspectează o mână criminală care vrea să distrugă zootehnia românească şi să anuleze exporturile de carne de porc. Să vedem ce acoperire au aceste acuzaţii. În ceea ce priveşte implicarea autorităţilor, aceasta a fost aproape inexistentă până în luna iulie, când au apărut focarele din judeţul Tulcea. Faptul că după patru ani de existenţă la graniţă, virusul a penetrat în regiunile de frontieră cu atâta forţă, poate duce cu gândul în două direcţii: migraţia mistreţilor sau o mână criminală. În cazul supravegherii mistreţilor, autorităţile nu au facut nimic! Surse de încredere din interiorul Ministerului Agriculturii susţin că varianta unei „mâini criminale” nu este luată în calcul, cu alte cuvinte, instituţia nu a sesizat organele specializate - DIICOT, SRI - cu privire la acest aspect. Ori oficialii de la Agricultură ştiu exact care este cauza răspândirii cu repeziciune a virusului şi evită să o comunice, ori pur şi simplu nu iau în calcul această variantă. În ceea ce priveşte exporturile româneşti de carne de porc, afirmaţia este cel puţin hazardată, România fiind importator net, mai mult de jumătate din consumul intern fiind asigurat prin aceste importuri. Exporturile sunt conjuncturale şi reprezintă mai puţin de 5% din producţia internă. Un raport al Departamentului pentru Agricultură al Guvernului Ame­rican, realizat în 2016, arată că România creşte anual în jur de 4,6 milioane de capete de porci cu greutate medie de 110 kg, faţă de un necesar de consum de 10,5 milioane de capete, pentru asigurarea consumului intern, estimat la 29,1 kg de carne de porc pe cap de locuitor anual.

De ce nu se mişcă preţurile?

Atitudinea procesatorilor este oarecum justificată de relaţiile tensionate pe care le-au avut cu fermierii în trecut, pe tema preţurilor mai mari ale carcaselor româneşti în comparaţie cu cele de import. Preţuri care nici în pre­zent nu arată cu mult diferit, aşa cum se poate constata în graficul comparativ ce arată diferenţele de preţuri dintre carcasele de porc din România şi din ţări precum Franţa, Germania, Polonia sau Spania. Deşi se abţin să facă ­vreun comentariu oficial, procesatorii spun că se bazează în continuare pe carcasele din import pentru a asigura materia primă a fabricilor, în timp ce carcasele româneşti sunt folosite pentru „vârfuri de sarcină” sau pentru sincope neprevăzute în aprovizionarea de pe pieţele externe.

Deşi sectorul suinelor în România este în plină criză, preţul mediu stabilit de Comisia de Clasificare a Carcaselor pentru săptămâna 16-22 iulie nu a înregistrat variaţii considerabile. Procesatorii spun că acest lucru este firesc, deoarece nu mai există procesatori interesaţi să preia producţia de carne, existând temerea că vor duce în fabrică virusul buclucaş. Altfel spus, proce­satorii susţin că preţul carcaselor româneşti ar trebui să scadă, nu să crească, până când virusul va dispărea definitiv de pe plan local.

În acelaşi timp, pe baza unei cereri în creştere venite de la procesatorii din România, se estimează o corecţie pozitivă a preţurilor carcaselor de import începând cu luna octombrie, moment în care de obicei preţurile la carcase pe piaţa europeană încep să scadă. Corecţia ar putea fi susţinută şi de cererea în creştere pentru piaţa chineză, în condiţiile în care unul dintre principalii furnizori pentru această piaţă – Ucraina – este puternic afectat de răspândirea virusului.