Editorial Revista Piata nr.22 / august 2006

A trecut de atunci un an. Perioada suficient de lunga pentru un prim bilant si eventuale corectii aduse formei initiale a strategiei. Ce corectii, ce reglaje de finete? Mofturi pe langa prapadul ce a urmat! In loc sa creasca, exporturile s-au dus la vale, injumatatindu-se. Si, asta nu e totul. Culmea esecului strategic este alta: importurile au crescut de-a dreptul ametitor! Nu cu cateva procente acolo, ci de... 42 de ori. Ati citit bine! De patruzeci si doua de ori, adica de la vreo 7.000 la 300.000 hl. Si, toate astea nu intr-un an, ci doar in cinci luni, primele din 2006.

Sa recunoastem, este o contraperformanta catastrofala. In fata ei, comentariile par de prisos. Nu sunt insa si iata de ce. Strategia n-are nici o vina. E fezabila, fara sa fie perfecta. Ghinionul ei este ca n-o baga nimeni in seama, impartasind soarta tuturor strategiilor din ultimii 16 ani. In ignorarea acestei realitati consta eroarea strategilor.

Isprava dupa care, in loc sa se puna pe treaba, toata lumea s-a apucat sa acuze pe toata lumea, incingandu-se o hora in toata regula intre Ministerul Agriculturii, Vama, Protectia Consumatorului, producatorii de rea-credinta care au facut din falsificarea sau substituirea bauturilor profesiunea lor de credinta si multi alti actori nefericiti ai acestei zbuciumate piete.

Schimbul de replici dintre ei este un triumf al fortei gandirii birocratice: nu detecteaza nici o raspundere, nu vine cu nici o masura realista si rapida de indreptare a lucrurilor. Ca si-n alte dati, Patronatul Viei si Vinului se plange de politica vinicola a ministerului, adeptul unui liberalism ruinator, lucru cunoscut de ani de zile fara vreun rezultat. De altfel, ministerul nu are nici astazi un departament specializat de profil si, ca atare, nici vreo intentie strategica de dezvoltare durabila a sectorului viti-vinicol. Vinul, produs strategic la export? Poate pentru altii, nicidecum pentru Romania. Ar fi prea mult pentru o institutie cu procupari mult mai pamantene, cum ar fi teroarea gripei aviare.

La randul lui, Departamentul de Comert Exterior arata cu degetul spre Patronatul in discutie, reprosandu-i ca nu stie sa faca marketing si ca, in general, nu prea are idei cum sa abordeze pietele internationale. Ca bani de promovare ar fi, vreo cateva sute de mii de euro acolo, dar nu sunt cheltuiti cu prea mult folos. In fine, toata lumea a tabarat pe importatorii care aduc din Republica Moldova vinuri de calitate indoielnica, fara sa-i mustre constiinta, dar si fara sa-i intrebe cineva de sanatate. Care Republica Moldova ne face numai zile fripte. Taxe vamale zero, control calitativ zero, cum sa nu-si arunce ciurucurile peste gard la vecin? Nu sunt scutite de sarabanda reprosurilor nici ANSVSA, nici Inspectoratul de Control Tehnic, nici legiuitorul - eroul unor reglementari ce pun frana exporturilor, dand in acelasi timp cu larghete unda verde importurilor, oricat de dubioase calitativ ar fi ele.

Un lant al slabiciunilor, obisnuit sa arunce de colo-colo raspunderea si cam atat. Chiar daca nu duce nicaieri.