Campionatul european de crize succesive se apropie de final. De ce nu mai e loc și de o criză alimentară?
Inflația în primul semestru din acest an a ajuns la 15,1%, conform datelor Institutului Național de Statistică (INS). Banca Națională semnalează faptul că toate scenariile negative de la începutul acestui an s-au concretizat, dar și că ne putem aștepta la un nou puseu inflaționist în septembrie-noiembrie.

Pe plan internațional, presa mainstream prin vocea guvernatorilor băncilor occidentale anunță o iminentă recesiune în 2023. Fondul Monetar Internațional avertizează că inflația globală este de 13,56%, cea mai mare de la doborârea turnurilor gemene din New York, iar efectele ar putea fi resimțite pe termen lung. O recesiune în Europa este aproape inevitabilă, fiind determinată de reducerea semnificativă a resurselor energetice, scumpirea fără precedent a tuturor alimentelor și escaladarea războiului din Ucraina. Dar nu numai Europa este în pericol de recesiune. „Riscul de alunecare a economiei mondiale în recesiune crește de la o zi la alta, pentru Europa, SUA și China datele indicând un declin sincronizat în a doua jumătate a anului. Dacă nu cumva China este deja în recesiune”, a afirmat Kenneth Rogoff, fost economist-șef al FMI, în prezent profesor la Harvard University, citat de The Guardian.

Agenția Internațională pentru Energie (IEA) a avertizat statele europene că eforturile de diversificare a resurselor energetice pentru renunțarea la gazul rusesc nu mai sunt suficiente și că Europa riscă să se confrunte cu o raționalizare a energiei dacă cererea nu va fi limitată ca să permită umplerea instalațiilor de depozitare înainte de iarnă. Astfel Comisia pentru Energie de la Bruxelles a elaborat un plan de consum energetic responsabil pentru statele membre ale Uniunii, plan ce se confrunta deja cu proteste din partea unor țări precum Spania, Portugalia sau Italia.

Criza financiară determinată de bula imobiliară din 2008 pare să fie o glumă față de ceea ce urmează să ni se întâmple. Ne-am obișnuit să fie criză, de ani buni trecem de la o criză la alta. Acum însă, trecem prin mai multe crize concomitent și fiecare dintre ele are o amprentă asupra costului vieții.

Pentru a întregi acest tablou, diverse canale media vehiculează o potențială criză alimentară, lovind astfel la baza piramidei nevoilor pentru fiecare individ. Scenariul pare rupt din Jocurile Foamei, filmul realizat după trilogia cu același nume scrisă de autoarea americană Suzanne Collins, în care lupta pentru supraviețuire este dirijată după bunul plac al unui regizor paranoic! Imaginea de copertă a publicației The Economist din luna mai poate fi considerată afișul pentru premiera acestui eveniment în viața reală, nu în film. Va fi însă important de urmărit dacă evenimentele din viața reală vor urma cursul trilogiei: volumul 1 – Jocurile Foamei; volumul 2 – Sfidarea; volumul 3 – Revolta. Un astfel de scenariu are însă o legătură strânsă cu numărul și intensitatea crizelor prin care trece societatea.

Ce crize afectează în realitate costul vieții?

Am numărat 10 crize ce marchează în acest moment economia globală, indiferent de țară sau de gradul de dezvoltare economică. Cum afectează ele costul vieții, industria bunurilor de larg consum și consumatorul va stabili fiecare cititor în parte, în funcție de valorile sau businessul la care se raportează. Dar am considerat important să punem în același cadru vizual toate crizele ce se succed sau se suprapun și afectează în 2022 în egală măsură activitatea economică și costul vieții.

1. CRIZA SANITARĂ - nu s-a încheiat și provoacă în continuare blocaje în lanțurile de aprovizionare, scăderi în randamentul muncii, costuri suplimentare de producție pentru siguranța alimentară și siguranța în muncă.
2. CRIZA POLITICĂ – războiul din Ucraina – în plină desfășurare, a condus la scumpirea resurselor energeti­ce, a provocat o criză de aprovizionare cu gaze naturale pe continentul european și întreruperea lanțurilor de aprovizionare pentru grâu, porumb, semințe de floarea soarelui din Rusia, Ucraina, Belarus. Cei mai mari patru exportatori globali de îngrășăminte pentru agricultură – Rusia, Belarus, China și Ucraina – nu au mai furnizat îngrășăminte pe piețele internaționale.
3. CRIZA APROVIZIONĂRII CU MATERII PRIME – întreruperi în lanțul de aprovizionare sau blocaje pe anumite resurse, de la materii prime de bază până la materiale sau ambalaje pentru produse.
4. CRIZA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE – are un impact major asupra fermierilor și a produselor realizate de aceștia, dar se prelungește și asupra producătorilor de bunuri de larg consum, în special prin necesitatea de a înlocui ambalajele și procesele de producție poluante. Toate acestea implică majorări de costuri de producție.
5. CRIZA COSTURILOR ENERGETICE – are impact în toate costurile și nu există soluții rapide sau mai ieftine pentru înlocuirea resurselor energetice la care Europa a renunțat de la declanșarea războiului din Ucraina.
6. CRIZA DEFICITELOR BUGETARE – deficitele bugetare acumulate în pandemie afectează funcționarea eficientă a administrațiilor centrale. Economiile prospere impozitează suplimentar companiile sau profiturile acestora pentru a acoperi deficitele, economiile slabe impozitează munca și proprietățile.
7. CRIZA FORȚEI DE MUNCĂ – amplificată de creșterea costurilor, amplifică la rândul ei impactul asupra costurilor
8. CRIZA PUTERII DE CUMPĂRARE – inflația, creșterea prețurilor pentru o mare majoritate de categorii de bunuri, precum și creșterea cheltuielilor din gospodărie cu facturile la utilități și energie au determinat scăderea puterii de cumpărare. Mai ales că, într-un termen atît de scurt, corelarea între cheltuieli și venituri nu s-a realizat.
9. CRIZA DE CONSUM - derularea simultană a mai multor crize a generat panică și a determinat schimbarea obiceiurilor de consum.
10. CRIZA FINANCIARĂ – deprecierea euro față de dolar ar putea fi principalul motiv pentru un nou puseu inflaționist în octombrie. Impactul se va măsura atât în evoluția prețurilor pe plan european, cât și în consum.

Mai este loc și de o criză alimentară?

Datele istorice ne arată că nu, dar cine poate ști ce alte schimbări sau ce alte crize vor mai influența viața oamenilor până la finalul anului? Primul factor de impact care se vehiculează atunci când discuțiile se concentrează pe o potențială criză alimentară sunt schimbările climatice care conduc la expansiunea teritoriilor aride, deșertificate și la o scădere a randamentului de producție a solului. Fapt real, ni se intâmplă, însă ritmul deșertificării nu este încă în măsură să sperie. La nivel european în acest an se vorbește despre 450.000 de hectare afectate de secetă. În urmă cu patru ani, în 2018, seceta a distrus 380.000 de hectare cu culturi agrticole pe continent. Seceta face rava­gii în culturile fermierilor încă din ultimele două decenii ale secolului trecut. Dar asta nu a împiedicat FAO să raporteze creșteri de producție agricolă de la un an la altul, iar dacă pentru o anumită categorie de produse agricole s-au înregistrat mici scăderi în 1-2 ani, a existat de fiecare dată o categorie de produse agricole cu creștere de producție care să substituie insuficiența generată de recoltele mai mici.

Din analiza datelor FAO în ultimii 40 de ani, producția agricolă a crescut cu 67,3%, la un ritm de creștere a populației globului de 53,81%, ceea ce înseamnă că suprapopularea planetei nu reprezintă încă un pericol real pentru a genera o criză alimentară. Punctul sensibil ar fi însă risipa alimentară, ritmul de creștere fiind mai mare de 1% în fiecare an, raportat la anul precedent. Un calcul făcut de asociațiile civice internaționale arată că produsele alimentare aruncate zilnic pe patru continente – America de Nord și America de Sud, Europa și Asia – ar fi suficiente pentru a hrăni o populație mai mare cu 9% decât populația actuală a continentului african.

Un alt fenomen ar putea fi însă generatorul unei potențiale crize alimentare în viitor. În ultimii ani, cumpărătorii chinezi au achiziționat terenuri agricole în țări care variază de la SUA și Franța la Vietnam. În 2013, gigantul alimentar WH Group, cu sediul în Hong Kong, a cumpărat Smithfield, cel mai mare producător de carne de porc din America, și peste 146.000 de acri de teren agricol din Missouri. În același an, Xinjiang Production and Construction Corps a cumpărat 9% din faimoasele terenuri agricole fertile din Ucraina, echivalentul a 5% din teritoriul total al țării, cu un contract de concesiune pe 50 de ani. Între 2011 și 2020, China a cumpărat sau concesionat aproape șapte milioane de hectare de terenuri agricole în întreaga lume, în timp ce firmele din Marea Britanie au cumpărat aproape două milioane de hectare, iar cele americane și japoneze au cumpărat mai puțin de un milion de hectare.

Ce spune Jurnalul de Vânzări RetailZoom despre criza puterii de cumpărare

Ediția 20 a Jurnalului de Vânzări RetailZoom compară datele înregistrate în primul semestru din 2022 cu cele din primul semestru din 2021. Concuziile datelor RetailZoom spun că prima parte a anului 2022 reia ritmul de creștere valoric înregistrat în anii premergători pandemiei, dar progresul este justificat în principal de inflația galopantă și doar parțial de creșterea efectivă a consumului (creșterea în volume/bucăți a fost de 5.8% în perioada ianuarie-iunie 2022 vs anul anterior). Prețurile au început să înregistreze un salt general mai mare decât inflația (15-18%) din partea a doua a lunii aprilie, în special pentru produse alimentare și de îngrijire a casei.

Sursa graficelor: RetailZoom

Toate informațiile se bazează pe indexul de date scanate al RetailZoom compus din peste 3850 de magazine din rețelele IKA:

Canal de proximitate(convenience și supermarket) - Carrefour market,Carrefour express, Cora Urban,dm, Inmedio, Mega Image, Shop & Go, Penny, Profi, Xpress, Xtime
Canal de magazine de format mare - Carrefour hyper, Cora, Metro

„Consider că dinamica vânzărilor din retailul de tip FMCG se află încă în perioada de rezistență la criză. Descreșterea vânză­rilor pe categorii de produse este prezentă, avem mai multe categorii pe scădere (în volume), de 2-3 ori mai multe față de anii de pre-pandemie, dar această situație va continua să se accentueze cel mai probabil din toamnă.”

Au apărut deja primele semne privind criza de consum

Primele semnale privind criza de consum ce s-ar putea instaura au fost deja remarcate de managerii marilor rețele de retail.
„Discuțiile economiștilor privind momentul în care va fi atins apogeul creșterii inflației sunt total inutile, în condițiile în care consumatorii și-au schimbat deja obiceiurile de achiziție și fac alegeri în favoarea celor mai scăzute prețuri, renunțând astfel la produse sau branduri pe care le cumpărau în mod obișnuit. Ceea ce contează acum este noua abordare austeră a consumatorilor. Nu cumpără vită ci aleg cea mai ieftină carne de porc, nu cumpără pește sau mâncare organică. Este un fenomen actual, profund și în continuă expansiune în ultimele săptămâni”, a declarat Alexandre Bompard, CEO Carrefour, la o masă rotundă organizată de MEDEF, cea mai mare organizație patronală din Franța, transmite Reuters.

În Franța, rata inflației a atins 6,8% în luna iulie, cel mai ridicat nivel de când este folosită metodologia UE de calcul, la începutul anilor '1990. În România, rata inflației în luna iulie a fost de 14,96%. Conform datelor Eurostat, rata anuală a inflației în zona euro s-a situat la nivelul record de 8,9% în iulie, de peste patru ori mai mare față de obiectivul țintă al Băncii Centrale Europene (BCE), res­pectiv o creștere a prețurilor de 2%.

Comparativ cu alte state din zona euro, Franța a transferat mai puțin agresiv costul inflației ridicate asupra consumatorilor, plafonând prețurile la gaze și electricitate, oferind subvenții pentru cei cu venituri scăzute, cu creșteri salariale pentru bugetari și majorări de pensii.

Cel mai mare pericol în toamnă: continuarea deprecierii euro în raport cu dolarul

în luna ianuarie 2022, un euro valora 1,14 dolari. La finalul lunii august, pentru un euro primeai 0,992 dolari. Pentru o companie care plătește combustibil (din petrol) în dolari, materie primă achiziționată de pe burse internaționale (în dolari) și ambalaje de produs din China (în dolari), dar vinde produsele pe piața comună europeană în euro, această schimbare a parității aduce cu sine o inflație internă (costuri) de 14,8%, doar din schimburile comerciale afectate de inversarea parității.

Moneda euro a scăzut puternic față de dolarul american după invadarea Ucrainei de către Rusia. Mai mult, euro a coborât sub pragul psihologic al parității față de dolar. Investitorii se tem de o posibilă recesiune în zona Euro, pe fondul prețurilor record la gaz și electricitate. Investitorii sunt deranjați de masiva dependență de gazul rusesc a unor mari puteri industriale europene, precum Germania. Analiștii preconizează o recesiune mai rapidă și mai dureroasă în Uniunea Europeană decât în SUA.

Și abordarea băncilor centrale are un efect asupra raportului euro/dolar. În timp ce FED a ridicat rata dobânzii de politică monetară cu 225 de puncte de bază din martie, BCE a operat doar o majorare de 50 de puncte de bază. Iar companiile asiatice se orientează acum spre moneda pe care o consider mai sigură, în timp ce războiul Rusia – Ucraina se duce în Europa. Astfel încât asistăm nu doar la o depreciere a euro în raport cu dolarul, moneda europeană fiind azi mai slabă și în raport cu yenul japonez sau francul elvețian, comparativ cu începutul anului. Nomura International preconizează o depreciere a euro până la $0,95. Banca americană de investiții Morgan Stanley prognozează că un euro va ajunge în acest trimestru la $0,97.

Un euro mai slab decât dolarul sporește riscul inflationist în trimestrul trei. Nu în ultimul rând, un euro mai slab va face și mai dificilă misiunea companiilor care au costuri preponderant în dolari și încasări în euro. O monedă europeană mai slabă va reduce puterea de cumpărare a consumatorului european.