Editorial - Revista Piata / nr.30 / Aprilie 2007

Pentru noi, romanii,Uniunea Europeana este un model. In tot ce facem ne raportam la UE ca la Biserica. Reglementarilor europene le-am dat valoare de dogme, din mentalitatile europene am facut uncult, iar la vest-europeni ne uitam ca la sfinti.

Suntem un popor crestin, dar stim cu totii ca atitudinea, comportamentul, mentalitatile noastre sunt dictate mai degraba de altceva decat de credinta depozitata undeva in adancul fiintei. Raportarea la UE se face dupa aceleasi tipare. Invocam modelul european atunci cand ne ajuta sa ne justificam; "asa e in UE" a devenit un fel de argument suprem, dincolo de care orice contra-argumentatie este considerata erezie. Dar, ocolim cu gratie modelul european atunci cand nu ne convine.

Ca si Biblia, "UE" a devenit un instrument cu care lucrezi cand, cat si cum vrei. Nu trebuie sa fim complexati: "pacatul" - si in sens biblic si in sens juridic, moral - e o problema globala, nu strict romaneasca. Insa specific romanilor e sa "pacatuiasca", sa sustina contrariul si sa pretinda sa fie crezuti si respectati pentru credinta lor.

Toate randurile de mai sus nu au nici o legatura cu sarbatorile pascale, asa cum s-ar putea crede, ci sunt legate de o initiativa legislativa romaneasca. Asociatia Romana a Carnii, Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul Sanatatii, ANSVSA (Agentia Sanitar - Veterinara) au nasit in comun Ordinul 210 / 2006, referitor la fabricarea si comercializarea produselor din carne. Scopul declarat este cresterea calitatii produselor din carne in vederea unei mai bune serviri a intereselor consumatorilor romani.

La prima vedere iti vine sa aplauzi. Ordinul fixeaza niste standarde calitative atat de ridicate, incat ramai cu impresia ca face parte dintr-o noua generatie de reglementari, mai evoluata decat normele UE. Nu e o exagerare, standardele impuse de Ordinul 210 sunt mai avansate decat normeleUE.

La o privire mai atenta, observi insa ca aceste super - standarde sunt obligatorii doar pentru productia autohtona, nu si pentru producatorii din alte state, nu si pentru comercianti. Adica, in Romania e interzis sa produci sub nivelul standardelor respective, dar e permis sa vinzi produse situate sub acest standard cu conditia sa fie fabricate in alta tara. Nu e chiar usor sa sesizezi asta, intrucat formularea din Ordin este abil evaziva, astfel ca trebuie fie sa ceri concursul unui avocat, fie sa ceri precizari initiatorilor reglementarii. La solicitarea revistei Piata, acestia au recunoscut ca Ordinul 210 face o diferenta intre producatorii romani si cei straini.

Oricat ar parea de bizar, Asociatia Romana a Carnii, autorul moral al Ordinului, continua sa sustina ca in felul acesta protejeaza consumatorul (?!), ba mai mult, pare sa pretinda ca mesajulsau sa fie crezut.

Deocamdata este greu de inteles de ce tocmai Asociatia Romana a Carnii cere ca producatorii romani sa fie obligati sa ridice stacheta (si pretul!) mai sus decat competitorii lor. Pentru ca vrem sa ne dovedim mai catolici decat Papa? Maindoiesc.