Instabilitatea politică, opțiunile diferite pentru abordarea dezvoltării economice în funcție de regiune sau continent, de regim politic sau apartenențe la grupări politice sau militare au fragmentat economia mondială și devin imposibil de gestionat unitar, chiar la nivelul unor companii multinaționale cu filiale în zeci de țări de pe glob. Cei mai mulți aleg să adopte strategii regionale, dar o bună parte dintre ei iau deja în calcul o regrupare a planurilor de investiții structurată după metodele folosite în stabilirea gradului de risc pentru fondurile de investiții. Cu alte cuvinte, în zonele și țările cu grad mare de risc, investițiile vor fi sporadice dar vor fi însoțite de marje mari de profit, care să asigure amortizarea în termene scurte, de până la trei ani, în timp ce capacitățile de producție vor fi relocate în următorii ani în regiunile ce cumulează simultan un grad de risc minim și cea mai scăzută valoare a forței de muncă.

Despre regionalizarea globalizării ca soluție pentru evitarea unui colaps economic mai mare decât cel din 2008 a vorbit în ultimele conferințe și dezbateri și Nouriel Roubini, economistul ce a prezis criza financiară din urmă cu 15 ani cu mult timp înainte ca aceasta să se întâmple. Roubini spunea în urmă cu două luni, la jumătatea lunii mai, că pericolul naționalizării unor active în Rusia, în China sau chiar în țări din America de Sud este extrem de mare și va determina companiile să reanalizeze gradul de risc al investițiilor economice în țări cu democrație precară.

La jumătatea lunii iulie, afirmația lui Nouriel Roubini, profesor emerit de economie la New York University, a fost confirmată de Vladimir Putin, președintele Rusiei și inamicul public numărul unu de la declanșarea războiului dintre Rusia și Ucraina. Putin a ordonat pe 16 iulie confiscarea activelor companiilor multinaționale Danone și Carlsberg. O zi mai târziu, pe 17 iulie, guvernul rus l-a numit pe ministrul agriculturii din Cecenia, un apropiat al liderului cecen Ramzan Kadîrov, la conducerea companiei Danone în Rusia, iar pe un apropiat al lui Vladimir Putin la conducerea activelor ce au fost până acum în proprietatea Carlsberg.
Las aici oportunitatea de analiză pentru specialiștii în geopolitică și strategie militară să stabilească de ce Vladimir Putin a ales aceste două companii pentru a fi un exemplu de naționalizare – o companie franceză și una daneză - și de ce nu a acționat similar, deocamdată, în cazul unor companii americane, britanice sau germane prezente în această țară. Și oportunitatea de analiză pentru companiile de research pentru a stabili motivul ce l-a determinat pe Vladimir Putin să facă primele naționalizări de active la companii din industria bunurilor de consum și nu la companii cu tehnologie avansată din industria auto sau din industria construcțiilor de utilaje industriale.

Dar problema activelor pe care companiile multinaționale le dețin în Rusia și pe care puțini manageri mai speră să le recupereze integral este doar vârful de iceberg dintr-un val de schimbări strategice în privința regionalizării pentru companiile globale.

După declanșarea războiului, China monitorizează fiecare angajat al departamentelor IT din multinaționale

Sateliții chinezi care au monitorizat activitățile de pe teritoriul Ucrainei la începutul războiului au furnizat imagini prin care s-a descoperit că relocarea unor active de companii comerciale din Ucraina, pentru a fi ferite de bombardamente, nu era tocmai o relocare de active comerciale. Ulterior, chiar oficiali ai NATO au declarat că ”...prin sprijinul nemijlocit al departamentelor IT din companii multinaționale prezente pe teritoriul Ucrainei au fost scoase de pe teritoriul acestei țări informații sensibile și echipamente ce țin de securitatea națională”. Pentru guvernul chinez, afirmația de mai sus a reprezentat semnalul de alarmă ce a deschis din nou discuțiile asupra controlului Taiwanului, regiune ce este considerată un fel de Ucraina în raport cu Rusia, controlată de SUA pentru a monitoriza China. Din iulie 2022, guvernul chinez a adoptat măsuri stricte de monitorizare pentru toate informațiile, economice sau strategice, vehiculate prin departamentele IT ale companiilor multinaționale, cu predilecție pentru companiile americane și britanice. Din aceste acțiuni s-au declanșat atât criza semiconductorilor, cât și alte întreruperi pe lanțurile de aprovizionare, determinate de implicarea autorităților chineze pentru supravegherea acțiunilor comerciale ale companiilor multinaționale pe plan local.

Se vorbește de regionalizare în America de Sud

Încurajate de Rusia ca lider moral al organizației economice, țările BRICS au propagat un curent antiglobalizare cu puternice ecouri în rândul populației de origine latină din America de Sud. Cele mai puternice trei economii sud-americane precum Brazilia, Argentina sau Chile iau în calcul negocieri colective pentru a crește puterea de negociere în cazul vânzărilor de materii prime pentru industria alimentară, pentru cafea și pentru tutun. Trendul naționalist manifestat de autorități se resimte și în rândul lanțurilor de retail, dar impactul este deocamdată minor și nu este definit foarte clar dacă valorile negative înregistrate de retailerii internaționali de pe aceste piețe trebuie puse pe seama naționalismului sau pe seama inflației ,care a lovit puternic marea masă a consumatorilor, cu o putere de cumpărare mult sub media europeană.

Regionalizarea globalizării la nivel de stat. De Statele Unite

Ceva mai la nord de Brazilia și Argentina, în Statele Unite, regionalizarea funcționează la nivelul corporațiilor oarecum atipic, în sensul că se vorbește despre regionalizare în cadrul aceleiași țări, dar în state diferite. Astfel, un șir întreg de închideri de magazine din categoriile lanțurilor de supermarketuri sau groccery au bulversat piața bunurilor de larg consum în ultimele luni. Guvernatorul statului Carolina de Sud afirma că în 6 luni, în acest stat s-au închis tot atâtea magazine câte au fost închise în cei doi ani de impact major ai crizei financiare, între 2008 și 2010.

Pe 16 iulie, patru state americane au pierdut câte două locații Lidl. Două supermarketuri Lidl s-au închis în Carolina de Nord, în Cary și Thomasville, alături de două locații din Virginia, în Charlottesville și Richmond. New Jersey și-a luat, de asemenea, rămas bun de la o pereche de magazine Lidl din Howell și Burlington Township, la fel ca și Carolina de Sud, cu două Lidl care se vor închide în North Augusta și Florence. Aceste închideri nu trebuie interpretate ca o problemă pentru retailerul german în SUA, unde continuă să dețină o rețea puternică de magazine. Dar este o abordare nouă a riscului de oportunitate pe care îl oferă acest tip de investiții, la care companiile multinaționale par că renunță ușor, în loc să investească în revitalizarea lor.

Corporațiile în Europa – sufocate de produsul local sau cel prietenos cu mediul

Autoritățile din majoritatea statelor europene, în tranziția pentru obținerea independenței energetice față de Rusia, au arborat drapelul naționalismului pentru a încuraja consumatorii europeni să cumpere produse locale, astfel încât economiile țărilor de pe continent să nu intre în colaps. Scurtarea lanțurilor de aprovizionare are ca obiectiv și reducerea amprentei de carbon pentru fiecare produs în parte, pentru atingerea obiectivelor Uniunii Europene față de mediu, obiective adoptate printr-un program ambițios ce poartă numele Green Deal. Pentru corporațiile obișnuite să desfășoare operațiuni în locații de pe glob ce asigură marje de profitabilitate optime pentru raportările bursiere din New York, Londra sau Paris, scurtarea lanțurilor de aprovizionare a reprezentat, contrar aparențelor afișate birocratic la Bruxelles, o creștere a costurilor. Această creștere s-a resimțit inevitabil în prețuri și apoi în inflație, fiind considerat unul dintre principalii trei factori ce au determinat puseul inflaționist în economia europeană în ultimii trei ani. Deci nu doar din momentul declanșării războiului din Ucraina.

Pentru industria bunurilor de larg consum, scurtarea lanțurilor alimentare a ridicat două probleme distincte. Pe de o parte, capacitățile de producție amplasate pe bătrânul continent erau subdimensionate pentru o astfel de strategie, iar investițiile noi realizate au venit cu costuri pe măsură în ceea ce privește factura energetică sau costul forței de muncă. Acestea au contribuit cu cel puțin șase procente la creșterea inflației produselor alimentare în Uniunea Europeană în anul 2022, conform analizelor guvernului britanic. Guvern care, deși ieșit de sub incidența înțelegerilor pentru mediu și a celor privind amprenta de carbon a produselor, este încă tributar unor înțelegeri comerciale pe termen lung cu statele europene și este limitat în acest fel în adoptarea unor măsuri alternative de contracarare a inflației. Ceea ce înseamnă, practic, tot o regionalizare a pieței globale, limitată prin înțelegeri comerciale bilaterale.

Pe de altă parte, scurtarea lanțurilor de aprovizionare cu produse s-a lovit de incapacitatea economiilor europene de a produce ambalaje pe măsura consumului. Și nu orice fel de ambalaje, pentru că pretențiile se ridică la nivel de ambalaje reciclabile, prietenoase cu mediul.

Urmează regionalizarea pieței ambalajelor?

Corporațiile au adaptat operațiunile în raport cu pretențiile europene privind lanțurile de aprovizionare și au căutat optimizarea businessului în domeniul ambalajelor, industria bunurilor de larg consum fiind cel mai mare consumator de ambalaje pe plan mondial. Astfel, un raport realizat de guvernul american în parteneriat cu departamentul de cercetare pe probleme de mediu al ONU și pe baza datelor deținute de OCDE arată că în 2020, 60,5% din ambalajele produselor puse pe rafturile magazinelor europene erau realizate în afara Uniunii Europene, iar 51% dintre ambalaje erau produse într-o singură țară: China.

Asta arată oarecum că protecționismul economic manifestat la Bruxelles pentru fermierul european sau pentru procesatorul european nu s-a extins pe tot lanțul economic al produselor și a lăsat o breșă de acțiune pentru o economie ce devine tot mai agresivă pe plan global, economia chineză. Firesc, oarecum, având în vedere deficitul european în producția de ambalaje pentru industria FMCG. Motiv pentru care europenii au readus în discuție, încă din 2014, o strategie de reutilizare, reciclare și raportare strictă a ambalajelor folosite – PPWR – strategie ce a fost în acest an în dezbatere publică până în luna iunie. Printre cele peste 5200 de amendamente la acest proiect de Regulament european se remarcă amendamentele depuse de asociații patronale ale reciclatorilor sau ale producătorilor de ambalaje, care văd în piața chineză o adevărată amenințare pentru industria locală europeană. Reciclatorii germani împreună cu cei danezi semnalează faptul că marile corporații globale își îndeplinesc obiectivele de mediu în Europa prin susținerea colectării deșeurilor de ambalaje dar, prin utilizarea pentru noi ambalaje de materie primă rezultată din ambalaj reciclat provenită din China, aceste companii pun în pericol circularitatea ambalajelor pe plan european. Concret, dacă permanent materia primă vine din exterior, reciclatorii nu vor avea pe ce piețe să vândă producția lor, iar acest blocaj va conduce la blocarea circularității în Europa.

Evident, acesta este o perspectivă de viitor, deoarece în prezent capacitatea de reciclare din Europa este subdimensionată în raport cu consumul și cantitatea de ambalaje rezultată în urma acestui consum. Dar dacă acțiunile protecționiste vor da curs acestor amendamente, vom asista și la o regionalizare a acțiunilor corporațiilor pentru ambalajele produselor.