Ordonanța de Urgență pentru plafonarea adaosului comercial la 14 categorii de produse în perioada august - octombrie va intra în vigoare în prima decadă a lunii iulie și urmează să fie aplicată începând cu luna august. În această lună, producătorii, distribuitorii și retailerii au obligația să schimbe prevederile contractuale care nu se încadrerază în prevederile OUG. Mii de contracte ce vor fi supuse renegocierilor într-o singură lună, pe cheltuiala și efortul companiilor din agricultură și industria alimentară.

Mă așteptam ca în Nota de fundamentare a acestei decizii, adoptată pe repede-înainte de cabinetul Ciolacu imediat după instaurarea la Palatul Victoria, să găsesc un minim argument justificativ privind efectul plafonării prețului la lapte prin înțelegerea părților asupra inflației în domeniul alimentar. Dar nu apare nicăieri o astfel de dovadă palpabilă a efectului benefic pentru consumatori.

Ministrul Agriculturii, Florin Ionuț Barbu, a anunțat că pe 30 iunie guvernul a aprobat OUG și că aceasta urmează să fie publicată în Monitorul Oficial, urmând să intre în vigoare de la 1 august. Ministrul este convins că efectul OUG va fi o scădere a prețurilor pentru alimentele cuprinse în cele 14 categorii, dar nu vorbește nimic despre efectele asupra procesatorilor sau fermierilor.

Conform formulării din proiectul supus dezbaterii publice, publicat pe site-ul Ministerului Agriculturii timp de 10 zile, OUG ar fi trebuit aprobată în guvern cel mai devreme pe 8 iulie, deoarece dezbaterea publică se încheie pe 7 iulie. Asta arată ceva din prețul pe care actualul guvern îl pune pe opinia industriei afectate de acest act normativ.

Nu în ultiumul rând, OUG va ridica probleme logistice majore, o bună parte dintre distribuitori au reacționat negativ la aflarea plafonului de maxim 5% pentru tot lanțul de distribuție, mai ales în cazul produselor ce necesită transport sub temperatură controlată(ouă, iaurt și legume proaspete). O parte dintre acești distribuitori vor redirecționa rutele către categorii de produse ce nu sunt incluse în cele 14 categorii, până când prețul pentru logistică va fi determinat pe baze concrete. Ei spun că un adaos de 5%, în condițiile unei inflații de peste 10%, este nerealist pentru orice companie de transport, deoarece în transporturi o marja de 8 -10% este destinată anual investițiilor în menținerea funcțională a parcului auto.

Dar care sunt principalele riscuri ce apar la plafonarea adaosului comercial pe tot lanțul de aprovizionare pentru un produs?

Lista de produse agricole și alimentare
1. Pâine albă simplă cu gramaj cuprins între 300g-500 grame, fără specialități
2. Lapte de vacă proaspăt 1L, grăsime 1,5%
3. Brânză telemea din lapte de vacă vrac
4. Iaurt simplu din lapte de vacă, 3.5% grăsime, cu gramaj maxim 200 grame
5. Făină albă de grâu ”000” 1 Kg
6. Mălai 1 kg
7. Ouă de găină calibrul M 10 buc.
8. Ulei de floarea-soarelui 1L
9. Carne proaspătă pui*
10. Carne proaspătă porc**
11. Legume proaspete vrac***
12. Fructe proaspete vrac****
13. Cartofi proaspeți albi vrac
14. Zahăr alb tos 1 Kg

* Carne pui, în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, înseamnă: pui întreg, tacâmuri de pui, pulpe pui întregi cu os și aripi pui, varianta standard
** Carne porc, în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, înseamnă: carne porc lucru, pulpă porc cu os și fără os, spată de porc
***Legume proaspete vrac, în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, înseamnă: roșii, ceapă, castraveți, fasole uscată, morcovi, ardei gras Bianca și ardei kapia.
**** Fructe proaspete vrac, în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, înseamnă mere roșii și mere golden, prune, pepene roșu, struguri de masă

Eliminarea unor producători de pe piață

”Prin limitarea marjelor de profit în actul comercial sunt afectați producătorii sau prestatorii de servicii care își finanțează activitatea operațională prin linii de finanțare deschise la bănci, purtătoare de dobânzi și a furnizorilor care au de amortizat investiții realizate cu puțin timp în urmă și pe care nu le-au achitat încă integral. Sunt afectate companiile care au achiziționat utilaje de producție și transport în leasing, cele care au în analiză dosare de creditare pentru reînnoirea utilajelor de producție.”

Din descrierea de mai sus, preluată din cursul de anul II al unui student la Academia de Studii Economice București, devine evident pentru orice absolvent de economie că producătorii medii și mici vor avea de suferit, fie și pe termen determinat, în favoarea producătorilor mari, companii multinaționale.

Pentru cei mai puțin adaptați rigorilor economice, reducerea marjelor de profit poate conduce la producție în pierdere și la ieșirea temporară sau definitivă de pe piață a unor produse sau a unor companii.
Pierd companiile mici, locale, câștigă companiile mari, multinaționale.

Dobânzile la care multinaționalele accesează liniile de finanțare pentru operațional și tehnologie sunt de cele mai multe ori cu 2-4% mai mici decât dobânzile pentru companiile de talie medie. Pentru acestea din urmă, costul finanțării este dependent de încasările previzionate, încasări care în momentul de față sunt influențate direct de plafonarea adaosului comercial. O astfel de măsură ridică grave probleme de concurență, dar așa cum ne-am obișnuit președintele Consiliului Concurenței abordează astfel de măsuri din perspectiva consumatorilor, nu din perspectiva operatorilor economici aflați în competiție pe o piață. De fapt, OUG-ul emis are ca sursă art.4 alin.(3) din Legea nr.21/1996 a concurenței, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform Notei de fundamentare.

Producătorii români sunt puși în dificultate, la produsele din import nu pot fi controlate adaosurile

Pentru cartoful recoltat din Brașov, Covasna sau Harghita, ANAF poate cere fiecarei companii de pe lanțul de aprovizionare o reducere a adaosului comercial. Va mai fi rentabil economic pentru fermier să vândă, pentru transportator să parcurgă acel drum, pentru retailer să ocupe un spațiu atât de mare cu un produs? Vom afla la finalul lunii octombrie, când efectele aceste Ordonanțe vor fi epuizate. Știm însă că pentru o parte dintre companiile de pe acest lanț de aprovizionare există soluții alternative. Producătorii de cartofi din Egipt, Turcia sau Olanda au cantități suficiente pentru a aproviziona zilnic mii de supermarketuri, iar aceștia nu pot fi verificați de ANAF-ul românesc la ...adaos. Dacă un retailer internațional achiziționează marfa printr-o centrală de achiziții sau printr-o fililă externă, adaosul nu poate fi controlat local.

Cine câștigă în acest caz? Producătorii externi și companiile de logistică, pentru că au distanțe mai mari de parcurs. Cine pierde? Producătorii locali, retailul local, dar mai ales statul român, prin dezechilibrul generat și prin creșterea artificială a importurilor de produse alimentare. Și, bineînțeles, consumatorul român, care va putea alege produse dintr-o sortimentație restrânsă și, foarte important, din care va lipsi adesea produsul local.

Retailerii vor opta pentru mărci proprii în detrimentul brandurilor

Măsura reducerii adaosului comercial va încuraja retailerul să pună pe raft mai multe produse marcă proprie, mai ales când produsele sunt realizate de producători locali, deci se respectă și legea privind ponderea produselor locale la raft.

Evident, reducerea adaosului va fi în folosul retailului, deoarece marca proprie este optimizată pentru vânzări de volum. Dar în detrimentul brandurilor locale al căror buget de marketing nu este inclus în cheltuielile indirecte de fabricație, fiind considerat cheltuială de comercializare, nu de producție.

Schimbarea traseului logistic sau a rețetelor sunt alte soluții de evitare a limitării marjelor. Atât procesatorii, cât și retailerii pot transfera adaosurile mari către produse din afara listei.

Pentru un producător internațional de ulei, cu fabrici în România și Bulgaria, întocmirea unor documente prin care producția internă merge în Bulgaria și cea din Bulgaria vine în România se poate face la Vama din localitatea în care se află fabrica, respectiv Constanța, Galați sau Urziceni. Practic, nu este nevoie decât de etichete noi. Cu atât mai mult cu cât silozurile din zona Balcanilor pentru un astfel de producător colectează la comun materie primă – semințe de floarea soarelui – din România, Bulgaria, Ucraina.

Pe de altă parte, din experiența trăită de producătorii din industria mezelurilor pe parcursul anterioarei crize economice, în 2008 – 2011, modificarea rețetelor și reducerea calității produselor concomitent cu reducerea prețurilor a fost soluția de compromis cu care au trecut prin criză. Cu această soluție au realizat volumele de vânzări, chiar dacă în multe cazuri produsele respective nu au mai ieșit pe piața sub un anume brand, pentru a nu afecta reputația acestuia. Din nou, o astfel de măsură poate veni în sprijinul dezvoltării mărcilor private ale retailerilor, în timp ce pentru producători este doar un compromis pentru parcurgerea unei etape economice dificile. Cu mențiunea că în ultimii ani mărcile private concurează serios cu brandurile îîn ceea ce privește calitatea produsului, iar prețul cel mai mic este determinat exclusiv de absența cheltuielilor de marketing.

Va beneficia consumatorul final de măsura plafonării adaosului comercial?
Conform celor menționate mai sus, prețurile vor fi mai mici pentru o listă de produse, dar consumatorul va găsi prețuri mai mari la alte categorii, ceea ce înseamnă că, per total, coșul lui de cumpărături ar putea fi chiar mai scump decât înainte de plafonarea adaosului.

Cosumatorul va găsi la raft o ofertă mai slabă de produse de același fel din care poate alege, deoarece o parte dintre producători nu au făcut față acestei măsuri și au dispărut de pe piață.
Consumatorul va găsi la raft mai multe produse din import, mai multe mărci proprii ale retailerilor, mai puține branduri locale sau regionale.