In ultima vreme se poate vorbi despre o recrudescenta a pietei negre. Chestiunea este dureroasa pentru cei care au afacerile "la vedere" intrucat cei care lucreaza "la negru" isi creaza un puternic avantaj competitional.

Unul dintre progresele reusite de Romania in deceniul 2001-2010 este restrangerea pietelor gri si neagra. In industria bunurilor de larg consum, factorul determinant al acestui fenomen a fost puter nica dezvoltare a acestui sector, pe toate planurile: productie, import, distributie, comert. Intrarea pe piata a unor mari jucatori internationali, ca si dezvoltarea unor puternice companii romanesti au schimbat mult in bine modul de derulare a aface rilor. Desigur, nici piata gri, nici piata neagra nu au disparut, dar progresele sunt evidente. Sau erau.

In ultima vreme se poate vorbi despre o recrudescenta a pietei negre. Din ce in ce mai des, producatori, distribuitori, dar si comercianti de bunuri de larg consum, asociatii profesionale si patronale abordeaza tema cresterii componentei nefiscalizate a industriei bunurilor de larg consum. Producatorii de tigari, producatorii de paine, cei de alcool si de produse din carne, ca sa dam cateva exemple, sunt ingrijorati de inversarea trendului pietei negre: dupa ce ani de zile a fost descendent, acum si-a reluat cresterea.

Poate ca si criza economica si financiara, cu toate implicatiile ei, sa fi fost un factor favorizant, insa trebuie sa recunoastem ca relansarea pietei negre arata o mare defi cienta a organismelor de control si supraveghere a respectarii legislatiei. O organizare mai buna, cu niste proceduri de lucru si de raportare mai stricte, o supraveghere mai atenta a productiei, importului, distributiei si comercializarii produselor inclusiv in zona jucatorilor mai mici, o corelare mai buna a datelor si informatiilor despre produse si companii, despre traseul produselor ar face mai putin simpla fentarea fi scului si a competitorilor care lucreaza dupa litera legii. Sa recunoastem ca, in prezent, ocolirea legii este mai mult o problema de vointa decat de putinta.

Chestiunea este dureroasa pentru cei care au afacerile "la vedere", care respecta reglementarile legale, intrucat cei care lucreaza "la negru" isi creeaza un puternic avantaj competitional. Arbitri care sa semnalizeze si sa sanctioneze "ofsaidul" sunt destui pe piata bunurilor de larg consum, insa par preocupati mai degraba de supravegherea si controlul marilor jucatori, care, in virtutea rangului lor, nu isi permit sa se abata de la lege. Desigur, nici fi rmele mici nu sunt scutite de vizitele inspectorilor cu diverse atributii de control (cu un an in urma povesteam aici patania unui mic comerciant din Fetesti cu un inspector sanitar veterinar).

Din nefericire, observam ca, asemenea modei anilor '90, actul de control al autoritatilor se indreapta mai mult catre cei care lucreaza legal, pe principiul ca "oricum, gasim noi ceva in neregula", si mai putin se indreapta catre zonele gri si negre. Este nevoie de schimbarea acestei atitudini, altfel, mi-e teama ca mergem spre trecut.