Economia supraviețuiește tuturor provocărilor, reziliența mediului de business fiind una remarcabilă având în vedere condițiile de business, de la fiscalitatea impredictibilă la inflația ridicată, până la dinamica negativă a vânzărilor și accentuarea blocajului financiar, arată o analiză Frames

România a intrat, oficial, în stagflație, cu o stagnare a activității economice în 2026 și cu o inflație care continuă să afecteze puternic consumul și competitivitatea economică. Estimările privind creșterea prețurilor în zona de energie din această toamnă (curent, gaze, gigacalorie, apă) riscă să prelungească acest îngheț economic până în al doilea semestru din 2027.

Comunicatul Institutului Național de Statistică (INS) publicat luni, 7 septembrie, aduce prima variantă provizorie a Produsului Intern Brut (PIB) pentru trimestrul al doilea și confirmă estimarea-semnal din august. Titlul oficial este neutru: PIB-ul a rămas nemodificat față de trimestrul precedent. Cifra din spatele lui nu este.

Economia românească a produs în trimestrul II 2026 un PIB de 494,4 miliarde de lei pe seria brută, cu 10,8% mai mult în termeni nominali decât în trimestrul II 2025. În termeni reali, a produs cu 0,4% mai puțin.

„Diferența dintre cele două cifre — deflatorul PIB, care a fost de 11,2% — este definiția tehnică a stagflației. Toată creșterea aparentă a economiei este preț. Nimic din ea nu este volum”, arată analiza think tank-ului Frames.

Pe semestru, imaginea este identică: PIB nominal de 900,4 miliarde de lei, cu 9,4% peste semestrul I 2025, dar în scădere reală cu 0,7%. Iar pe seria ajustată sezonier, care elimină efectele de calendar și este seria pe care o citesc analiștii pentru trend, contracția anuală este de 2,0% în trimestrul II și de 1,6% pe semestru.

Trei trimestre fără creștere

Cel mai util tabel din comunicat nu este cel cu titlul, ci seria ajustată sezonier comparată cu trimestrul precedent. Ea arată 98,1 în trimestrul IV 2025, 99,9 în trimestrul I 2026 și 100,0 în trimestrul II 2026. Tradus: o cădere de 1,9% în ultimul trimestru al anului trecut, una de 0,1% la începutul acestui an și o stagnare perfectă în trimestrul al doilea.

Cumulat, nivelul real al economiei este cu aproximativ 2% sub vârful atins în trimestrul III 2025.

România nu a intrat tehnic în recesiune — pentru asta ar fi fost nevoie de două trimestre consecutive de scădere trimestrială, iar trimestrul II a evitat asta la limită, prin zero. Dar nu a mai crescut de un an.

Comparația cu anul trecut este brutală. În 2025, indicii anuali pe seria brută arătau 100,6, 102,5, 101,3 și 98,8. În 2026: 98,5 în trimestrul I și 98,1 în trimestrul II. Punctul de ruptură a fost trimestrul IV 2025, adică exact momentul în care pachetul de consolidare fiscală — majorarea TVA, creșterea accizelor și eliminarea plafonării la energie — a început să producă efecte.

Unde s-a rupt economia

Comunicatul INS permite, pentru prima dată în acest an, o citire pe ramuri. Contribuțiile la modificarea PIB în semestrul I sunt sistematic negative acolo unde ponderea este mare.

„Cea mai grea lovitură vine din blocul comerț cu ridicata și cu amănuntul, transport și depozitare, hoteluri și restaurante — 21,6% din PIB, cea mai mare pondere din economie. Volumul său de activitate a scăzut cu 3,9%, ceea ce a tăiat 0,9 puncte procentuale din PIB. Este sectorul care ține direct de consumul populației și de circulația mărfurilor”, spun experții de la Frames.

Industria, cu 16% din PIB, a pierdut 2,9% din volum și a scăzut PIB-ul cu încă 0,5 puncte. Informațiile și comunicațiile, sectorul pe care România îl invocă de un deceniu ca motor al modernizării, au pierdut 3,5% din volum. Tranzacțiile imobiliare au pierdut 4,5%. Administrația publică, învățământul și sănătatea, luate împreună, au pierdut 1,7% — efect direct al restrângerii cheltuielilor publice.

Pe partea pozitivă rămân trei ramuri, toate cu pondere mică. Construcțiile au crescut cu 12,3% în volum și au adăugat 0,7 puncte procentuale, dar cântăresc doar 6,2% din PIB. Activitățile de spectacole, culturale și recreative au urcat cu 11,7%, cu o pondere de 4,3%. Agricultura a crescut cu 3,5%, cu o pondere de 1,7%.

„Aritmetica este fără scăpare: valoarea adăugată brută totală a scăzut cu 1,0 punct procentual. Ceea ce a limitat contracția PIB-ului la 0,7% au fost impozitele nete pe produs, care au adăugat 0,3 puncte. Cu alte cuvinte, o parte din diferența dintre o economie care scade cu un procent și una care scade cu șapte zecimi vine din faptul că statul a colectat mai mult, nu din faptul că economia a produs mai mult”, arată analiza.

Investiția publică ține economia pe linia de plutire

Pe partea de utilizări, tabloul este și mai clar. Cheltuiala pentru consumul final al gospodăriilor, care reprezintă 61,2% din PIB, a scăzut în volum cu 2,5% și a tăiat singură 1,5 puncte procentuale din PIB. În trimestrul II, contribuția ei negativă a urcat la 1,9 puncte. Este cea mai severă contracție a consumului privat din ultimul deceniu în afara anului pandemic.

În oglindă, formarea brută de capital fix a crescut cu 10,9% în volum și a adăugat 2,4 puncte procentuale, iar în trimestrul II singur, 4,1 puncte. Consumul colectiv efectiv al administrațiilor publice a urcat cu 6,0%. Investiția publică și cheltuiala colectivă a statului sunt, practic, singurele componente care mai împing economia în sus.

Numai că efectul lor a fost aproape integral anulat de variația stocurilor, care a scăzut PIB-ul cu 2,2 puncte procentuale pe semestru și cu 2,0 puncte în trimestrul II. Companiile își consumă stocurile în loc să producă — semnalul clasic al unei economii în care cererea s-a oprit brusc și producătorii nu mai reînnoiesc.

Exportul net a mai tăiat 0,1 puncte, importurile crescând cu 1,6% în volum față de 1,3% la exporturi. Balanța comercială rămâne un deficit structural de aproape 50 de miliarde de lei numai în șase luni.

Partea de inflație: prețurile din tabelele INS, nu doar din coșul de consum

Aici se află argumentul care lipsește din majoritatea relatărilor despre acest comunicat. Tabelul 6 al INS publică, alături de indicii de volum, indicii de preț pe fiecare ramură. Ei arată o economie în care cantitatea scade și prețul explodează.

Linia impozitelor nete pe produs merită citită de două ori. Volumul lor real a crescut cu 5,3%, iar prețul asociat cu 19,8% — pe semestru, cu 20,7%. Este amprenta directă a majorării TVA și a accizelor. Statul a colectat, în termeni reali, mai mult dintr-un consum care în termeni reali a scăzut. Consolidarea fiscală nu a fost neutră: ea apare în date simultan ca sursă de venit bugetar și ca sursă de inflație.

Pe partea de consum, inflația măsurată prin indicele prețurilor de consum a atins vârful ciclului în mai, la 10,85%, a coborât la 10,42% în iunie și a căzut abrupt la 8,2% în iulie. Scăderea nu este rezultatul răcirii cererii, ci un efect de bază: scumpirea-șoc a energiei electrice din iulie 2025 a ieșit din comparația an-la-an. Pe indicele armonizat, România rămâne în vârful Uniunii Europene.

Adrian Negrescu, managerul Frames

Banca Națională a revizuit prognoza de inflație în sus de două ori într-un singur an: de la 3,9% la 5,5% și apoi la 6,1% pentru finalul lui 2026, cu revenirea în intervalul-țintă împinsă în ultimul trimestru din 2027. Iar avertismentul din raportul de august este cel care contează cel mai mult pentru diagnostic: inflația de bază continuă să crească deși economia se contractă. Exact asta separă un episod inflaționist obișnuit de stagflație.

Consecința practică a acestei combinații este că ambele pârghii clasice de reacție sunt blocate simultan.

Politica monetară nu poate relaxa. Dobânda de politică monetară stă la 6,50% din august 2024, cu Lombard la 7,50% și facilitatea de depozit la 5,50%, iar Consiliul de administrație al BNR a menținut-o din nou pe 10 august. Cu inflația la 8,2% și cu inflația de bază în creștere, o reducere ar fi o eroare de manual.

Experții de la Frames estimează primul pas de relaxare abia în mai 2027. Următoarea ședință de politică monetară este pe 8 octombrie.

„Politica fiscală nu poate stimula. Deficitul bugetar trebuie să coboare de la 7,9% din PIB în 2025 spre 6,2% în 2026, sub procedura de deficit excesiv, iar datoria publică a depășit deja pragul de 60% din PIB și este proiectată la 61,6% anul acesta și 63,4% în 2027”, afirmă Adrian Negrescu. „Execuția la șapte luni arată un deficit de 2,34% din PIB, o performanță remarcabilă realizată de Alexandru Nazare. Ministerul Finanțelor a reușit, în 2026, un demers cum nu am mai văzut în ultimii 10 ani, de reducere susținută a deficitului fără ca economia să intre în recesiune”, a mai spus acesta.

Potrivit analizei Frames, absorbția fondurilor europene, în special din PNRR, este singura explicație pentru cele 10,9% creștere a formării brute de capital fix.

„De aceea spunem că miza principală a noului guvern va fi aceea de a atrage cei 20 de miliarde de euro pe care îi mai avem în fondurile de coeziune. Pentru intervalul 2021-2027 avem la dispoziție 31 mld. euro din care n-am luat decât aprox. 10 mld. până acum. Dacă nu vom atrage acei bani, va dispărea principalul motor al economiei”, mai spune Negrescu.

Ce spune piața despre 2026 și 2027

Prognozele instituționale au fost tăiate în lanț în prima parte a anului. Problema este că, în lumina datelor de semestru, majoritatea lor arată deja prea optimiste.

Cu semestrul I închis la −0,7% pe seria brută, pentru ca anul să se termine pe zero ar fi nevoie de o creștere de aproximativ 0,7% în semestrul II. Pentru a valida estimarea FMI de +0,7% pe an, semestrul II ar trebui să crească cu aproximativ 2%.

Potrivit estimărilor Frames, nimic din datele lunare disponibile — producția industrială, comerțul cu amănuntul, dinamica salariaților — nu susține un asemenea reviriment. Singurele prognoze care rămân plauzibile sunt cele ale OCDE și BERD, ambele pe minus.

Contextul regional face cifra și mai vizibilă. În estimările Comisiei Europene, Polonia avansează cu 3,5%, Bulgaria cu 2,5%, iar Ungaria, Cehia și Grecia cu câte 1,8%. România este singura economie din regiune cu creștere zero sau negativă. Nu este un șoc extern comun: este o divergență internă.

Pe partea de prețuri, Comisia Europeană estimează o inflație de 7% în 2026, FMI 7,8%, iar BNR 6,1% la sfârșitul anului. Toate cele trei situează România cu mult peste media europeană. Convergența spre normal este proiectată abia pentru 2027, cu 3,7% la Comisie și 3,4% la BNR — dar cu revenirea efectivă în intervalul-țintă abia în ultimul trimestru al acelui an.

Pe piața muncii, Comisia Europeană estimează o creștere a șomajului de la 6,1% în 2025 la 6,3% în 2026, urmată de o coborâre la 5,9% în 2027. Este singurul indicator care încă nu s-a deteriorat sever, dar BNR a semnalat deja o încetinire a descreșterii efectivului de salariați în aprilie–mai.

„Cu inflația pusă sub semnul întrebării de anunțatele creșteri de prețuri din zona de energie, cu dobânzile în continuare înghețate, va fi aproape imposibil ca economia să iasă din zona de stagflație mai devreme de S2 2027”, avertizează Adrian Negrescu.

Ce ar trebui urmărit până la finalul anului

Potrivit analiștilor de la Frames, trei repere vor decide dacă 2026 se închide pe zero sau pe minus.

Primul este comunicatul INS din 9 octombrie, cu a doua variantă provizorie pentru trimestrul II, urmat de estimarea-semnal pentru trimestrul III. Dacă seria ajustată sezonier arată din nou o scădere față de trimestrul precedent, discuția despre recesiune tehnică revine pe masă.

Al doilea este ședința BNR din 8 octombrie și, mai ales, ritmul dezinflației din trimestrul IV. Dacă inflația coboară spre 6% așa cum proiectează banca centrală, primul semnal de relaxare monetară devine posibil spre finalul anului. Dacă rămâne peste 7%, relaxarea se împinge în 2027 și costul creditului pentru companii rămâne prohibitiv încă un an.

Al treilea, și cel mai important pentru creștere, este ritmul de absorbție a fondurilor europene. Formarea brută de capital fix la +10,9% este singura componentă din tot comunicatul INS care arată bine. Ea nu vine din investiție privată, ci din execuția publică finanțată european. Este, în acest moment, tot ce mai ține economia românească pe zero în loc de minus.

„Diagnosticul, pe datele oficiale de astăzi, este acesta: o economie care nu mai crește de trei trimestre, în care consumul populației se contractă cu 2,5%, industria cu 2,9% și comerțul cu 3,9%, în timp ce prețurile din economie urcă cu peste 10% și impozitele indirecte cu aproape 20%. Este definiția manualului. Iar particularitatea românească este că o parte semnificativă a componentei inflaționiste nu vine dintr-un șoc extern, ci din instrumentul ales pentru corectarea deficitului”, arată analiza Frames.

Frames este un think tank economic specializat în dezvoltarea de analize și studii de piață privind economia. În cei peste 20 de ani de existență, Frames a devenit unul dintre jucătorii relevanți în domeniul analizei de business din România, analizele sale adresate investitorilor și publicului larg oferind o perspectivă concretă privind dinamica de business la nivel local și internațional.