Pe 16 august 2016 a fost modificată legislaţia privind normele de securitate împotriva incendiilor, prin intrarea în vigoare a Hotărârii de Guvern nr. 571/2016 pentru aprobarea categoriilor de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu. 

Pe de altă parte, normele metodologice de avizare şi autorizare de securitate la incendiu şi protecţie civilă, inclusiv pentru spaţiile comerciale, au fost aprobate prin Ordinul 129/2016, publicat în Monitorul Oficial 675 din 1 septembrie, partea I. Normele clarifică o parte dintre aspectele pe care proprietarii sau chiriaşii spaţiilor comerciale trebuie să le îndeplinească pentru obţinerea avizelor şi a autorizaţiei de funcţionare.  Aceleaşi norme spunc că documentaţia pentru obţinerea avizelor poate fi depusă şi online, cu semnătură electronică.

Potrivit legislaţiei în vigoare, construcţiile trebuie să fie proiectate şi executate astfel încât pe timpul unui incendiu să limiteze propagarea focului şi fumului atât în interiorul edificiului cât şi la vecinătăţi, dar mai ales să garanteze securitatea persoanelor aflate la faţa locului. Astfel, pentru prevenirea situaţiilor de urgenţă, sunt necesare obţinerea avizelor şi autorizaţiilor de securitate la incendiu, documente care certifică împlinirea cerinţelor esenţiale cu privire la securitatea la incendiu.

Actul normativ menţionat are în vedere direcţionarea activităţii de avizare şi/sau autorizare către acele obiective care necesită măsuri suplimentare din punctul de vedere al securităţii la incendiu, dar şi echiparea corespunzătoare cu instalaţii de protecţie la incendiu. În acest sens, valoarea de referinţă, reprezentată de suprafaţă, s-a mărit pentru unele destinaţii, în corelare cu prevederile tehnice specifice.

Pentru categoriile de clădiri şi spaţii care comportă o atenţie deosebită din punctul de vedere al riscului la incendiu, actul normativ prevede impunerea unei arii mai reduse, de exemplu de 100 mp pentru spaţiile publice amenajate la subsol, demisol sau la mansardă, respectiv  200 mp pentru spaţii având destinaţia de comerţ ori producţie şi/sau depozitare, dispuse în clădiri de locuit colective.

Adaptarea noilor măsuri are ca scop scăderea costurilor administrative pentru anumiţi operatori econo­mici, dar şi scăderea numărului de solicitări şi implicit a perioadei pentru eliberarea avizului/autorizaţiei, fără ca aceste aspecte să diminueze nivelul de securitate.

Conform Legii nr. 351/2001, completată şi modificată prin legea nr. 100/2007, printre principalii indicatori cantitativi şi calitativi minimali de definire a localităţilor urbane este şi cel legat de reţeaua de hidranţi exteriori, şi anume: „Străzile cu reţele de hidranţi exteriori pentru stingerea incendiilor (% din lungimea totală a străzilor) ar trebui să respecte procentul de 70% pentru municipii şi 60% pentru oraşe”.

Conform normativului privind securitatea la incendiu a construcţiilor partea a II-a - instalaţii de stingere, indicativ p118/2-2013, art 6.1.1 se specifică: Reţelele de distribuţie a apei din centrele populate (localităţi) trebuie să fie echipate cu hidranţi exteriori, care trebuie să asigure condiţiile de debit şi presiune necesare stingerii incendiilor, potrivit prevederi­lor prezentului normativ şi a celorlalte reglementări tehnice referitoare la instalaţii de alimentare cu apă şi canalizare a localităţilor din mediul rural, după caz. 

Care este situaţia reţelelor de hidranţi din localităţi?

Realitatea nu are însă legătură cu actele normative, iar reţelele de hidranţi nu sunt nici pe departe conform normelor, iar acolo unde au existat cândva hidranţi, au fost acoperiţi de asfalt sau nu funcţionează în parametri. Totodată, urbanizarea este făcută total în afara normelor, clădirile fiind amplasate fără respectarea distanţelor de siguranţă. Normativul mai sus amintit, la articolul 6.1.2 spune că: «În cazurile în care, conform avizului regiei/societăţii furnizoare de apă din centre populate (localităţi), reţelele nu asigură satisfacerea condiţiilor de debit şi presiune, se prevede rezervă de apă pentru incendiu, dimensionată conform art. 13.31 din pre­zentul normativ». Dar nici o regie de apă din România nu îşi asumă furnizarea apei conform necesarului minim pe care ar trebui să îl asigure potrivit normativului. Astfel, pompierii folosesc pentru stingerea incendiilor autospecialele, iar investitorii ar trebui să realizeze pe banii lor rezervele de apă.

Ce înseamnă să fii proiectant specializat în prevenirea incendiilor?

Lucrăm foarte mult pe partea asta de retail, pentru că în general retailul a fost primul vizat de verificările ISU, ­deoarece acolo este o aglomerare mare de persoane şi riscul de incendiu este destul de mare; şi în cinematografe este aglo­merare mare de persoane, dar riscul este un pic mai mic, adică sarcina termică. În retail exista mobilier, ulei, există multe lucruri care pot întreţine incendiul, provocarea incendiului înseamnă altceva. Drept urmare, am fost nevoiţi să învăţăm sistemul ăsta, plus că legea practic îţi cere ţie ca proiectant general să întocmeşti acel scenariu de securitate, asta însemnând să-ţi imaginezi ce se poate întâmpla, cum poate apărea incendiul şi cum faci ca oamenii să fie în siguranţă. Tot lucrând în domeniul ăsta am căpătat o notorietate de specialişti, pe partea de protecţie, prevenirea incendiilor, tot ce ţine de proiectant în mod special, pentru că prevenirea incendiilor este un capitol foarte amplu în care nu sunt implicaţi doar proiectanţii; beneficiarul este obligat prin lege să ia propriile măsuri de respectare a proiectului, de respectare a altor legi care vin după partea de proiectare. Pentru a face un proiect care să poată fii autorizat din punct de vedere ISU, avizat, respectiv autorizat, pentru că sunt mai mulţi paşi, trebuie să cunoşti legea, lăsând la o parte că ea e în continuă modificare, şi aşa e normal. Capacitatea de a înţelege şi de a corela toate lucrurile astea poţi să o dobândeşti doar prin exerciţiu continuu. Dacă mie mi-ar cere cineva acum să fac o documentaţie de securitate la incendiu pentru o fabrică, nu spun că nu aş putea să o fac, dar ar dura mult mai mult decât dacă aş face pentru comerţ, pentru că normativele în sine au foarte multe capitole; practic există un fel de piramidă, pleci de la punctul în care vrei să ajungi, te duci în jos pe o piramidă care are o bază enormă de studiat. Sunt foarte multe cazuri studiate pe retail, adică nu vorbesc strict din cărţi, ci din zecile, sutele de cazuri pe care le-am studiat, susţin din punct de vedere teorectic cât şi practic ceea ce ar trebui să aplice legea. 

Cât de complexă este legislaţia în această specializare?

Cel mai important normativ care stă  la baza proiectării unui spaţiu, indiferent că este comercial sau nu, este P118, care P118 are ultima actualizare din ’92. Se lucrează la actualizarea lui de câţiva ani, s-au schimbat vreo 4-5 experţi până acum şi într-un normativ de câteva pagini a fost sintetizat tot ce înseamnă proiectare pentru toate categoriile de construcţii care pot exista. Au împărţit acest normativ în câteva normative detaliate, o să le împartă în vreo 5, deocamdată sunt încă 2 noi, adică este P118 care le includea pe toate, au făcut un P118/2 care se ocupă acum de partea de instalaţii de stingere şi au mai făcut un P118/3 care se ocupă de instalaţii de avertizare incendiu. Aşteptăm cu nerăbdare P118/1 care se referă la construcţii, care îţi explică cum să constru­iești o casă care să fie sigură din punctul de vedere al riscului la incendiu. Acest normativ s-a tot modificat, a fost publicat pe net pentru consultare, am participat activ şi noi pe ramura noastră împreună cu AMRCR-ul, studiind cazuri reale pentru care respectarea legistației ar fi aproape imposibilă plecând de la realitatea zilelor noastre. Vă dau un expemplu simplu care e general: în normativul ăsta, ca să te poţi proteja, trebuie să te asiguri prin compartimente de incendiu prin împărţirea unei clădiri sau a unor spaţii sau a unor clădiri multiple în compartimente de incendiu, astfel încât ce fac eu aici să nu afecteze ce face cel de lângă mine. Ce spune normativul? Când eu autorizez o clădire nu pot să autorizez o bucăţică, pentru că degeaba eu mă protejez pe colţul ăsta de aici, dacă vecinul meu îmi dă foc, şi atunci, când eu fac documentaţia să mă autorizez nu pot să o fac practic decât împreună cu toţi proprietarii din imobil. Acum extrapolaţi. Și, revenind la comerţ, spaţiile comerciale vechi de la parterul blocurilor, cum pot fi ele autorizate? Legea zice aşa: spaţiul amenajat sau compartimentul de incendiu care are mai mult de 600 mp are nevoie de hidrant, interior şi exterior. Cum delimitez spaţiul? Care e spaţiul amenajat?  

ISU nu oferă clarificări în acest sens?

Înainte să intru în povestea asta mă aşteptam ca MAI sau pompierii,  fiind militarizaţi,  au şi ei o linie, nu mai e ca la primărie care cum înţelege, nu există  într-o parte aşa, într-o parte altfel. Eu când trebuie să mă autorizez, peretele meu din stânga trebuie să fie rezistent la foc 180 min., practic asta înseamnă zidărie, eu cu vecinul, astăzi între noi există un perete din pal, nici măcar mai nou, este un pal de prin 90 şi ceva pe care vecinul a pus nişte gips carton pe structura de lemn, eu am pus ceva din tablă, fiecare a pus ce a avut.  Dacă citeşti legea corect, trebuia să autorizezi toată clădirea, dar uite că din discuţiile pe care le-am avut cu ei şi-au dat seama că am avut dreptate şi legea nouă specifică de data asta clar, adică nouă metodologie de aplicare a legii specifică clar, dacă o clădire este autorizată, poţi să autorizezi doar bucăţita la care intervii în condiţiile în care studiezi implicaţiile asupra întregii clădiri şi noua ta autorizaţie devine anexă la autorizaţia existentă, foarte corect şi coerent, aşa trebuia de la început. Conform noii metodologii, dacă intervii asupra unei bucăţele într-o clădire care nu e autorizată trebuie să o autorizezi pe toată. Deci şi înainte şi acum există aceeaşi problemă, cum fac eu să autorizez o bucăţică dintr-un complex pe care eu sunt proprietar dacă vecinul meu nu vrea? Pompierii au încercat să scape de responsabilitate pentru că şi-au dat seama că sunt foarte multe probleme aduse în discuţie, au încercat şi n-au reuşit, ce o  să fie mâine nu ştiu, pot să vă spun astăzi că suntem blocaţi şi nu de lucruri simple ci de lucruri foarte complicate din punct de vedere juridic. 

Înţeleg că într-un complex comercial trebuie că fiecare proprietar din spaţiul comercial să fie de acord şi să investească pentru a obţine o autorizaţie, este aceeaşi situaţie şi  în cazul blocurilor de locuinţe unde la parter este spaţiu comercial?

Acolo e mai grav, acolo este o breşă şi o problemă mare în legislaţie. Am citit un studiu, în jur de 70% din clădirile, blocurile din România au spaţiul comercial la parter de bloc, ele cândva au fost gândite să funcţioneze corect. Ce fac pompierii astăzi sau ce face lumea de astăzi s-a făcut bine înainte, noi doar am înţeles prost democraţia şi am făcut totul praf, adică pe vremea lui Ceauşescu infrastructura era pusă la punct, nu se făcea o strada dacă nu avea apă, canalizare.  Toată infrastructura a fost distrusă, acum conform legii orice clădire de locuit cu mai mult de 5 nivele are nevoie de hidrant, nu există nici o clădire cu mai mult de 5 nivele cu hidranţi activi în România, hidranţii exteriori nu mai există, iau asfaltat, sunt localităţi la ţara care au hidranţi exteriori, în oraşe nu mai găsiţi aşa ceva.  Şi vine legiuitorul şi spune „dacă nu există fă-l tu”!

Ce dificultâţi implică acest transfer de responsabilitate?

Să zicem că pun hidranţi interiori ca pe aia îi rezolv, într-o încăpere mai mică intră o staţie de pompe de 2-3 rezervoare, hidranţii interiori nu trebuie să funcţioneze foarte mult, în principial se spune că focul îl stingi întâi de afară, dacă arde ceva pompierul nu intra să îşi caute hidrantul, hidrantul interior este doar de prima intervenţie. Dar ce fac eu cu hidranţii exteriori, pentru un spaţiu de aproximativ 600mp rezerva de apă este în jur de 60 de metri cubi, 60mc ăştia nu poţi să îi bagi în casă, nu poţi să îi pui pe casă, nu poţi  să îi laşi afară că îngheaţă, sau să zici că îi laşi afară dar pe terenul cui, unde, în grădina blocului, în parcare, sub parcare, pe terenul cui, pe terenul statului, pe terenul meu, practic dacă vreau să  funcţionez legal trebuie să concesionez teren de la stat, trebuie  să fac ceva ce nu e normal să fac, pentru că statul nu a pus la dispoziţie reţeaua înainte să dea legea. În normativul  P118/2 spune că  reţeaua de hidranţi trebuie asigurată de stat dar dacă nu e asigurată de stat nu ai decât să îţi faci tu dacă vrei să îţi faci magazin, ok dacă am un teren de 1500 mp şi fac un mag de 600mp înţeleg să fac asta dar discutăm de nişte spaţii în oraş.

Cam care ar fi ponderea oraşelor  unde există reţele de hidrant?

Legea spune aşa, orice municipiu este obligat să asigure reţea de hidranţi pe minim 70% din străzi şi orice oraş pe minim 60%, aşa ar trebuii să fie, practic altfel nu eşti un municipiu respectiv oraş. În condiţiile pe care trebuie  să le îndeplinească un municipiu sau oraş una importantă este asta legată de hidranţi.

Şi avem vreo localitate în România care asigură 60%?

Nu cred, dar e greu de dat o statistică, pot să vă spun doar atât, spre exemplu la Suceava ca să ne dea avizul ne-au solicitat să le aducem o ridicare „dopo” cu poziţia hidranţilor din zora, deci cu alte cuvinte, pe banii investitorului încearcă să îşi refacă reţeaua. Dar cine, pompierii!  Practic nu pompierii ar trebui să facă lucrul ăsta, ci regiile de apă, pompierii încearcă să se descurce şi ei cum pot, regia de apă ar trebuii să îmi spună unde am hidrant, ce reţea am şi ce debit îmi dă, regia de apă spunea până astăzi chiar dacă avea o reţea prin zonă şi puteam să îmi pun eu un hidrant exterior unde îmi trebuie ca şi hidranţi exteriori pe reţeaua stradală se pun după un proiect din 50 în 50 de metri  în general sau din 100 în 100m depinde cum o fi fost ea proiectată la vremea la care a fost proiectată. E astăzi dacă eu am obiectivul intre şi îmi trebuie un hidrant mai aproape n-am decât să mi-l pun, să mă conectez la reţeaua existenţa.  Dar ce face regia de apă?  „Îmi pare rău, nu pot să îţi asigur debit permanent şi neîntrerupt”!  Pompierul  atunci zice „....şi mie îmi pare rău trebuie să asiguri permanent şi neîntrerupt, deci fă-ţi reţea”.