Dar cine sunt cei care au susţinut, prin demersuri şi presiuni, modificarea Legii 321, acuzând existenţa pieţei libere şi dreptul consumatorului de a alege produsul cu cel mai bun raport calitate/preţ? Cine sunt fermierii care arată cu degetul către mărfurile din hipermarketuri, importate din Olanda, Spania, Franţa sau Italia, şi susţin că legislaţia europeană le falimentează afacerile?

Cine sunt politicienii care, prin susţinerea iniţiativei fermierilor, au forţat adopta­rea acestor modificări? Ce obiective au ei în relaţia cu fermierii?

Marea majoritate a fermierilor transformaţi în lideri de opinie sunt cei care au bene­ficiat ani la rând de fonduri europene nerambursabile pentru a dezvolta producţia. Odată rezolvată problema producţiei, mai este nevoie de piaţa de desfacere. Şi cum altfel poate fi obţinută această piaţă, decât arătând cu degetul către cei care te-au finanţat? 

Politicienii care au susţinut demersul fermierilor pretind că sunt liberali. Deşi la bază doctrina liberală  vorbeşte despre reglementarea minimală a pieţelor şi despre libera concurenţă, ca factor de reglare a acestor pieţe. Dar miza acestor politicieni pare mai degrabă electorală , decât doctrinară.

 În Legea 321, numai despre libera concurenţă nu poate fi vorba! Şi nici despre raportul dintre cerere şi ofertă. Fermierii susţin că produsele locale sunt cerute de consumatori, dar ei nu pot ajunge la consumator din cauza marilor retaileri. De cealaltă parte, retailerii demostrează că în rafturile lor există produse româneşti. Ale unor producători ce au avut capacitatea de a se plia pe exigenţele contractuale de livrare și de calitate.

Ce nu spun nici unii nici ceilalţi este că Legea 321 nu a fost modificată în beneficiul producătorilor mici. Tot cei mari vor beneficia de efectele aplicării acestor măsuri. Şi o serie de intermediari, ce vor profita de dezorganizarea şi haosul care domneşte de 25 de ani în agricultura românească. 

În ceea ce priveşte consumatorul, acesta nu face obiectul legii cu pricina. Vrea sau nu, va avea de ales între raftul cu produse româneşti şi cel cu produse străine, va avea de ales între două repere de calitate total diferite, va avea de ales între preţul corect al unui produs şi preţul imaginar despre care un fermier crede că reprezintă valoarea muncii lui. Un număr mai potrivit pentru această lege, decât 321, nu se putea găsi. Este simbolul întoarcerii în timp, al întoarcerii în anii `90, la sloganul „Nu ne vindem ţara!”.