Editorial Revista Piata nr.21 / iulie 2006 

Agricultura este, dupa cum se stie, subiectul cel mai sensibil la scara planetara. Aproape un miliard de oameni sufera de foame in lume. Pentru ei, hrana cotidiana, procurarea acesteia dau nastere la o suferinta dureroasa, ce pare fara iesire.

Tot agricultura, starea ei tehnologica, mai precis, are darul sa scoata in evidenta decalajele gigantice existente intre nivelurile de dezvoltare ale statelor lumii. Unele duc o existenta prospera, lipsita de orice griji, cele mai multe state se zbat cu disperare, intr-o crunta saracie, confruntate cu ravagiile malnutritiei si foametei endemice.

Si, in fine, tot agricultura, prin fluxurile comertului international, dispune de malefica putere de a perpetua aceste inegalitati, pe cat de tragice, pe atat de primejdioase. Sau, dimpotriva, poate sa le atenueze. Patru ani si jumatate de negocieri pentru liberalizarea comertului cu produse agricole au trecut fara nici un progres efectiv si, in aceste zile, la Geneva, a sosit scadenta sinonima cu impasul. Orice acord pare imposibil.
Pascal Lamy, directorul general al OMC a comparat inspirat proiectul liberalizarii cu o "catedrala gotica". Principalii sai stalpi de sustinere sunt in numar de trei: subventiile agricole, taxele vamale asupra produselor agricole si taxele de vama asupra produse lor industriale. Statele membre ale organizatiei se grupeaza in jurul acestor "stalpi" de sustinere, iar pentru stabilirea uni acord trebuie sa actioneze in consecinta. SUA si grupul pe care il reprezinta sa diminueze ajutoarele pentru agricultura, UE –sa faca acelasi lucru cu taxele vamale la produsele agricole, in timp ce tarile in curs de dezvoltare – sa scada tarifele la produsele industriale. Washingtonul, considera Lamy, ar trebui sa accepte o reducere a subventiilor cu 20 miliarde de dolari pe an, tarile emergente cu 20 % din taxe le lor vamale actuale la produsele industriale, iar UE -cu 54 %. Procente considerate inacceptabile de fiecare dintre tabere.

Cel mai sensibil dosar la scara planetara nu are sorti de izbanda

In spatele scenei pe care o urmareste opinia publica internationala, se joaca, se pare, si o alta piesa. Mult mai dura si mai lipsita de scrupule. Cel putin asa suna dezvaluirile facute de zeci de ONG-uri occidentale despre marii actori ai scenei politice si economice mondiale. Agenda Occidentului privind dezbaterile purtate in jurul proiectului Doha, sustin aceste organizatii neguvernamentale intr-un raport dat publicitatii, se afla sub "influenta unui lobby corporatist, condus de nevoia de noi piete a oamenilor de afaceri europeni si nu de nevoile tarilor in curs de dezvoltare, ale cetatenilor europeni sau ale mediului inconjurator".
Liberalizarea pietelor , aspect asupra caruia se insista in mod special, urmareste de fapt sa favorizeze corporatiile europene si transnationale. Nu piata produselor agroalimentare, ci piata serviciilor si cea a resurselor naturale sunt prima urgenta intre obiectivele vizate de occidentali, care, in consecinta, exercita presiuni extraordinare asupra tarilor mai putin dezvoltate pentru reducerea tarifelor de protectie a acestor domenii sensibile.

Romania este interesata ca acordul de liberalizare sa fie incheiat cu succes, pentru ca are interes sa exporte cat mai multe produse agroalimentare. Un export dinamic ar contribui la renasterea agriculturii romanesti, iar pietele tarilor sarace ofera industriei noastre agroalimentare oportunitatea de a se relansa si de a redeveni competitiva. Dimpotriva, esecul "rundei Doha" ar anula din start toate aceste perspective. Ar "strangula", ca si pana acum, comertul cu produse agricole, blocandu-ne la conditia de importator net, cu toate dezavantajele ce rezulta din acest statut.

{moscomment}