Revista Piata / Nr.41 /martie 2008

Conflictul producatorilor nationali de alimente cu lanturile comerciale internationale nu s-a stins de la sine, asa cum au sperat unii, ba chiar s-a acutizat.

Probabil, stimulate de sfidarea marilor retaileri, spiritele s-au inflamat rau, producatorii agricoli ajungand sa ameninte cu pichetarea hipermarketurilor, blocarea terminalelor de aprovizionare si incendierea de produse venetice in parcarile magazinelor.

Intr-un demers mai putin belicos, organizatiile patronale au actionat programatic, reusind sa impuna problema lor pe agenda mass media, sa starneasca dezbateri aprinse inclusiv in randurile consumatorilor, pe forumuri si bloguri. Mai mult, au reusit sa prezinte autoritatilor conflictul lor cu grupurile internationale de retail ca o cauza a economiei romanesti, atragand arbitrajul ministrului agriculturii.

Nici un strop de sange mioritic in venele reprezentantilor producatorilor nationali! E de admirat indarjirea cu care acestia se bat pentru afacerile lor. Tot ca o opinie personala, de observator al fenomenului, cred ca argumentele sunt slabe (vezi articolul din rubrica Actualitatea), strategia functioneaza bine atat timp cat reactia adversarilor nu exista, iar despre justetea cauzei - lupta cu abuzul de putere al marilor retaileri - se poate discuta.

In primul rand, pentru ca marii retaileri au exact atata putere cata le-au dat si cata continua sa le dea furnizorii. Sedusi de comoditatea si consistenta vanzarilor prin lanturile internationale de retail, acestia au divortat rapid de comertul traditional, mutandu-se in rafturile super si hipermarketurilor. Dependenta se plateste scump, mai ales atunci cand ti-ai construit-o temeinic, din proprie dorinta. Seductia continua si, in ciuda tratamentului brutal pe care il resimt, furnizorii tin mortis sa ramana sub papucul lanturilor de retail, cerandu-le sa calce mai usor.

Producatorii romani de alimente traiesc cu convingerea ca destinul lor se implineste prin supermarketuri si hipermarketuri, si numai prin ele; viata nu mai poate fi conceputa dincolo de rafturile lor. Produsele lor traiesc pentru ca sunt in rafturile marilor magazine, putine se afla in rafturi pentru ca sunt branduri indispensabile hiper si supermarketurilor.

In al doilea rand, producatorii de alimente au fost obisnuiti ca ei sa detina pozitia dominanta in relatia cu comerciantii. De imaturitatea comertului din anii '90 au profitat din plin producatorii: marjele de profit, momentul si intensitatea scumpirilor erau acte de vointa unilaterala in relatia cu magazinele. Lucrurile s-au schimbat radical de cand in orizontul furnizorilor au aparut apetisantele, dar mult mai maturele retele internationale. Relatia cu acestea e cu totul alta: pasionala, pana la crize si scene. Logic ca apare nostalgia comoditatii legaturii de odinioara.