Preţurile materiilor prime, inflaţia, creşterea salariilor bugetarilor, incertitudinile fiscale şi creşterea deficitului comercial extern au redus ritmul de creştere a consumului

În prima jumătate a lunii august, raportul asupra inflaţiei prezentat de guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, expune factorii de risc şi factorii de incertitudine care au determinat Banca Naţională să revizuiască în sens crescător prognozele pentru inflaţie în  perioada următoare. BNR a revizuit prognozele de inflaţie, pentru decembrie 2017 fiind de 1,9% (+0,1 puncte procentuale faţă de prognoza anterioară), iar pentru decembrie 2018 de 3,2% (+0,1 pp), potrivit raportului publicat pe site-ul instituţiei. Totodată, Mugur Isărescu a precizat că majorarea accizelor la carburanţi va avea efecte negative asupra inflaţiei, însă acestea nu au fost analizate în cadrul raportului, de vreme ce, în acel moment, proiectul de Ordonanţă pentru modificarea Codului fiscal era în dezbatere publică

.

În câteva fraze, guvernatorul BNR a zugrăvit tabloul în care se întrevede că trendul crescător pentru consum se va menţine până la sfârşitul acestui an, după care vom înregistra cel mai mare puseu inflaţionist din ultimii 4 ani – prognoza pentru inflaţie în martie 2018  este de 3,00%, faţă de 1,9 % în decembrie 2017. Graficul pre­zentat de Mugur Isărescu pentru susţinerea acestei pre­zentări este concludent.

Mugur Isărescu a mai spus că tendinţa este imprimată de preţurile alimentelor. De asemenea, „au avut o oarecare influenţă şi tensiunile politice din luna iunie, care au afectat temporar cursul de schimb”. Referindu-se la consumul populaţiei ca „principal motor de accelerare a creşterii economice”, Mugur Isărescu a arătat că „din păcate” consumul este încurajat de creditare. 

Mai în glumă, mai în serios, guvernatorul a constatat în afara discursului oficial că anul viitor România ar putea înregistra cea mai mare inflaţie din Europa. Iar dacă o parte din cauze au fost definite mai sus, să vedem cum se vor reflecta ele în economia reală, în mod special în industria bunurilor de larg consum.

Inflaţie mare înseamnă dobânzi mai mari la credite. Pentru producători, asta reprezintă costuri mai mari de producţie, costuri ce se vor reflecta în preţuri. Iar preţuri mai mari la bunuri de larg consum conduc la o restrângere a consumului. Pentru consumatori, dobânzi mai mari înseamnă credite de consum mai puţine sau mai mici ca valoare, adică exact ceea ce semnala Mugur Isărescu. O reducere a creditării conduce la o reducere a consumului. Pe de altă parte, consumatorii care au datorii la bănci şi vor avea de plătit dobânzi mai mari vor tăia din coşul de consum, pentru plata ratelor.

Preţurile materiilor prime sunt pe trend crescător de aproape 5 luni pe bursele internaţionale de măr­furi. Materii prime mai scumpe înseamnă o creştere a preţurilor pentru produsele finite. Cele mai importante categorii de producători afectaţi de preţurile materiilor prime sunt cei din industria preparatelor din carne, din industria uleiului, din panificaţie şi crescătorii de păsări, care înregistrează creşteri de preţuri pentru furaje.

Acciza pentru carburanţi afectează din punct de vedere economic orice activitate de producţie, transport sau logistică. Efectele acestei taxe suplimentare se amplifică în multe cazuri artificial peste impactul la ­nivel nominal, dar costurile reale se reglează în decurs de câteva luni. Ceea ce înseamnă că în primele luni de aplicare, acciza pe carburant va avea un impact mai mare asupra costurilor decât în perioada ulterioară.

Incertitudinea legislativă şi instabilitatea fiscală au determinat companiile din sectorul privat să fie mult mai atente la cheltuieli, ceea ce a determinat pentru o perioadă de timp o îngheţare a creşterilor veniturilor salariale în zona privată a economiei. Creşterea salariilor bugetarilor a adus, împreună cu o creştere temporară a consumului pe volume de mărfuri, un dezechilibru major pe piaţa forţei de muncă şi presiuni pentru venituri salariale mai mari în sectorul privat. Or, creşterea veniturilor salariale în absenţa unei creşteri de productivitate generează, indirect, inflaţie. În acest fel riscăm să intrăm într-un cerc vicios foarte periculos, în care lipsa personalului calificat - atras cu salarii mai mari pe posturi în structurile de stat - conduce la o scădere a productivităţii în zona privată a economiei. Dar această scădere de productivitate este recompensată cu mai mulţi bani, ceea ce înseamnă cheltuieli mai mari pentru fiecare leu producţie netă.