Contrar intentiei initiale, legea astfel modificata va afecta mai mult furnizorii, dar va genera haos si in activitatea de retail

Modificările la Legea 321 ar putea fi aplicabile cel mai târziu în a doua parte a lunii august, conform parcursului pe care legea îl va face până la publicarea în Monitorul Oficial. Legea va produce efecte la trei zile de la publicarea în Monitorul Oficial, respectiv interdicţia de a factura taxe şi servicii furnizorilor şi plata în termen de 7 zile pentru produsele proaspete. Pentru cea de a doua modificare majoră, respectiv obligaţia de a expune la raft 51% produse provenite din lanţul scurt de aprovizionare, termenul de aplicare este de 6 luni, respectiv în luna ianuarie 2017.

Pornit iniţial dintr-o iniţiativă lăudabilă, de a veni în sprijinul producătorului local de alimente, în special fructe şi legume, demersul modificării Legii 321 s-a transformat în mod evident într-un proiect politic menit să colecteze voturile din mediul rural. Dar, promulgat în forma actuală, proiectul va genera haos total pe piaţa bunurilor de larg consum, deoarece este conceput amatorist şi formulat ambiguu.

Gelu Goran, avocat partener în firma de avocatură Biriş Goran, susţine că între 80% şi 90% dintre furnizorii de produse alimentare nu cunosc impactul pe care modificările aduse Legii 321 (privind comerţul cu alimente) îl are asupra afacerilor lor. Declaraţia a fost făcută în cadrul unei întâlniri cu presa organizată de AMRCR (Asociaţia Marilor Reţele Comerciale din România) şi firma de avocatură Biriş Goran, dedicată analizării efectelor pe care noua formă a Legii 321 le are asupra producătorilor, furnizorilor, comercianţilor şi consumatorilor.

 NOUA FORMĂ A LEGII 321 VINE CU MODIFICĂRI SUBSTANŢIALE ÎN DOUĂ DIRECŢII

DAR CE ÎNSEAMNĂ PRODUS PROASPĂT CARE TREBUIE ACHITAT ÎN 7 ZILE?

Departamentele juridice ale unor companii furnizoare de bunuri de larg consum au constatat cu surprindere că băuturi, precum vinul, soft drinks, apa minerală, sunt asimilate, mai nou, cu produsele proaspete, ca urmare a modificărilor operate la Legea 321 a comerţului cu alimente. Noua formă a legii defineşte produsul alimentar proaspăt astfel: „aliment care nu este conservat prin sterilizare, deshidratare, congelare sau afumare, cu excepţia refrigerării”.  

Încadrarea băuturilor menţionate în categoria alimentelor proaspete are o importanţă majoră, întrucât acest tip de produse au un regim de plată special, de 7 zile calendaristice de la data facturării către comercianţi, tot ca urmare a modificării Legii 321.  

Deşi iniţiatorii modificării legii au urmărit avantajarea producătorilor de lactate, carne şi preparate din carne, fructe, legume şi produse de panificaţie, schimbarea definiţiei date alimentelor proaspete produce efecte ridicole, dar şi unele usturătoare: de plata în termen de 7 zile calendaristice de la facturare se vor bucura inclusiv furnizorii externi de vin, apă minerală sau răcoritoare, ale căror termene de încasare sunt, în prezent, mult mai mari decât 7 zile. 

Cora Muntean, preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Comercianţilor Mici şi Mijlocii din România (ANCMMR), spune că astfel de interpretări vor fi eliminate prin normele metodologice şi că nu se pune problema ca acest tip de produse să intre în categoria produselor proaspete. Cora Muntean susţine că în următoarele zile se vor întruni factorii implicaţi în iniţiativa de modificare a Legii 321 şi vor purta discuţii pe tema normelor meto­dologice de aplicare.  

NOUA LEGE 321 POATE MĂRI FLUXUL PLĂŢILOR EXTERNE ALE FURNIZORILOR PENTRU SERVICII INSTORE

Potrivit unor surse din piaţă, unele lanţuri de retail iau în considerare posibilitatea de a trece la facturarea serviciilor instore prestate furnizorilor de produse alimentare de către entităţi înregistrate în afara României, ca efect al prevederilor Legii 321 modificată.

 Unele asociaţii ale producătorilor români de alimente, precum şi unii dintre iniţiatorii modificărilor la Legea 321, au susţinut că  marii retaileri internaţio­nali „exportă” încasările din România prin intermediul taxelor de raft facturate sistematic de către firmele mamă. Acesta a fost unul dintre argumentele pentru introducerea clauzei „anti taxe de raft”. 

În prezent, furnizorii români sunt facturaţi pentru serviciile instore de către filialele din România ale lanţurilor de retail, în timp ce furnizorii multinaţionali au, de regulă, contracte de colaborare la nivel internaţional, încheiate fie direct cu marii retaileri mondiali, fie cu entităţi terţe care reprezintă aceşti retaileri sau alianţe ale acestora. Aceste contracte internaţionale pot prevedea plata serviciilor instore fie către entităţile externe, fie către filialele locale ale retailerilor. Reprezentanţii mai  multor companii furnizoare multinaţionale pre­zente pe piaţa din România au precizat pentru Piaţa că nu există nici un fel de restricţii legislative, procedurale sau de altă natură pentru ca facturarea „taxelor de raft” să se facă de către o firmă externă. Aceleaşi surse au adăugat că, deocamdată, nu au primit înştiinţări oficiale despre aceste intenţii ale retailerilor, dar au precizat că au fost invitaţi să rediscute contractele de colaborare cu retailerii, în vederea unei alinieri rapide la prevederile Legii 321 după publicarea acesteia în Monitorul Oficial. 

LEGEA 321 DESCHIDE DRUMUL CĂTRE RAFT PENTRU PRODUSELE ROMÂNEŞTI – CU FOLOS? 

Este o realitate incontestabilă, definiţia ambiguă a lanţului scurt de aprovizionare va permite enunţul unor norme metodologice care să favorizeze produsele româneşti în raport cu alte produse pentru accesul la raftul supermarketurilor. Şi cum taxele de raft au fost eliminate, producătorii locali visează deja la vânzări fabulase realizate prin intermediul marilor reţele de retail. Realitatea din retailul modern demonstrează însă că nu este simplu să onorezi contractele cu reţele mari de retail. Mai întâi se pune problema riscului de sincope în aprovizionare. Producătorii locali vor trebui să ofere garanţii retailerului că pot asigura cantitatea de marfă prevăzută în contract, sub amenințarea unor pena­lităţi în caz contrar. Mai mult, nici vremea nefavorabilă nu va fi o scuză pentru agricultori, aceştia fiind obligaţi să-şi asigure recoltele în cazul în care deţin contracte cu reţele de retail. Asigurare care, în anumite cazuri, poate ajunge până la 40% din valoarea recoltei. 

Deşi au militat ferm pentru acest articol de lege, atât ministrul Agriculturii cât şi asociaţiile de producători locali, recunosc că în prezent nu există suficiente forme asociative care să poată asigura aprovizionarea continuă cu produse agricole, în special legume şi fructe, la standardele de calitate impuse de retailul modern. Sunt, de asemenea, prea puţine centre de colectare, sortare şi ambalare a acestor produse. Asta înseamnă o piaţă nouă deschisă către intermediari, către cei care pot contracta de la producătorii mici şi pot negocia ulterior cu retailerii. Dar şi pentru aceşti intermediari, prevederile noii legi sunt vitrege, ca urmare a termenelor scurte de plată. Dacă în spatele lobby-ului dus de asociaţiile de producători au stat potenţiali investitori în centre de colectare care şi-au închipuit că în acest mod obţin o piaţă de desfacere sigură şi că vor livra marfa pe platformele logistice ale retailerilor, se pare că situaţia reală va fi mult mai complexă. Pe lângă investiţiile în staţiile de colectare/sortare, aceştia vor trebui să asigure şi un sistem performant de distribuţie la temperatură controlată, astfel încât să păstreze prospeţimea produselor livrate direct la magazine. 

Întrebarea din titlu nu este deloc fără rost. Pe parcursul anilor, producătorii locali serioşi şi-au făcut loc pe rafturile hipermarketurilor, cu tot cu taxele de raft. Cu atât mai mult în absenţa taxelor, accesul este şi mai facil. Dar este suficient să ajungi pe raft pentru a vinde? O serie de produse din rafturile supermarketurilor şi hipermarketurilor nu performează la randamentul ­dorit, dar sunt menţinute pe raft doar pentru că furnizorul plăteşte taxa pentru a menţine afişată toată sortimentaţia. Acum, în absenţa taxei, produsele ce nu vor performa vor părăsi raftul la fel de repede cum au ajuns pe el, iar asta nu poate fi în beneficiul furnizorului şi nici al consumatorului.

În mod cert, de această prevedere a legii nu vor bene­ficia producătorii medii şi mici. Singurii beneficiari vor fi, ca şi în cazul pieţelor de gross, marii producători şi intermediarii de comerţ. 

NORMELE METODOLOGICE VOR IMPUNE SORTIMENTELE ÎN LOCUL CATEGORIILOR DE PRODUSE

Un detaliu foarte important a scăpart astăzi interlocutorilor pe care i-am contactat cu privire la această lege. La Ministerul Agriculturii, reprezentanţii asociaţiilor de producători au discutat deja, încă de la votul în Parlament, că normele metodologice de aplicare vor fi elaborate astfel încât retailerul să fie obligat să afişeze la raft 51%  produs românesc (provenit de pe lanţul scurt de aprovizionare) pentru fiecare sortiment în parte, nu pentru fiecare categorie, aşa cum este prevăzut în lege. Surse din cadrul asociaţiilor de producători  spun că ­exită temerea ca retailerii să aprovizioneze magazinele cu cantităţi mari din 1-3 sortimente, în timp ce alte câteva zeci de sortimente să fie aprovizionate în continuare pe contracte globale. Astfel, pentru categoria legume, dacă retailerul va expune morcovi din Turcia, ceapă din Argentina şi dovlecei din Egipt, pentru fiecare sortiment va trebui să se aprovizioneze cu 51% în volum şi de pe piaţa locală, acestea fiind legume ce se cultivă şi în România. În mod similar se vor petrece lucrurile şi în alte categorii precum carnea, produsele lactate. Nu va fi suficient  să comercializeze lapte de consum în proporţie de 51% de pe piaţa locală. Va fi necesar să exis­te produse locale în aceeaşi proporţie şi pentru iaurt, brânză, unt sau smântână. De asemenea, a fost adusă în discuţie şi marca privată, ponderea acesteia fiind ­ca­lculată în funcţie de locaţia producătorului. Dacă producătorul este local, marca privată va fi conside­rată ca provenind de pe lanţul scurt de aprovizionare, în timp ce un produs marcă privată realizat într-o ţară vecină va fi calculat în dreptul produselor ce nu provin de pe lanţul scurt, chiar dacă acel produs este realizat la Ruse sau la Szeged.

PROMOVAREA PRODUSELOR ROMÂNEŞTI, DOAR PE CHELTUIALA RETAILERILOR 

Majoritatea modificărilor la Legea 321 privind comercializarea produselor alimentare oferă facilităţi furnizorilor, dar implică şi  costuri suplimentare. Există totuşi o modificare ce îi va afecta în mare măsură doar pe retaileri, în beneficiul furnizorilor locali. Este vorba despre Articolul 10.6, care prevede obligaţia comercianţilor de a organiza evenimente de promovare şi vânzare a produselor alimentare româneşti. Retailerii derulează campanii la scară naţională ce utilizează atributul „românesc” ca argument pentru a asigura o creştere a vânzărilor. Dar acest articol de lege pune bugetul unei companii private la dispoziţia unor funcţionari pu­blici: „Frecvenţa acestor evenimente, precum şi orarul de funcţionare, se va stabili prin hotărâre a consiliului local.” Aleşii locali primesc prin propunerea legislativă dreptul de a decide cum şi de câte ori trebuie să cheltuiască un retailer banii pentru acţiuni de promovare a unor produse pe care nu el le realizează!