Am aflat, desi banuiam dar nu a spus – o nici un oficial pana acum, ca ne trimitem copiii la scoala sau gradinita in spatii nesigure, care functioneaza fara autorizatii, pe propria raspundere a… a cui oare? Cine ar fi raspunzator in cazul unei tragedii intr- o scoala? Nici iesirile in familie la teatru sau la un cinematograf nu trebuie sa fie fara griji, in timp ce cumparaturile facute la buticul (boutique) din colt se pot transforma intr-o aventura din perspectiva riscurilor asumate. Ca sa punem si mot la mizeria ce ne inconjoara, stim acum ca nici cei care fac legea – Camera Deputatilor si Senatul – dar nici cei care ar trebui sa vegheze pentru respectarea ei – Inspectoratul General al Politiei – nu au avize ISU pentru cladirile in care isi desfasoara activitatea.

Din aceasta avalansa de informatii negative decurg cateva intrebari firesti. De ce avem in Romania o lege care in 80% din cazuri nu este respectata, fie din proasta administrare, fie din considerente financiare, fie din cauza ca nimeni nu verifica respectarea acestei legi? Daca legea e proasta sau prea costisitoare pentru a fi aplicata, de ce nu a existat o dezbatere politica in acest sens? Cum au trecut 9 ani de la integra rea in Uniunea Europeana si nici un guvern nu a ridicat problema bugetarii sau a finantarii pentru aplicarea acestei legi cel putin la nivel de spatii in care isi desfasoara activitatea institutii de interes public? Cum este posbil sa avem legi clare privind statutul pasarilor calatoare ce tranziteaza Romania, in timp ce siguranta cetateanului este lasata in “grija” functionarilor din administratiile publice locale? Ce s- a intamplat cu sumele uriase colectate an de an de autoritati locale si central pentru zeci de autorizatii ce trebuie obtinute si platite de fiecare cetatean? De ce nu sunt ele utilizate pentru siguranta cetateanului care le plateste?

Dincolo de aceste intrebari sta mentalitatea bazata pe principiul „merge si asa”, o paguboasa gandire damboviteana aspru criticata de fiecare dintre noi. Dar oare cati dintre noi nu am gandit