Am asistat zilele trecute şi la o declaraţie menită să provoace ilaritate, prin care autoconsumul de ouă produse în gospodărie provoacă o pagubă de 50 de bani la buget pentru fiecare ou din tigaie. Apropo, eu cumpăr ouă de la hipermarket cu 42 de bani pe bucată, voi cei din retail vindeţi ouăle fără taxe??? Ori voi, crescătorii de păsări pentru ouă, aduceţi bani de acasă pentru a avea o fermă? Sau vi se pregătesc nişte taxe noi, iar gura păcătosului adevăr grăieşte? Producătorii locali de ouă trebuie să se simtă foarte fericiţi, este prima dată în istoria postdecembristă când cineva sare în apărarea lor şi loveşte în găina din curte!

Constat un asalt al autorităţilor în colectarea banilor. A unor bani de care să dispună discreţionar, pentru că sumele de care au dispus le-au cheltuit deja. La creştere economică stăm încă bine, deci dacă economia câştigă mai mult, de ce să meargă banii în investiţii sau în buzunarele unui antreprenor genial? Nu e mai bine să meargă banii ăştia pe taxe, că doar avem şcoli de reparat, spitale de dotat cu echipamente pe care nu le foloseşte nimeni, borduri şi panseluţe de plantat...

Din tot amalgamul acesta în care fiecare ministru vine cu propuneri menite să mai adune o brumă de capital la sacul peticit al bugetului administraţiei centrale, un singur lucru a avut curajul să ridice capul şi să crească fără directive venite din Kiseleff. ROBOR, un biet indice care nu a auzit despre cum merg lucrurile în ţara asta, s-a săturat de lunga perioadă în care a fost prea mic şi a decis să crească mare precum Făt Frumos, într-o zi cât alţii în trei. Dar cum a început să se iţească de după stâlpii gardului BNR, cum au început mai marii zilei să strige, că părinţii lui ROBOR au fost plecaţi de acasă şi l-au lăsat să-şi  facă de cap. Păi se luptă ei şi cu antreprenorii, şi cu multinaţionalele, le mai construiesc câte o piedică de câte ori îşi iau avânt! Dar cum să se lupte cu un indice? De unde trebuie gâtuit să nu mai crească, aşa, cum vrea el?

În tot acest timp, investiţiile de capital au scăzut. Investiţiile străine, la fel. Creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene nu mai este o prioritate pentru nimeni. Banii de acolo vin greu şi trebuie proiecte reale pentru  a-i obţine. Banii de aici, de la contribuabil, sunt mai uşor de „absorbit”. Şi sunt mai aproape...